Mascarada înscăunării la Interne

Fanfara a intonat ieri onorul militar în faţa Ministerului de Interne. Dacă te uitai în dreapta şi-n stânga, atunci vedeai Hotelul Hilton şi Biserica Creţulescu. Nici urmă de vreun avion. O singură dată a fost folosită Piaţa Revoluţiei drept aerodrom: la Revoluţie, când şi-a luat zborul elicopterul lui Ceauşescu. Dar, atunci, fanfara n-a cântat. Stătea ascunsă în trombon.

În lipsa avionului, Mircea Geoană, dublul preşedinte, atât al PSD cât şi al Senatului, a coborât dintr-o maşină. L-a primit Dan Nica, dublul vice (vicepreşedinte PSD şi vice-prim ministru). Au trecut prin faţa gărzii militare aflate în poziţie de onor.

Trebuie să-i fi plăcut mult lui Geoană. I-o fi amintit de copilărie, când tăticul lui, generalul Ioan Geoană (de interne, ce coincidenţă minunată!) îl aducea de mânuţă la defilări. Singura diferenţă este uniforma de operetă a soldaţilor de acum. Ca într-o scenă din "Coana Chiriţa".

Înăuntru o mulţime de bărbaţi în costume negre şi uniforme militare de paradă (staff-ul Internelor) s-au aliniat pe două şiruri disciplinate la anunţul majordomului: "Peste câteva momente va intra domnul Mircea Geoană!"

Marele om (supranumit "Prostănacul", referitor la capacitatea lui intelectuală) şi-a făcut apariţia însoţit de Dan Nica, interimarul la conducerea Ministerului de Interne şi Liviu Dragnea (supranumit "Căpitanul baronilor locali", referitor la poziţia de preşedinte al Uniunii Consiliilor Judeţene din România pe care o deţine din 2000 şi la averea fabuloasă inexplicabilă pentru un neîncetat funcţionar de stat).

Subiectul ceremoniei nu era înscăunarea lui Liviu Dragnea pe tronul Imperiului Romano-German, ci transferul prin care preia conducerea Ministerului de Interne.

Dan Nica s-a pregătit să ţină un discurs, iar cei prezenţi aşteptau plini de curiozitate să afle motivul organizării acestei ceremonii speciale, într-o ocazie (relativ banală) de transfer de funcţie.

Problema este că n-a mers microfonul.

Nica dădea din buze.

Sunet, ioc.

A venit un tip cu fireturi, a luat microfonul, l-a învârtit, a făcut semne disperate spre cineva din mulţime, acela nu a vrut să vină.

Nica s-a aşezat la perete, în rând cu Geoană şi Dragnea. Stăteau cu mâinile pe lângă corp (figura asta îi ieşea perfect lui Ceauşescu, ziceai că s-a născut aşa, putea sta nemişcat ore, în picioare şi nu se scărpina, nu alunga muştele).

În sfârşit, microfonul a fost reparat! Nica a început să dea din buze din nou. Se auzea. Nu se înţelegea nimic. Nu există vreo relatare a discursului său. Oamenii au înregistrat doar gluma palidă de la început ("Eu am fost interimar, dar Ministerul nu a fost interimar"). În rest, beznă absolută. Cuvinte în româneşte. Dar nu făceau sens.

Uniformele militare şi costumele negre au început să caşte.

A vorbit Dragnea. În mintea lui era că trebuie să dea "mesaje". A zis că, în teritoriu, lucrătorii din Administraţie şi cei de la Interne colaborează frumos şi că asta trebuie să se petreacă şi în Minister. Mesajele sunt "mesaje" ca să le întorci pe toate feţele şi să te gândeşti că "ce a vrut să zică el?" Dacă ăsta o fi fost vreun mesaj, atunci el a vrut să zică că mafia din teritoriu are probleme cu mafia de la centru şi că situaţia trebuie să înceteze, punând internele să lucreze pentru "baronii locali", iar nu invers, ca până acum.

Uniformele şi-au dat coate, nu mai dormea nimeni.

A vorbit şi Geoană.

În timpul ăsta, preşedintele Traian Băsescu, invitat la ceremonie, a trecut prin faţa Ministerului de Interne, dar n-a oprit.

De ce?

Cum, un PSD-ist predă portofoliul unui minister altui PSD-ist, în prezenţa preşedintelui PSD-ist, cu onoruri militare, iar preşedintele ţării îşi permite să nu participe la fastuoasa ceremonie?!

O nouă extravaganţă prezidenţială...

De altfel, Băsescu spusese că o remaniere guvernamentală nu se sărbătoreşte cu şampanie. Traian Băsescu nu îl simpatizase pe Dragnea, cunoscându-l pe acesta de pe când îi fusese membru în PD. Probabil că l-a acceptat, însă, tocmai pe acest considerent, că, de fapt, Dragnea este un "traseist politic" care nu este nici al nostru, nici al vostru, ci al lui însuşi.

Şi atunci, asta trebuie să fi fost misterioasa semnificaţie a ceremoniei, pe care Dan Nica a spus că ne-o explică, dar n-am înţeles nimic: că s-a sărbătorit înscăunarea exponentului perfect al "baronilor", fără culoare politică.