Negocieri cu casta notarilor publici (II)

Am vizitat cîţiva notari, pentru a mă informa asupra costurilor şi procedurilor notariale. În toate cazurile am observat o activitate febrilă şi desigur a trebuit să aştept chiar şi pentru o informaţie simplă în legătură cu legalizarea a 4 pagini de paşaport.

Ajungînd în faţa unui funcţionar notarial, am fost informat că, dacă făceam o programare şi dacă nu intervenea ceva neprevăzut, aşteptarea putea fi evitată. Ca răspuns la întrebarea mea mi-a spus că, în cazul în care am paşaportul la mine, problema se poate rezolva imediat. Costul 11 lei/pagina, deci 55 lei pentru 5 pagini! E mult, e puţin? Părerea mea ar fi că ar trebui să fie gratuit.

La următorul notar am solicitat informaţii asupra unei tranzacţii imobiliare. În acest caz a trebuit să aştept pentru o discuţie cu marele şef (notarul), singurul în măsură să mă informeze asupra onorariului. Notarul, o doamnă foarte prezentabilă, îmi cere detalii asupra imobilului pe care doresc să-l cumpăr. Răspund la întrebări şi o informez că imobilul costă aproximativ 100.000 de euro. Foarte rapid şi cu multă competenţă îmi spune că onorariul, inclusiv TVA, este aproximativ 4.600 lei. Depinde de rata de schimb euro-leu!

Mi-am manifestat gratitudinea pentru răspunsul prompt, exprimîndu-mi şi încrederea în persoana domniei sale. Totuşi am îndrăznit să sugerez că ar fi cam scump şi i-am oferit 3.500 lei cu avansul plătibil pe loc. Reacţia distinsei doam­ne a fost una de şoc.

"- Domnule, eu v-am oferit preţul minim care nu se negociază! Ce credeţi că aici sunteţi la piaţă? Mai bine grăbiţi-vă că astăzi cursul euro/leu este favorabil!

- Doamnă, totuşi pierdeţi o afacere pentru că nu sunteţi dispusă la o negociere...

- Domnule, asta-i legea şi nu se negociază! Eu respect legea şi dumneavoastră mă îndemnaţi la corupţie! Pot fi sancţionată pentru nerespectarea tarifelor minime".

Am plecat oarecum fericit pentru că nu a chemat poliţia. Puteam fi pus sub acuzaţia de instigare la corupţie. Mă miră că leguitorul nu s-a gîndit şi la pedepsele la care trebuie supuse persoanele care nu înţeleg că preţurile minime servesc interesul public!

Pe drum, spre următorul notar, mă gîndeam dacă nu cumva poate fi invocat şi un raţionament economic pentru privilegiile acordate notarilor. Astfel, am uitat să testez dacă distanţa dintre două birouri notariale (prevăzută prin regulament) este respectată.

Posibil ca vreo minte luminată să fi ajuns la concluzia că îmbogăţirea rapidă a notarilor va aduce după sine şi alte beneficii. De exemplu, creşterea consumului bunurilor de lux!, (în majoritate importate). Deci, va servi şi obiectivul anti-inflaţionist al BNR şi guvernului. Adică va cauza descreşterea puterii de cumpărare interne.

În ce priveşte balanţa externă, şi aici notarii pot avea o contribuţie pozitivă. Pot forţa plecarea la muncă în străinătate a mai multor cetăţeni pentru a economisi banii necesari pentru a suporta tranzacţiile notariale.

Deci din nou testul interesului public a fost satisfăcut!?

La următorul notar m-am interesat de procedura tranzacţiei imobiliare. Din nou aglomeraţie. La o masă, o persoană mai în vîrstă scria ce îi dicta notarul pînă în momentul cînd nu a mai putut să ţină pasul şi a cerut o pauză de recuperare. Aceasta a fost acordată cu promptitudine, face parte din seviciul de calitate oferit de notarii publici...

Profitînd de pauză (în consultaţie cu notarul), asistentul domniei sale m-a întrebat despre tipul de proprietate pe care doresc să-l cumpăr şi mi-a dat lista cu documentele care trebuie aduse pentru încheierea tranzactiei. M-a informat că în maximum 2 zile va obţine extrasul de carte funciară. Întrebînd ce urmează, m-a informat că va redacta actul de vînzare-cumparare, urmînd să aduc banii şi actele solicitate şi cu asta s-a încheiat tranzacţia. Mi-a confirmat costul pe care îl ştiam de la primul notar. Obiectînd că mi se pare exagerat de scump, m-a informat ca există posibilitatea de o reducere a preţului dacă sunt sau folosesc un avocat pentru redactarea actului de vînzare-cumpărare, reducerea fiind de 15%. Deci costul ar fi de 1.250 euro. O bagatelă... Singurul lucru care mai rămînea în responsabilitatea notarului era numărarea banilor. Procedura poate avea o durată impredictibilă, existînd şi posibilitatea să vin cu hîrtii de 5 euro care ar mări durata numărării.

Deci responsabilitatea notarului în exercitarea unei numarători corecte nu poate fi ignorată. Interesul clientului trebuie protejat cu orice preţ. Deci onorariul poate fi uşor justificat!

M-am decis să mai vizitez un notar, de data aceasta pentru o declaraţie pe proprie răspundere. Notarul foarte amabil mă întreabă ce doresc să declar. Îi răspund că eu am nevoie de certificarea semnăturii, nu a conţinutului.

"- Trebuie să văd conţinutul.

- Doamnă, este o declaraţie pe proprie răspundere. Îi arăt conţinutul. Era vorba de o declaraţie în legătură cu un loc de veci.

- Nu se poate certifica".

Explic din nou că nu trebuie s-o intereseze conţinutul deoarece este pe răspunderea mea şi doresc numai certificarea semnăturii.

"- Nu se poate!", spune ea.

În disperare întreb dacă poate să-mi certifice semnătura pe o declaraţie de dragoste pentru o doamnă!

"- Nu se poate..."

Îndrăznesc să afirm că legea este absurdă şi în interpretarea mea imbecilă.

"- Dumneavoastră mă insultaţi! Vă rog să părăsiţi biroul!"

Mi-am cerut scuze şi am plecat mai departe. La următorul notar răspunsul este similar. Totuşi notarul are o idee salvatoare, îmi spune că poate să-mi autentifice semnătura pe un document notarial separat. În entuziasmul de moment am uitat să intreb cît costă. Oricum creativitatea şi iniţiativa sunt greu de evaluat.

Va urma