Mihai Berinde demisionează de la stat după 17 ani

• Controversatul preşedinte al Consiliului Concurenţei a părăsit ieri instituţia pe care o conducea, probabil, ca urmare a acuzelor aduse acţiunilor sale şi a creşterii numărului de procese pierdute de Consiliul Concurenţei

Demisia lui Mihai Berinde, preşedintele Consiliului Concurenţei, a fost anunţată chiar în ziua în care expirat perioada legală de 30 de zile de preaviz. Fostul preşedinte al Consiliului Concurenţei apreciază că a construit "o instituţie credibilă şi profesionistă", însă motivele demisiei nu au fost făcute publice. Cu toate acestea, contestatarii fostului preşedinte jubilează şi speră ca viitoarea conducere a Consiliului să le trateze în mod obiectiv interesele.

Funcţionar numai la stat, cu o avere de invidiat

Fostul preşedinte al Consiliului Concurenţei a fost numit în această funcţie acum trei ani, pe data de 2 martie 2004, în timpul guvernării PSD.

Desemnarea celor şapte membri ai Consiliului Concurenţei a fost suspectată la acea vreme că nu reprezintă decât o afacere a PSD. În decembrie 2003, printr-o ordonanţă de urgenţă, Adrian Năstase (premier la acea vreme), a modificat Legea Concurenţei, a exclus rolul Parlamentului în numirea Consiliului şi a stabilit că toţi membrii sunt numiţi la propunerea Guvernului, pentru mandate de cinci ani.

Mihai Berinde venea la Consiliu după ce ocupase între 2001-2004 funcţia de secretar de stat în Ministerul Economiei şi Comerţului. Însă Mihai Berinde era parte a structurilor statului încă din 1990, când era şef al Relaţiilor cu UE în Ministerul Comerţului. El nu a părăsit Guvernul nici în timpul guvernării CDR, când a fost secretar de stat şi subsecretar de stat la Ministerul Comerţului şi al Industriilor.

Relaţii cu PSD a avut şi fostul vicepreşedinte al Consiliului numit în 2004, George Musliu, care până în momentul numirii a fost adjunctul lui Ovidiu Muşetescu la APAPS. A mai făcut parte din Consiliu şi fostul deputat PDSR Nicolae Serdin.

Deşi în tot acest răstimp a ocupat numai funcţii de conducere în Guvern sau în autoritatea de concurenţă, Mihai Berinde are terenuri de 9.752 metri pătraţi, două apartamente şi două case în Bucureşti, spaţii comerciale şi este acţionar în mai multe societăţi comerciale. Numai în 2006 a vândut trei apartamente în Bucureşti şi o maşină, iar venitul anual încasat de fostul preşedinte al Consiliului este de 1,18 miliarde lei vechi.

Recent a apărut şi un Armaghedon referitor la Mihai Berinde în care fostul preşedinte este prezentat ca făcând parte din structurile SIE militarizate. Toate aceste întâmplări au generat suspiciunea că autoritatea de concurenţă nu este o instituţie independentă de Executiv, aşa cum ar trebui, ci se supune politicului.

Tot influenţa politicului a fost suspectată atunci când Consiliul nu a reacţionat la actele normative care încălcau regulile concurenţei în cazurile Bechtel, EADS, Strabag sau Vinci. Toate au culminat cu faptul că între martie -septembrie 2004, Consiliul nu a finalizat vreo investigaţie.

Afacerile private ale lui Mihai Berinde sunt acuzate, de asemenea, de incompatibilităţi cu funcţia deţinută de acesta. În mai multe ziare centrale a apărut informaţia că Preşedintele Consiliului încalcă Legea concurenţei prin participarea la administrarea unor entităţi private, prin intermediul soţiei sale şi a unor "interpuşi". Consiliul a răspuns acestor critici prin faptul că legea nu precizează până la ce grad le este interzis rudelor celor din conducere să aibă firme. Mai mult, Berinde a fost acuzat că firmele sale de consultanţă - Amco Pro şi Mico Business - atrag incompatibitatea cu funcţia sa de conducere a unei instituţii a statului.

• Berinde a fost acuzat că face jocul multinaţionalelor

Imediat după numirea sa, Mihai Berinde a primit plângerile "Prestige Trading" pentru încălcarea concurenţei prin discriminare de către "Colgate-Palmolive" şi "Metro-Selgros". Tot compania autohtonă "Prestige" a acuzat "Kraft" România de practici anticoncurenţiale.

Procesele împotriva Consiliului au început să fie câştigate. Astfel "Pronto Universal" a câştigat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe 23 ianuarie 2007, anularea deciziei Consiliului (şi a amenzii de 11 miliarde lei vechi). La Înalta Curte mai sunt dosarele "Colgate" şi "LA-RO".

Tot o decizie din 2005 împotriva "Carpatcement" a fost câştigată la Înalta Curte, iar statul trebuie să restituie companiei cele 9 milioane de euro percepuţi ca amendă.

Faptul că autoritatea de concurenţă blochează investigaţii legate de unele firme de renume, a fost semnalată de doi senatori PD în mai 2005. Consiliul mai este acuzat şi de trecerea cu vederea a concentrării economice realizată prin vânzarea SNP Petrom către grupul OMV, mai ales că Distrigaz Nord şi E.ON Gaz s-au plâns că OMV Petrom le impune preţuri de livrare cu mult peste cele cerute de ANRGN.