LE MONDE: Cum funcţionează sistemul societăţilor offshore?

Scandalul "Panama Papers" readuce la suprafaţă rolul obscur pe care îl joacă jurisdicţiile offshore în circuitele financiare internaţionale ascunse, care nu sunt în sine ilegale, însă lipsa lor de transparenţă şi posibilităţile limitate ale statelor de a le verifica facilitează activităţi ilegale, precum evaziunea fiscală sau spălarea de bani, explică publicaţia Le Monde într-o descriere a funcţionării sistemului offshore.

Dar ce este de fapt o societate offshore? Este numele generic dat companiilor înregistrate în ţări sau teritorii cu o fiscalitate foarte redusă, care exercită un control redus asupra identităţii beneficiarilor reali şi au reglementări foarte permisive, cum ar fi insulele Virgine britanice, Panama sau Seychelles.

Numite şi "International Business Corporation" (IBC), respectivele companii nu exercită nicio activitate economică reală în ţara unde sunt înregistrate, ele fiind doar un paravan pentru activităţi desfăşurate în altă parte.

Pentru crearea unei astfel de entităţi, între beneficiarul real al unei societăţi offshore şi cel care o constituie efectiv acţionează de obicei mai mulţi intermediari. Beneficiarul poate cere sprijinul unei bănci sau al unui cabinet de avocatură specializat în fiscalitate pentru a alege paradisul fiscal cel mai potrivit în cazul său. Ulterior, acest intermediar contactează un agent specializat în domicilierea societăţilor, care va înregistra efectiv respectiva companie offshore.

De exemplu, compania panameză Mossack Fonseca, aflată în centrul acestui scandal, îşi poate găsi clienţi cu ajutorul biroului ei din Luxemburg, iar apoi să solicite filialei sale din insulele Virgine britanice să creeze societatea offshore.

Scandalul Panama Papers arată că o bună parte a societăţilor offshore înregistrate de Mossack Fonseca au ca unică activitate deschiderea sau gestionarea unui cont bancar. Pentru a nu-şi deschide un cont direct pe numele lor într-o bancă elveţiană sau luxemburgheză, clienţii fac această operaţiune prin intermediul unei societăţi paravan, pe numele căreia deschid acel cont, disimulând astfel identitatea reală a celui care deţine de fapt contul. Această metodă este folosită de unii evazioniştii pentru a se sustrage de la plata impozitelor în ţările lor sau pentru ca moştenitorii lor să nu mai plătească taxele de succesiune.

Acelaşi principiu se aplică şi în cazul bunurilor. În loc să-şi cumpere direct o casă ori un iaht direct pe numele lor, cei care doresc să nu se cunoască faptul că ei deţin aceste bunuri le înregistrează pe societatea offshore. Prin urmare, un politician corupt poate de exemplu să primească, în schimbul unor favoruri, o vilă în străinătate deţinută de o companie offshore. Dar toate aceste activităţi de disimulare a identităţii celor care deţin conturi şi bunuri permit şi desfăşurarea unor activităţi de spălare de bani.