Mai există scăpare pentru cetăţenii prinşi între isteria climatică şi apetitul pentru distrugere al politicienilor?

Explozia preţurilor energiei nu este o pedeapsă divină şi nici rezultatul unei răzbunări atribuite convenabil pre­şedintelui rus Vladimir Putin.

Totul se reduce la politici iresponsabile propuse şi aplicate de incompetenţi care arată un grad deosebit de ridicat de analfabetism funcţional. Cum poate fi explicată altfel lipsa unei înţelegeri elementare a legilor fizicii care stau la baza funcţionării sistemelor energetice? Sau poate că aceşti politicieni consideră, în prostia lor monumentală, că legile termodinamicii sunt facultative sau că pot fi "anulate" prin ordonanţe de urgenţă?

Într-o dezbatere recentă transmisă pe site-ul publicaţiei Tichys Einblick a fost abordată problema tranziţiei Germaniei către energia verde.

"Ne îndreptăm către o stare de urgenţă catastrofală", a declarat profesorul Fritz Vahrenholt, autorul cărţilor "Soarele rece: De ce nu are loc catastrofa climatică" şi "Adevăruri nedorite: Ce trebuie să ştiţi despre schimbările climatice". Iar starea de urgenţă nici măcar nu ia în considerare trecerea la mobilitatea electrică.

Un alt participant a subliniat că "noi germanii chiar credem că dacă închidem centralele nucleare le vom putea înlocui cu surse complet aleatoare, cum sunt soarele şi vântul" şi a ajuns la concluzia că "trebuie să fii foarte prost să crezi aşa ceva".

Din păcate, acest marş forţat către frig şi întuneric nu pare să se oprească prea curând în Germania, în condiţiile în care "toţi liderii partidelor care vor forma noua coaliţie guvernamentală cred că necesarul de electricitate poate fi asigurat prin acoperirea a 2% din suprafaţa Germaniei cu parcuri eoliene".

Profesorul Vahrenholt consideră că această cifră absurdă este promovată de politicienii care falsifică datele, deoarece estimările realiste arată că este nevoie de un grad de acoperire de circa 50%.

S-a ajuns aici deoarece politicienii se tem să abordeze realist problema "schimbărilor climatice", care a devenit o adevărată religie în Germania şi nu poate fi pusă sub semnul întrebării, este opinia unanimă a participanţilor la dezbatere.

Dar nu mai este vorba despre ştiinţă? Nu mai contează că recent s-au înregistrat noi extreme negative ale temperaturii medii din Antarctica, care a coborât în acest an la -61,1°C după cum scrie Washington Post? Măsurătorile au început în 1957, iar recordul anterior, de -60,6°C, a fost înregistrat în 1976.

Şi în Arctica lucrurile stau "rău", dar numai pentru promotorii isteriei schimbărilor climatice catastrofale. Suprafaţa acoperită cu gheaţă era de 5,411 milioane de km²; în 4 octombrie 2021, cu 31,5% peste nivelul din aceeaşi zi a anului 2012, când s-a înregistrat minimul istoric, conform datelor de la National Snow and Ice Data Center.

Şi mai grav este faptul că autorităţile din alte ţări, indiferent de gradul de slugărnicie pe care îl adoptă faţă de autorităţile UE, sunt gata să adopte astfel de programe şi pentru propriile popoare, fără să evalueze adevăratele costuri şi implicaţiile pe termen mediu şi lung.

Aici nu este vorba despre solidaritate sau orice altă expresie din limba de lemn a UE, ci de probabilitatea foarte ridicată de "asigurare" a subdezvoltării permanente a unei ţări şi de punerea în pericol a supravieţuirii cetăţenilor săi.

Profesorul german se mai întreabă dacă nu cumva promotorii energiei verzi şi-au pierdut minţile şi subliniază că următorii doi sau trei ani vor fi extrem de dificili, pe fondul unei mari crize energetice.

Cum poate fi altfel, în condiţiile în care preţul gazelor din Europa a ajuns să urce la noi recorduri cu salturi zilnice care au ajuns la circa 20%? (vezi graficul).

O serie de ţări europene, printre care se află şi ţara noastră, cer acţiuni urgente din partea UE pentru temperarea preţurilor gazelor, care au condus deja la închideri temporare ale unor fabrici de îngrăşăminte chimice. Pare destul de clar cum se pot transmite efectele în lanţ în următoarele luni şi cum poate arăta piaţa produselor agricole în curând.

După cum scrie Bloomberg, Comisia Europeană va lua în considerare un set de măsuri care include propunerea de asigurare a independenţei energetice prin diversificarea surselor de producţie.

Dar oare nu a fost subminată constant până acum tocmai independenţa energetică a statelor membre, prin tot felul de directive absurde, cu termene de aplicare incoerente şi imposibil de scurte?

Agenţia de ştiri americană mai scrie că actuala criză energetică este rezultatul unui deficit de ofertă pe fondul unui salt al cererii determinat de măsurile de stimulare pentru combaterea pandemiei.

Dar chiar avea nevoie economia europeană de stimulare monetară şi fiscală, când era evident că declinul a fost determinat de o blocare a activităţii prin decrete guvernamentale?

De fapt, programele de stimulare monetară şi fiscală au condus la adâncirea dezechilibrelor structurale care au ajuns să caracterizeze aproape toate economiile lumii, în special economiile europene, dar şi economia Statelor Unite şi economia Chinei.

Programele de stimulare au condus, deci, la o redresare nesustenabilă a cererii, care a avut o contribuţie majoră la punerea sub o presiune fără precedent a lanţurilor de aprovizionare globale.

În ceea ce priveşte piaţa energiei, aceasta a "beneficiat" din plin de politicile iresponsabile de trecere precipitată la aşa-numita "economie verde".

"După o întârziere de un an şi jumătate, economiştii au început să realizeze că restricţiile guvernamentale impuse asupra ofertei şi expansiunea cererii pe baza banilor creaţi de băncile centrale nu pot să conducă decât la inflaţie", a scris recent profesorul Richard Werner pe contul său de Twitter.

Bloomberg accentuează faptul că impactul preţurilor electricităţii, gazelor şi certificatelor de poluare a fost deosebit de mare în special asupra IMM-urilor din sectorul industrial, care "dispun de mai puţin mijloace de protecţie financiară şi sunt mult mai expuse la volatilitatea preţurilor".

În plus, "creşterea accelerată a preţului certificatelor de poluare este consecinţa directă a lăcomiei pentru taxe a guvernelor europene", după cum subliniază economistul spaniol Daniel Lacalle.

Lacalle declară că nu înţelege cum lăcomia guvernelor le face să ignore două riscuri majore: declanşarea unei crize energetice care sufocă gospodăriile şi firmele şi reacţia masivă a populaţiei împotriva politicilor verzi.

Estimările sale arată că 25% dintre companiile mici şi mijlocii din Europa pot intra în faliment, în condiţiile în care energia are o pondere de circa 33% în costurile lor totale.

Economistul spaniol consideră că "Europa are nevoie de o structură a producţiei de energie lipsită de componente ideologice, iar tranziţia către energia verde să se facă pe fondul păstrării în rezervă a capacităţilor nucleare şi pe gaze".

"Europa are nevoie de mai multă concurenţă, tehnologie şi inovaţie şi mai puţin intervenţionism", este concluzia lui Daniel Lacalle, care mai atrage atenţia că "nu piaţa este vinovată pentru criza energetică, ci încăpăţânarea ideologică a politicienilor care ignoră calculele economice".

Este greu de crezut că poate exista o erezie mai mare pentru planificatorii centrali ai Europei decât astfel de recomandări.

Acum a mai rămas doar speranţa că apetitul pentru distrugere al politicenilor din Europa nu va merge până la capăt, aşa cum s-a întâmplat de cele mai multe ori în istorie, şi mai există şansa să ne oprim pe marginea prăpastiei.