La Bursă, Petrom a pus-o de mămăligă

Deşi detaliile contractului de privatizare nu sînt publice (precis că tranzacţia este condiţionată de numeroase clauze) măcar ceva este sigur: preţul pe care-l plăti OMV pentru 33,35% din SNP Petrom este de 669 milioane euro. Deoarece nimic nu este foarte sigur în România, nici raportul euro-leu nu poate sta pe loc măcar două zile; preţul nu s-a plătit încă, nu se ştie cînd se va plăti, nu se ştie care este costul privatizării (consultanţă, reclamă, evaluare, comisioane etc.). Ce mai, o privatizare ca la carte, cu acel grad de "transparenţă cu care ne-am obişnuit! Dar, putem face măcar calcule preliminare. Procentele declarate ca vîndute reprezintă circa 12,75 miliarde acţiuni. La un raport de 41.500 lei pentru un euro, preţul plătit de cumpărător este de circa 2.186 lei, din care statul rămîne cu ceva mai puţin de 2000 lei. Asta în situaţia în care la 31 martie valoarea capitalului propriu pe acţiune este de 2.147 lei pe acţiune, iar activul net pe acţiune la aceeaşi dată este de 2.578 lei pe acţiune, iar în ultimele săptămîni înainte de anunţarea preţului tranzacţiei, preţul acţiunilor la bursă a fost constant peste 2.500lei, cu un vîrf la 2.690 lei. Toată lumea, inclusiv subsemnatul, se aştepta ca preţul să fie mai mare. Argumentele erau: Valoarea activelor are o valoare istorică, nerecalculată de cel puţin doi ani; SNP este o societate integrată, care dispune inclusiv de dreptul de a extrage petrol, din ţară şi străinătate; Ocupă prima poziţie pe piaţa românească; Deşi a fost suptă şi răs-suptă, nu este generatoare de pierderi precum alte societăţi de stat sau chiar private; Pentru preluarea pachetului majoritar sau de control al unei astfel de societăţi de plăteşte un bonus peste valoarea curentă de piaţă, care merge între 10 şi 40%, funcţie de situaţie. Cum preţul este sub aşteptări, nu este de mirare că există suspiciuni că tranzacţia ascunde ceva comisioane pentru semnatari şi partidul pe care îl reprezintă. În lipsă de dovezi, nu este bine să acuzăm. Ceea ce mă surprinde este că se uzează în continuare de sloganuri mincinoase, sau mai exact, parţial adevărate. Se face mare caz de faptul că OMV va investi încă 700 - 800 milioane dolari în societate pentru a ajunge la 51%. Este adevărat, numai că OMV nu plăteşte 1,4 miliarde pentru 51% din actualul SNP, ci dintr-un SNP care va fi cu 800 milioane euro mai mare. Dacă ne raportăm strict la aritmetică, secţiunea cea mai elementară a matematicii, valoarea SNP, aşa cum rezultă din tranzacţie este exact de 2 miliarde euro, iar pentru 51% se plătesc acum sau în viitor, în total 1,02 miliarde. Diferenţa este dată de faptul că OMV ştie că pentru a fi cu adevărat profitabilă, la nivelul posibilităţilor este nevoie de investiţii, pe lîngă eficientizarea activităţii prin măsuri care ţin de ştiinţa managementului modern şi performant şi eliminarea pierderilor pe căi oculte, mai exact prin furt, ca să nu ne ascundem după expresii edulcorate. Ca să citez un fost ministru al industriilor, problema majoră a ministrului nu a fost să găsească manageri cinstiţi, pentru că aşa ceva nu există, ci de a-i găsi pe cei mai puţin lacomi şi mai competenţi în acelaşi timp. Mergînd mai departe cu citatele, la domnul prim ministru Adrian Năstase, (sublimate la esenţă), cine controlează SNP controlează şi politica în România. Concluzia logică, din tot ce am scris este că preţul încasat de stat este prea mic. Nici pentru OMV nu urmează zile de sărbătoare. Chiar dacă nu iese cu cash la interval, aşa cum presupun unii, va dura ceva pînă va descoperi şi va închide toate robinetele pe unde se scurg profiturile societăţii spre "anumite grupuri de interese", - formula devenită clasică prin care se definesc filierele prin care banii curg (nu se scurg, expresie care denotă o anumită decenţă) spre partidul la putere, prin reprezentanţii săi. Nu este exclus ca aceasta să reprezinte o parte ascunsă a deal-ului. Apoi mai are de dus o luptă crîncenă cu sindicatele, mult prea umflate. Căci la o cifră de afaceri de cîteva ori mai mică decît OMV, Petrom are de zece ori mai mulţi salariaţi, dintre care unii, dacă nu fură cu traista, cu canistra, cu camionul sau cu trenul, fură societarea de salariul pentru care nu face nimic sau mai nimic. O singură întrebare mai rămîne: Este bine că s-a vîndut sau nu trebuia vîndut SNP Petrom la acest preţ? Categoric preţul este prea mic şi trebuia să fie cel puţin cu 40-50% mai mare. Cu toate acestea, pe termen lung, pentru stat, pentru România, este mai bine că această privatizare s-a făcut în sfîrşit. Chiar dacă după gustul meu OMV are destule elemente de balcanism, este preponderent comportamentul occidental şi amprenta sa în societate se va cunoaşte, chiar dacă nu foarte rapid, sau atît de rapid cum îmi doresc. După ce frîiele vor fi controlate suficient, profitabilitatea va spori şi de la un PER de 60-65 ani, va trece la valori competitive de 10-12 ani, aşa cum este normal. În acel moment, preţul acţiunilor, oricare ar fi el, va fi atractiv şi pentru micii şi pentru mai marii investitori. Atunci SNP va fi un plătitor important la buget, nu numai pentru accize, TVA şi alte taxe incluse în preţul la pompă, ci şi impozite pe profit şi chiar pe dividende. Căci investiţia într-o societate care nu distribuie dividende, cu excepţia societăţilor care capitalizează profitul şi emite acţiuni gratuite, reprezintă dacă nu o pierdere sigură, un mare risc. Oricum, preţul la care a vîndut statul (mai exact guvernul Năstase - PSD) a dat o lovitură bursei. Preţul neaşteptat de mic a determinat o scădere de circa 10% pentru acţiunile SNP şi prin contaminare a înroşit toată bursa (expresie plastică care reflectă scăderea preţului acţiunilor, aşa cum este relevată de ecranul tranzacţiilor bursiere), reflectat în scăderea indicilor bursieri, dar şi a volumului tranzacţiilor, aproape pe toată piaţa. Mai trebuie să vină un preţ la fel de descurajator pentru acţiunile BRD-SG care se cloceşte în aceste zile şi mămăliga-i gata. Căci de pus, am pus-o cu SNP.