Lego politic

Cunoaşteţi, desigur, celebrul joc Lego, acela în care construieşti tot felul de lucruri cu nişte piese din plas-tic care se îm-bină. Vă propun un joc asemănător. Luăm elemente politice dintre cele mai diverse şi le combinăm într-o construcţie. Şi vedem ce iese.

Cu ce să începem? Luăm codul lui Napoleon, pe care îl dăm pe mâna unor jurişti germani. Adăugăm apoi un sistem electoral englez din secolul al XIX-lea. Aşezăm totul peste Constituţia Prusiei, pe care o dăm apoi unor militari americani să o refacă pentru a o apropia de parlamentarismul britanic. Pentru variaţie, adăugăm şi pedeapsa capitală. În final, decidem că judecătorii Curţii Supreme din statul nostru imaginar sunt confirmaţi direct, prin vot popular.

Mai rămâne să dăm un nume statului pe care l-am creat astfel. Pentru că doresc să trecem mai repede la subiect, vă propun să îi spunem "Japonia".

Ceea ce am făcut mai sus, de fapt, este să vă descriu pe scurt regimul japonez. Am ales o introducere neconvenţională pentru că doresc să vă semnalez o dificultate. De data asta foarte românească.

Aceea de a te baza pe soluţii improvizate în uşa casei tale. Lipsa de orizont a actualei clase politice este evidentă. Priviţi la discuţiile despre aproape orice subiect. Ai senzaţia că participanţii au trăit ultimii douăzeci de ani într-o cutie de carton.

Una dintre înclinaţiile cu deosebire nocive ale acestor fiinţe este să sus-ţină soluţii româneşti la problemele româneşti. Dar acest lucru este, de regulă, absurd. Scopul nostru este tocmai să ne desprindem de standardele şi manierele locale. Să devenim oleacă mai nemţi, mai fran-cezi, mai americani sau mai japonezi. Să reglăm sistemul politic pentru a emite pe aceeaşi frecvenţă cu democraţiile consolidate.

Se spune adesea că "nu există un plan" al actualei clase politice. Eu aş reformula. Nu există planuri. Reformarea unei societăţi sau a unui stat nu presupune recursul doar la un singur model. Ne trebuie o mobilitate a minţii, a atitudinilor.

Prevăd una dintre obiecţiile posibile. Politica, vor replica unii, nu este un joc Lego. Trebuie o anumită coerenţă, o anumită unitate. Nu putem să mergem direct la supermarket-ul politicii pentru a ne umple coşul cu ce găsim pe raft.

Să admitem că aşa este. Atunci ce aveţi de spus despre actuala formulă politică din ţara noastră? Să încercăm acelaşi tip de descriere. Actuala Constituţie este, de fapt, un fel de melanj între prevederile celei din 1866/1923 (la rândul său inspirată de aceea a Belgiei), plus stipulaţii preluate din constituţiile Franţei şi Portugaliei, un amestec datorat unor jurişti formaţi pentru a sluji socialis-mul ceauşist. CSM-ul este o instituţie franco-italiană, aceea a Avocatului Poporului este suedeză-olandeză. Sistemul actual de vot e o pervertire a aceluia german. Codul Civil este, la origine, acela din cantonul Genevei. Chiar şi ce lipseşte este tot de import. Spre exemplu, juriile, de inspiraţie engleză, care au funcţionat în România până au fost desfiinţate de dictatura regală, în 1938.

Problema nu este, aşadar, colajul în sine. Multe dintre regimurile moderne sunt în aceeaşi situaţie. Problema este că aceste elemente sunt lipite strâmb, cu materiale de slabă calitate, de nişte meşteri cu ţigara pusă după ureche. De unde şi impresia, justificată, de "treabă de mântuială".

Luaţi, de pildă, ideea bicameralis-mului, "meşterită" în stil local, cu două Camere alese după acelaşi sis-tem, cu aceleaşi funcţii. Sau a CSM-ului, unde societatea civilă nu are cum să aibă o voce importantă, ca în Franţa.

Diferenţa esenţială ţine de atenţia pentru detaliu. Să revenim la analogia cu elementele Lego. Acestea au un sistem de prindere. Astfel piesele se ţin bine una de alta. La fel în politică. Detaliul are o importanţă supremă. Calea sigură spre pierzanie este să crezi că "merge şi aşa".

Campioni ai detaliului, pentru japonezi această îmbinare nu a pus probleme speciale. Iar când au avut nevoie de specialişti, i-au adus, sub forma "străinilor cu contract" ai erelor Meiji şi Taisho. La Universitatea din Tokyo s-a înfiinţat un departament de Drept german, cu specialişti germani. Marina imperială japoneză s-a construit cu ajutor olandez. Primul arsenal modern japonez, din Yokohama, a fost opera unui inginer francez.

Cărămizile de plastic Lego par simple. Dezvoltarea lor însă a durat zece ani, până când au ajuns la forma şi la materialele de acum. Detaliul face diferenţa.

La noi, dimpotrivă, lipsa de atenţie pentru detaliu a devenit o regulă atent aplicată. Vezi tot felul de necalificaţi care ies noaptea să se certe unul cu altul. Contrazic într-o propoziţie ceea ce au afirmat în precedenta. Confundă Stânga cu Dreapta. Sar de la o temă la alta în spaţiul dintre subiect şi predicat.

Rezultatul este predictibil. Un sis-tem politic încropit, lipsit de frumuseţe, fără proporţii echilibrate, precum edificiile acelea din cuburi făcute de copii. Cât de rezistentă este o asemenea structură? Avem nevoie de o criză pentru a ne da seama?