Lumini, umbre şi tenebre

Întrebările privind cursul politicii americane departe de a conteni, se înmulţesc pe zi ce trece. Pe ce curbă trebuie aşezate "manifestaţiile" care au culminat cu asaltul asupra Capitoliului? Există două perspective nu doar divergente, ci radical opuse. Prima defineşte episodul în raport cu traiectul normalităţii. Manifestă sau doar ideală, etalon la care realitatea tinde. Din acestă perspectivă, 6 ianuarie reprezintă excepţia. Rămîn de înţeles şi explicat doar condiţiile care au determinat deraierea. Cea de a doua perspectivă presupune două traiectorii: una aparentă şi înşelătoare, cea a normalităţii, iar spatele acesteia, ascunsă, o alta, a unei realităţi paralele, anormale, dar coerente, în care 6 ianuarie este doar o verigă dintr-un lanţ. Unul care leagă trecutul Americii de prezent, iar acest prezent de un viitor care nu seamănă deloc cu imaginea normalităţii. Evenimentele lui 6 ianuarie nu mai pot fi explicate nici prin deraiere, nici prin întîmplare sau excepţie.

În mod oarecum de aşteptat, cea mai mare parte a actorilor de pe scena politică americană a favorizat prima abordare. Aşa ceva nu reprezită America, nu este şi nu poate fi congruent cu regulile şi funcţionarea sistemului nostru politic, este un episod condamnabil, dar singular... total atipic etc. Ca să explici ceea ce s-a întîmplat trebuie să pui cap la cap un tablou cuprinzător de elemente aparent disparate: profilul psihologic şi cel politic al lui Donald Trump, desenul nişelor extremiste şi fundamentaliste mobilizate de Trump mult înainte de a fi ajuns Preşedinte, care funcţionează mai degrabă după regulile cultelor decît după cele ale organizaţiilor civice, nivelarea Partidului Republican şi reducerea lui la nucleul dur al susţinătorilor hiperloialişti ai lui Trump, mai ales grupul din Senat, respectiv a liniei politice trasată de Trump, discursul manipulativ al Preşedintelui, nu doar cel din ziua fatidică, ci întregul său parcurs electoral, hiper-polarizarea politică a marilor platforme de media, barajului juridic şi politic menit, post-electoral, să blocheze declararea rezultatelor alegerilor din noiembrie, sau răsturnarea lor, manevrele prin care Trump a încercat să forţeze mîna unor guvernatori de state, sau autorităţi electorale, în ultimă instanţă a Vicepreşedintelui Pence, în calitate de Preşedinte al Senatului, pentru a schimba decizia privind rezultatele alegerilor.

Acestea sunt condiţiile necesare ale unei explicaţii. Este zona luminilor. Nu însă şi cea a condiţiilor suficiente. Aici este teritoriul umbrelor. Au fost sau nu "pregătite" şi favorizate, prin decizii disparate sau coordonate ale unor persoane din sistemul instituţiilor de securitate, golurile masive din sistemul de protecţie al Capitoliului, inexplicabile chiar şi pentru observatorul necultivat în subtilităţile operaţiunilor la obiective de importanţă zero. Prea multe lucruri şi avertizări au fost uitate ori neluate în seamă, ori neacoperite de decizii şi pregătire pentru contracarare, pentru a putea crede că sunt doar rezultatul nefast al "birocraţiei", al unei subite incapacităţi funcţionale, ori al surprizei. Sunt organizaţiile paramilitare ale grupurilor extremiste prezente la asaltul asupra Capitoliului responsabile de întreaga mobilizare şi desfăşurare a evenimentelor? A existat comunicare şi coordonare între aceste grupuri şi persoane de autoritate din zona Administraţiei sau din cercul principalilor susţinători?

De aici intrăm în zona tenebrelor. Iar întrebarea cea mai sîcîitoare pe care de aproape o săptămînă nu a pus-o nimeni, nici în America, nici în altă parte, este legată de scenariul operaţiunii asupra Capitoliului. De ce s-au năpustit cetăţenii cu pricina asupra clădirii Parlamentului? Doar ca să spargă geamuri, să rupă uşi, să se "hîrjonească" cu poliţiştii din clădire şi să îşi facă selfiuri cu picioarele pe biroul lui Pelosi? Care era finalitatea? Atît, pur demonstrativ... "poporul vine să ceară socoteală celor care nu vor să asculte de vocea poporului trumpist?" Doar "ca să bage spaima în ciocoi?" Sau ar mai fi trebuit să urmeze ceva? Ce? Membri ai Camerei şi Senatului luaţi ostatici? Forţaţi sub ameninţarea bîtelor să semneze actul prin care îl declară preşedinte pe Trump? Crearea unei situaţii de incapacitare a Parlamentului care să permită Preşedintelui să declare stare de urgenţă şi suspendarea procesului electoral, eventual nulificarea lui şi reluarea alegerilor în alte condiţii, după normalizarea situaţiei? Cu alte cuvinte, o lovitură de stat? Greu de crezut din imaginile care au putut fi văzute pe reţelele americane. Dacă în afara celor pătrunşi în incinta Capitoliului şi profitînd de acţiunea lor ar fi trebuit să intre în scenă şi alţi actori, atunci e sigur că s-a produs un scurtcircuit şi a doua parte a operaţiunii nu s-a materializat. Din această perspectivă, comportamentul şi deciziile Vicepreşedintelui Pence au fost salvatoare. Aşa poate fi citit şi mesajul din discursul public al lui Trump care l-a vizat direct pe Pence, solicitîndu-i cooperarea pentru ceea ce urma. Ea nu a venit şi filmul s-a rupt mult înainte de finalizare. Tenebre... nu vom şti niciodată.