"Mediul legislativ impredictibil şi birocraţia descurajează iniţiativa antreprenorială"

Reporter: Cum aţi caracteriza cultura antreprenorială din ţara noastră faţă de cea a ţărilor Europei de Vest?

Laurenţiu Stan: Cultura antreprenorială din România este diferită în multe privinţe faţă de cea a ţărilor din Europa de Vest. În România, spiritul antreprenorial este încă în plină dezvoltare, în timp ce în ţările Europei de Vest acesta a ajuns la maturitate. Antreprenoriatul românesc a fost stimulat, în ultimele decenii, de tranziţia la economia de piaţă şi accesul la fonduri europene, dar este încă dezavantajat de lipsa stabilităţii legislative, a sprijinului guvernamental şi a unei infrastructuri atât de necesare dezvoltării sustenabile. Mediul legislativ impredictibil şi birocraţia, de care pare că nu vom reuşi să scăpăm prea curând, descurajează iniţiativa antreprenorială autohtonă.

Antreprenoriatul nostru are, însă, şi mari avantaje. Avem o rezilienţă specială în faţa numeroaselor modificări legislative, mai ales a celor fiscale. Avem capacitatea de a o lua de la capăt, nu o dată, ci de câte ori este nevoie pentru a reuşi.

Diferenţele culturale, combinate cu instabilitatea şi impredictibilitatea care au dominat economia autohtonă în cei 35 de ani de "tranziţie", au dus la o lipsă de siguranţă a antreprenorilor români cu privire la "ziua de mâine", ceea ce îi face, cred, să aibă o aversiune la risc mai mare faţă de antreprenorii din Europa de Vest, pentru care asumarea riscurilor este o componentă firească a procesului de inovare, iar eşecul este văzut, mai degrabă, ca o oportunitate de învăţare.

Încă o diferenţă notabilă, din punctul meu de vedere, ar fi accesibilitatea surselor de finanţare. Antreprenorii din România au un acces limitat la surse de finanţare diversificate pentru dezvoltarea afacerilor, cum ar fi o piaţă de capital lichidă, fonduri de investiţii, consultanţă de calitate sau comunităţi de mentori. În schimb, ţările din Europa de Vest dispun de pieţe financiare bine dezvoltate, fonduri de venture capital şi programe guvernamentale consistente care susţin cu adevărat antreprenorii, pentru că sunt conştiente că ei au capacitatea de a creşte economia ţării pe termen lung.

Reporter: Kapital Minds este o companie specializată inclusiv în pregătirea exit-ului dintr-o afacere. Care sunt cele mai mari provocări şi/sau prejudecăţi ale antreprenorilor din România în ceea ce priveşte renunţarea parţială sau totală la afacerea pe care au fondat-o sau la a cărei dezvoltare au contribuit intens?

Laurenţiu Stan: Pentru noi, înţelegerea provocărilor şi prejudecăţilor antreprenorilor români este crucială pentru a le oferi consultanţă eficientă.

Din experienţa proprie, pot spune că o provocare majoră şi un motiv pentru neconcretizarea tranziţiei este lipsa de planificare prealabilă. Mulţi antreprenori se gândesc la vânzarea afacerii abia în momentul în care doresc să o vândă sau primesc o ofertă neaşteptată din partea unui investitor, fără să fi implementat o planificare strategică pe termen lung. Acest lucru poate duce la obţinerea unui preţ mult sub valoarea reală a afacerii, precum şi la îngreunarea şi prelungirea procesului de vânzare.

Cea mai mare provocare cu care se confruntă antreprenorii atunci când au oportunitatea unei vânzări este ataşamentul emoţional faţă de afacere. Mulţi antreprenori, în special cei de tip lifestyle, sunt atât de implicaţi în propria afacere, încât renunţarea la aceasta poate fi extrem de dificilă, din punct de vedere emoţional. În plus, de multe ori inconştient, ei se tem de ceea ce urmează după vânzare, de pierderea sentimentului de scop şi de dificultatea de a se adapta la o nouă viaţă.

Aşteptările nerealiste privind preţul de vânzare, diferenţele mari între aşteptările vânzătorului şi ofertele cumpărătorilor, conduc de cele mai multe ori la eşecul tranzacţiilor. Astfel, o evaluare independentă şi obiectivă a afacerii este esenţială pentru a stabili un preţ realist.

Mulţi antreprenori supraestimează valoarea afacerii lor, bazându-se pe criterii subiective şi nu pe o analiză obiectivă a pieţei. Au impresia că afacerea lor valorează mai mult decât a concurenţilor, însă această percepţie nu se bazează pe fapte certe.

O altă prejudecată este aceea că "nu mă gândesc acum la vânzare, pentru că nu am nevoie de bani". Din păcate, amânarea planificării exit-ului până în momentul unei crize financiare poate reduce semnificativ valoarea afacerii şi poate limita opţiunile de vânzare.

Antreprenorii cred că pot gestiona singuri procesul de vânzare, subestimând complexitatea acestuia şi beneficiile unei consultanţe specializate. Când văd lista documentelor şi informaţiilor cerute de potenţialul cumpărător, realizează că nu au resursele necesare pentru procesul de due diligence şi decid să apeleze la consultanţi specializaţi.

În cultura antreprenorială românească, exit-ul (total sau parţial) poate fi perceput ca un eşec, în loc de a fi văzut ca o etapă naturală în ciclul de viaţă al unei afaceri şi o oportunitate de a valorifica munca depusă. De aceea, cred că este nevoie de o schimbare de paradigmă, de mentalitate a antreprenorilor, care să nu mai perceapă propria afacere ca un mod de viaţă, ci ca pe o modalitate de a crea valoare şi apoi de a merge mai departe. Exit-ul este de fapt o tranziţie, o trecere la o altă etapă, atât din viaţa afacerii, cât şi din viaţa proprietarului acesteia.

Cunoscând provocările şi prejudecăţile antreprenorilor, Kapital Minds contribuie la educarea şi informarea antreprenorilor despre importanţa planificării exit-ului şi despre procesul de vânzare, prin workshop-uri şi consultanţă individuală. De asemenea, le oferim evaluări obiective şi independente, pentru a stabili o valoare corectă şi realistă de la care să pornească procesul de negociere. Prin serviciile de consultanţă personalizată, Kapital Minds dezvoltă strategii de exit adaptate la specificul fiecărei afaceri şi la obiectivele antreprenorului. De asemenea, specialiştii Kapital Minds oferă suport antreprenorilor în toate etapele procesului de M&A, de la identificarea cumpărătorilor potenţiali până la finalizarea tranzacţiei.

Reporter: Ce presupune o strategie de creştere şi planificare pentru exit dintr-o afacere? Puteţi detalia?

Laurenţiu Stan: Este un proces complex şi bine structurat, care vizează maximizarea valorii afacerii şi facilitarea unei tranziţii de succes, fie că este vorba de o vânzare, o fuziune sau o succesiune către familia proprietarului sau către echipa de management.

Înainte de construirea unei strategii, este esenţial să ştim care sunt obiectivele şi dorinţele antreprenorului, ce îl motivează să crească în continuare şi ce îl determină să se gândească la un eventual exit. În plus, contează foarte mult şi obiectivele personale, pentru a seta corespunzător aşteptările cu privire la stilul de viaţă pe care şi-l doreşte proprietarul după ieşirea din afaceri sau la viitoarele investiţii pe care le va realiza cu sumele primite la vânzare.

Următorul pas firesc este evaluarea realistă şi obiectivă a afacerii. Aceasta nu înseamnă doar estimarea unei valori actuale, ci şi a valorii potenţiale la care poate ajunge compania într-un interval rezonabil de timp, prin implementarea strategiei de creştere. În această etapă, afacerea este evaluată atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ, măsurându-se punctele forte şi slabe, oportunităţile şi ameninţările din mediul extern, nivelul de atractivitate pentru investitori, precum şi cât de pregătită este compania pentru o tranziţie.

Strategia de creştere se concentrează pe dezvoltarea afacerii şi creşterea valorii sale, pregătind-o pentru un exit profitabil. Această etapă include, de regulă, definirea unor obiective clare şi măsurabile de creştere pe termen scurt, mediu şi lung; dezvoltarea unor strategii eficiente de marketing şi vânzări, pentru atragerea şi fidelizarea clienţilor, creşterea vânzărilor şi cota de piaţă; îmbunătăţirea proceselor interne, reducerea costurilor şi creşterea eficienţei operaţionale; recrutarea, formarea şi motivarea angajaţilor cheie, pentru a asigura continuitatea şi succesul afacerii; monitorizarea atentă a indicatorilor financiari, optimizarea structurii de capital şi gestionarea eficientă a fluxului de numerar; construirea unui brand puternic prin crearea unei identităţi vizuale şi a unei reputaţii solide, care să diferenţieze afacerea de concurenţă.

Planificarea pentru exit se suprapune, într-o anumită măsură, cu strategia de creştere, această componentă a procesului concentrându-se pe pregătirea afacerii pentru momentul exit-ului, indiferent de forma pe care acesta o va lua şi de momentul la care se va întâmpla. Planificarea începe cu selectarea celei mai potrivite opţiuni de exit, în funcţie de specificul afacerii şi de obiectivele antreprenorului (ex: vânzare strategică către un competitor, vânzare către un fond de investiţii, IPO, succesiune generaţională sau management buyout). Se stabileşte apoi o valoare de piaţă a afacerii, care se va actualiza periodic până la momentul tranzacţiei, pentru a porni negocierea de la un nivel realist. Următorul pas este asigurarea că toate documentele legale, financiare şi operaţionale sunt complete şi actualizate (ex: situaţii financiare auditate, contracte, documente de proprietate intelectuală). Dacă s-a optat pentru o succesiune, este necesară stabilirea unui plan clar pentru transferul responsabilităţilor şi al conducerii către succesorii desemnaţi.

Strategia de creştere trebuie să fie integrată cu planificarea pentru exit într-un proces continuu. Deciziile luate în etapa de creştere trebuie să ţină cont de obiectivele exit-ului, iar planificarea pentru exit trebuie să se bazeze pe o analiză aprofundată a stadiului de dezvoltare al afacerii.

Un aspect care ar putea speria antreprenorii este că pe tot parcursul acestui proces, consultanţa specializată este esenţială. Apelarea la consultanţi specializaţi în M&A, evaluare, fiscalitate şi drept asigură o gestionare eficientă a procesului de exit, iar costurile implicate îşi vor demonstra rentabilitatea. Un proces eficient de creştere şi planificare a exit-ului, gestionat de profesionişti, va conduce la maximizarea valorii afacerii, facilitarea procesului de vânzare, reducerea riscurilor şi asigurarea unei tranziţii de succes.

Reporter: Care este principalul plus pe care-l poate aduce consultantul în procesul de creştere al unui business, urmat de un eventual exit ? Dar un investitor important?

Laurenţiu Stan: Un consultant aduce expertiză specializată şi o perspectivă obiectivă, externă, pe care antreprenorul, concentrat pe operaţiunile zilnice, ar putea să nu o aibă. Acesta ajută la definirea unei strategii de creştere clare şi realiste, aliniată cu obiectivele de exit. De asemenea, contribuie la îmbunătăţirea managementului financiar, optimizarea costurilor, creşterea eficienţei operaţionale şi pregătirea documentelor financiare pentru due diligence. Un evaluator autorizat poate realiza o evaluare independentă şi obiectivă a afacerii, esenţială pentru a stabili un preţ corect în vederea vânzării. În unele cazuri, consultantul poate juca un rol activ în negocierea tranzacţiei cu potenţialii cumpărători, maximizând valoarea obţinută de antreprenor. Un consultant cu experienţă are adesea o reţea extinsă de contacte în lumea afacerilor, care poate fi utilă în identificarea potenţialilor cumpărători sau investitori.

Ne concentrăm pe oferirea de expertiză şi asistenţă, în timp ce investitorul urmăreşte obţinerea unui randament financiar din investiţia sa. Un investitor important aduce, pe lângă capital, şi alte resurse valoroase, care pot accelera creşterea afacerii şi pot creşte atractivitatea acesteia pentru un exit ulterior. Printre acestea sunt expertiza managerială şi strategică, reţeaua extinsă de contacte în diverse industrii, prezenţa sa conferă credibilitate afacerii şi validează potenţialul său de creştere, pregătind compania pentru un exit de o valoare mai mare, cum ar fi o listare la bursă (IPO) sau o vânzare către un cumpărător strategic important.

Atât consultantul, cât şi investitorul pot juca roluri cruciale în creşterea unui business şi pregătirea pentru un exit. Ideal, cele două roluri se pot completa reciproc, maximizând astfel şansele de succes ale afacerii şi ale exit-ului.

Reporter: În Europa de Vest şi mai ales în Statele Unite piaţa de capital reprezintă un pilon esenţial pentru accesarea de finanţare de către companii sau realizarea unui exit, oferind beneficii multiple (stabilirea unei evaluări cât mai apropiată de realitate, accesul la o bază largă de investitori, transparenţă, etc). Spre deosebire, în ţara noastră mecanismul bursier este rar folosit de anterprenori. Care credeţi că sunt motivele pentru care apare această situaţie?

Laurenţiu Stan: Într-adevăr, în România, piaţa de capital este folosită mult mai puţin pentru finanţarea companiilor decât în Europa de Vest şi în Statele Unite. Capitalizarea bursieră a pieţelor de acţiuni din SUA depăşeşte zeci de trilioane de dolari, fiind cea mai mare din lume, pieţele majore din Europa de Vest (ex: Euronext, London Stock Exchange) au capitalizări bursiere de ordinul trilioanelor de euro, în timp ce capitalizarea bursieră a BVB este de ordinul zecilor de miliarde de euro, semnificativ mai mică în comparaţie cu pieţele dezvoltate. De asemenea, la BVB sunt listate mult mai puţine companii, limitând diversitatea portofoliilor investitorilor, iar volumul de tranzacţionare este mult mai redus.

Motivele sunt multiple, însă cele mai importante sunt dimensiunea şi lichiditatea pieţei, cultura antreprenorială şi mentalitatea, factori economici, reglementările şi infrastructura, precum şi disponibilitatea altor surse de finanţare mai uşor accesibile, cum ar fi fondurile europene nerambursabile sau creditele bancare.

Volumul de tranzacţionare este adesea scăzut, ceea ce face dificilă atragerea unui număr mare de investitori şi obţinerea unui preţ corect pentru acţiuni. Lichiditatea redusă poate, de asemenea, să descurajeze investitorii instituţionali mari. Numărul de companii listate la BVB este relativ mic, ceea ce limitează opţiunile de investiţii şi reduce atractivitatea generală a pieţei.

Antreprenorii români au preferat mai mereu finanţarea bancară tradiţională, considerând-o mai accesibilă şi mai puţin complexă decât listarea la bursă. Mulţi antreprenori nu înţeleg încă pe deplin avantajele pe care le poate oferi piaţa de capital, cum ar fi accesul la capital ieftin, creşterea vizibilităţii şi a credibilităţii, şi crearea unei monede de schimb pentru achiziţii. De asemenea, percep procesul de listare la bursă ca fiind complex, costisitor şi consumator de timp, ceea ce descurajează multe companii, în special IMM-urile.

Nivelul general de dezvoltare economică a României este încă sub media europeană, ceea ce influenţează dimensiunea şi maturitatea pieţei de capital. Perioadele de instabilitate macroeconomică pot afecta negativ încrederea investitorilor şi pot reduce atractivitatea pieţei de capital. Educaţia financiară este un factor determinant al creşterii apetitului investiţional al românilor. Nivelul general de educaţie financiară în România este încă redus, ceea ce poate limita accesarea pieţei de capital de către investitorii individuali.

Unele companii percep reglementările pieţei de capital ca fiind prea restrictive şi birocratice, ceea ce le descurajează să se listeze. În lipsa unei informări transparente cu privire la costurile pe care le-ar putea implica o listare la bursă, antreprenorii rămân cu percepţia că această formă de finanţare este prea costisitoare.

Reporter: Se anunţă un an dificil din punct de vedere economic. Care credeţi că vor fi cele mai mari provocări pentru antreprenori şi cum ar trebui să le abordeze?

Laurenţiu Stan: Într-adevăr, perspectivele economice pentru acest an indică un context dificil, cu multiple provocări pentru antreprenori.

Cele mai mari provocări pentru antreprenori sunt inflaţia persistentă şi creşterea costurilor, scăderea cererii şi a puterii de cumpărare, dificultăţile în accesarea finanţării, instabilitatea legislativă şi fiscală şi problemele cu forţa de muncă.

Inflaţia ridicată erodează puterea de cumpărare, creşte costurile materiilor prime, ale energiei şi ale forţei de muncă, punând presiune pe marjele de profit. Antreprenorii vor fi nevoiţi să ajusteze preţurile în funcţie de evoluţia costurilor, însă trebuie să ţină cont şi de sensibilitatea clienţilor la modificarea preţului. În paralel, sunt recomandate măsuri pentru reducerea costurilor, fără a afecta calitatea produselor sau serviciilor, cum ar fi renegocierea contractelor cu furnizorii, eficientizarea consumului de energie, optimizarea proceselor logistice şi reducerea risipei. Investiţiile în tehnologie şi automatizare pot contribui, de asemenea, la reducerea costurilor.

Pentru companii, menţinerea clienţilor existenţi este mai eficientă decât atragerea de noi clienţi. Adaptarea ofertei la noile cerinţe ale pieţei şi explorarea de noi nişe pot ajuta la compensarea scăderii cererii pe anumite segmente. De asemenea, menţinerea vizibilităţii şi comunicarea eficientă cu clienţii sunt esenţiale în perioadele de criză.

Pe fondul creşterii incertitudinii economice şi a costului finanţării, băncile pot deveni mai reticente în a acorda credite. De aceea, monitorizarea atentă a încasărilor şi plăţilor, optimizarea termenelor de plată şi menţinerea unei rezerve de numerar sunt esenţiale pentru a face faţă eventualelor dificultăţi de finanţare. Pe lângă creditele bancare, antreprenorii pot explora şi alte opţiuni de finanţare, cum ar fi factoringul, leasingul, crowdfundingul sau atragerea de investitori privaţi.

Modificările legislative şi fiscale frecvente pot crea incertitudine şi pot îngreuna planificarea pe termen lung. Antreprenorii trebuie să fie la curent cu modificările legislative şi fiscale şi să se adapteze rapid la noile reglementări, în timp ce apelarea la consultanţi juridici şi fiscali poate ajuta la înţelegerea şi aplicarea corectă a legislaţiei.

Reporter: Care sunt principalele măsuri pe care credeţi că ar putea să le ia autorităţile pentru susţinerea antreprenorilor/startup-urilor din ţara noastră?

Laurenţiu Stan: Nicio ţară nu poate avea o economie sănătoasă şi o societate dezvoltată fără investiţii consistente în inovaţie, educaţie şi cercetare. În acest sens, autorităţile ar putea să crească finanţarea publică pentru cercetare-dezvoltare, în special în domeniile cu potenţial de creştere economică, să creeze ecosisteme care să favorizeze inovaţia şi colaborarea între companii, cercetători şi investitori şi să sprijine startup-urile inovatoare (deep-tech, high-tech).

Poate că trebuia să încep cu educaţia, pentru că, din punctul meu de vedere, este cel mai important factor de creştere sănătoasă a unei societăţi.

Crearea unui mediu de afaceri predictibil şi transparent, prin combaterea corupţiei şi a birocraţiei excesive şi prin menţinerea unui dialog constant şi constructiv cu reprezentanţii mediului de afaceri, ar fi o mare realizare a autorităţilor române, pe care o aşteptăm de atâta vreme.

În plus, cred că autorităţile române nu ar trebui să mai consume atât de mult din timpul antreprenorilor. Debirocratizarea şi simplificarea legislaţiei ar aduce un mare plus mediului de afaceri. Simplificarea procedurilor de înfiinţare şi funcţionare, reducerea numărului de documente şi avize necesare, digitalizarea interacţiunii cu instituţiile statului ar încuraja mai mulţi români să facă pasul către antreprenoriat.

Este imperios necesară crearea unui cadru legislativ clar, predictibil şi stabil, care să ofere antreprenorilor certitudine şi să încurajeze investiţiile pe termen lung. Evitarea modificărilor legislative frecvente şi implementarea unor consultări publice reale cu mediul de afaceri înainte de adoptarea legilor ar fi un prim pas către armonizarea relaţiei dintre autorităţi şi antreprenori.

De asemenea, statul român ar putea face demersuri în direcţia facilitării accesului la finanţare, prin promovarea şi susţinerea instrumentelor financiare alternative la creditele bancare tradiţionale. Crearea de fonduri de capital de risc cu participare publică şi privată, crearea unui cadru fiscal favorabil pentru investitorii de tip business angel şi reglementarea şi promovarea platformelor de crowdfunding ar conduce la diversificarea surselor de finanţare pentru antreprenori. Acordarea de garanţii de stat pentru creditele contractate de IMM-uri şi startup-uri, pentru a facilita accesul la finanţare bancară în condiţii mai avantajoase, continuarea şi îmbunătăţirea programelor de finanţare nerambursabilă pentru startup-uri şi IMM-uri, cu accent pe inovaţie, cercetare şi dezvoltare şi sprijinirea companiilor în procesul de listare la bursă, prin programe de educaţie, consultanţă şi facilitarea accesului la consultanţi specializaţi sunt alte măsuri benefice pe care autorităţile le-ar putea avea în vedere.

Reporter: Care sunt obiectivele Kapital Minds pentru următorii trei-cinci ani?

Laurenţiu Stan: Creşterea vizibilităţii şi consolidarea brandului astfel încât să devenim lideri de piaţă în domeniul consultanţei de business şi să ne extindem în regiune. Piaţa de consultanţă pentru creşterea valorii unei companii şi planificare pentru exit sunt, deocamdată, într-un stadiu incipient la noi în ţară. Deşi porţiuni din întreg procesul de creştere al unei afaceri sunt acoperite de câteva firme mari de consultanţă, nu ştiu ca până astăzi cineva să fi abordat creşterea valorii unei companii şi planificarea pentru exit ca pe un proces integrat, personalizat, bazat pe o planificare strategică minuţioasă urmărită atent de profesionişti dedicaţi pentru toate domeniile de activitate, cu paşi bine definiţi şi analiza periodică a progresului. În următorii ani, Kapital Minds va încerca să aducă la cunoştinţa antreprenorilor români toate instrumentele pe care le au la dispoziţie pentru a accelera creşterea valorii propriei afaceri, de a o face atractivă şi pregătită pentru un eventual cumpărător, precum şi opţiunile pe care le au atunci când decid să iasă din companie. În paralel, vom continua educarea pieţei şi influenţarea mediului de afaceri promovând importanţa planificării strategice pentru creşterea valorii şi pentru exituri reuşite din afaceri.

Reporter: Vă mulţumesc!