Preţurile materiilor prime cresc de la o zi la alta, determinînd guvernele din întreaga lume să caute diverse forme de asigurare a celor necesare.
Cotaţiile petrolului, spre exemplu, sînt mereu în ascensiune. Petrolul brut din Dubai (Emiratele Arabe Unite), care asigură 80% din importurile coreene de profil, are un preţ de circa 30 de dolari/baril, cîştigînd procente bune în acest an. În plus, valul de frig care afectează estul Statelor Unite şi anunţata reducere a producţiei de către Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC), au determinat creşterea preţurilor ţiţeiului. Pe piaţa americană, petrolul a depăşit 36 de dolari/ baril, iar pe cea europeană - 32 de dolari/baril. Această traiectorie nu afectează, însă, numai ţiţeiul, ci întreaga gamă de materii prime - fier, cupru, aluminiu etc.
În SUA, producătorii de aluminiu au solicitat guvernului să restricţioneze exporturile de fier vechi, în vreme ce preşedintele George W. Bush a ridicat tarifele protecţioniste la importurile de oţel, introduse în martie 2002. Japonia vrea să ofere facilităţi fiscale companiilor care produc păcură şi benzină grea, în schimbul acestor produse. China şi India au încheiat un acord de schimb: fier contra cărbuni, în vreme ce Thailanda şi Malaiezia au crescut limita superioară la importul de materii prime, ca să stopeze creşterea preţurilor.
La rîndul lor, autorităţile de la Seul (Coreea de Sud) se gîndesc să reducă taxele vamale la anumite importuri.
Trebuie menţionat însă că, şi în aceste condiţii, rezultatele sînt greu de obţinut, dat fiind că cererea mondială de materii prime este în continuă creştere.