Ocuparea informală a locurilor de muncă persistă în România în pofida creşterii economice din ultimii ani şi reprezintă între 20 şi 50% din totalul de ocupare a forţei de muncă, potrivit raportului de ţară asupra ocupării informale elaborat de Centrul de Dezvoltare (DEV) al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), lansat ieri în Capitală.
Ocuparea informală reprezintă numărul locurilor de muncă care nu sunt integral sub incidenţa legislaţiei muncii. În ţara noastră, aceasta ia diverse forme precum agricultura de subzistenţă, salariaţii care nu îşi declară veniturile, angajatorii care nu înregistrează angajaţii, lucrătorii fără contract de muncă, evaziunea fiscală şi a securităţii sociale, subdeclararea veniturilor, falsa activitate independentă.
Potrivit lui Johannes Juttnig, economist coordonator principal al DEV, România este comparabilă la acest capitol cu Mexic sau Turcia şi stă mai bine decât China, unde ocuparea informală depăşeşte 50%, sau India - 90%.
Reprezentantul OCDE a atras atenţia asupra gravităţii acestui fenomen şi a subliniat că numai creşterea economică nu va rezolva problema ocupării informale, care determină diminuarea veniturilor statului şi, în consecinţă, mai puţine posibilităţi de a furniza infrastructură şi servicii publice, precum şi vulnerabilitatea unor categorii de persoane, şocuri economice şi sărăcie.
În Europa, ţara noastră ocupă o poziţie de mijloc la acest capitol - stă mai bine decât state precum Ucraina, Rusia, Georgia, dar mai slab decât Slovacia, Cehia, Slovenia, a precizat Theodora Xenogiani, economist la DEV/OCDE.
Potrivit Eurobarometrului, România se situează însă pe primul loc în UE la "plata în plic" a salariilor, 23% dintre români răspunzând afirmativ la întrebarea dacă angajatorii preferă să plătească întregul salariu sau o parte a acestuia în mână, fără declararea acestuia la autorităţile fiscale şi de securitate socială.
În Bulgaria, răspunsurile afirmative au reprezentat numai 14%, în Polonia - 11%, Ungaria - 8%, Italia - 7%, iar media UE-27 este de 5%.
Ocuparea informală este unul dintre aspectele-cheie ale pieţei muncii din ţara noastră şi este prezentă încă din timpul perioadei comuniste, sub forma agriculturii în gospodărie, a plăţilor neînregistrate şi delapidării întreprinderilor de stat, se arată în raportul OCDE.
Studiul identifică două mari grupuri de persoane implicate, cele care lucrează informal pentru că nu au nicio alternativă - aceste persoane sunt în general sărace, neinstruite, de vârstă medie, cu şanse foarte mici pe piaţa muncii, şi un al doilea grup al celor care în mod deliberat evazionează impozitele şi contribuţiile sociale.
Cauzele fenomenului sunt împărţite în trei mari categorii - factori socio-economici cum ar fi lipsa locurilor de muncă înregistrate, restructurarea unor sectoare economice, şomajul, sărăcia, inegalităţile, factori instituţionali - sistemul fiscal şi de securitate socială, infrastructura instituţională, administraţia publică, birocraţia, calitatea serviciilor publice şi factori sociali şi comportamentali, cum ar fi încrederea limitată în stat şi instituţiile sale.
Raportul OCDE recomandă susţinerea beneficiilor sectorului formal, argumentând taxele reduse, procedurile administrative simplificate, corelarea beneficiilor schemelor de asigurări sociale şi de sănătate cu nivelurile contribuţiei, programele de formare profesională, proiectarea politicilor într-un mod care să demotiveze ocuparea informală, consolidarea încrederii populaţiei în instituţiile publice, respectiv mai puţină birocraţie, mai puţină corupţie, servicii publice mai bune, campanii de informare.
Călin Ghinăraru, expertul român implicat în acest proiect, a atras atenţia asupra faptului că ocuparea informală se dezvoltă şi în perioade de creştere economică, după aşa-numitele perioade de "nevoi reprimate", populaţia şi agenţii economici căutând prin orice cale să îşi satisfacă aceste nevoi.
El a afirmat că, de la ultimele evaluări până la acest raport, estimările privind ocuparea informală arată că dimensiunea acesteia nu a crescut, dovedind astfel că politicile guvernamentale au avut un impact în acest domeniu.
Institutul Naţional de Statistică (INS) estimează economia subterană din România la 21% din PIB, iar cifrele USAID indică un nivel al "economiei ascunse" de 45% din PIB.
Conform anchetei asupra forţei de muncă, cele două sectoare principale în care se lucrează fără contract de muncă sunt producţia şi comerţul en gros şi cu amănuntul - 21,4% şi respectiv 21,7%, urmate de construcţii - 15,1%, agricultură - 8,8%, administraţie publică - 7,7%, imobiliare - 4,8%.