O bursă cât un broker sau un broker cât o bursă !

Inspiraţia pentru acest articol a venit de la o ştire care anunţă că cel mai bine plătit broker a primit aproape 2 miliarde dolari în 2006. Acesta este John Arnold, american de 33 ani. Încă 5 brokeri au câştigat peste un miliard. Conform practicilor la marile burse, brokerii nu sunt plătiţi numai din comisiosanele încasate de cître marile case de brokeraj de la clienţii lor, ci câştigă mai mult de la clienţii cărora le administrează investiţiile, primind procente substanţiale din câştigul rezultat din tranzacţiile pe bursă. Cei mai mulţi încasează 10% din profitul investitorului, dar acest procent este depăşit de multe ori şi poate atinge în unele cazuri până la 30%. Evident contează mult şi cine este investitorul. Pentru ceea ce vreau să demonstrez şi pentru că vorbim despre the best broker of the world, am să presupun că lucrează cu un procent mediu de 25%. Rezultă că, pentru a câştiga 2 miliarde dolari în 2006, J. A a trebuit să facă tranzacţii din care a rezultat un profit de circa 8 miliarde într-un an. Oricât de mare expert este, nu cred că marja profitului pe fiecare dolar investit într-o singură rotaţie a fost mai mare de 5%. Ceea ce presupune o medie pe volumul tranzacţiilor de 2,5%. Căci am luat în calcul, aşa cum este normal, ciclul - cumpărare vânzare, din care rezultă profitul . Asta înseamnă groso modo un volum de tranzacţii în piaţa de capital, ordonate şi executate de către un singur broker de circa 320 miliarde dolari sau 914 milioane dolari pe zi, dacă lucrează efectiv 350 zile pe an.

Şi acum mă întorc acasă. Am luat la întâmplare 6 ziare BURSA din martie şi aprilie 2007. Am adunat volumele tranzacţionate pe BVB, Rasdq şi UNL şi a rezultat în zilele la care am găsit ziarul la îndemână că valoarea maximă a volumului de tranzacţionare a fost de 31,034 milioane dolari şi cea mai mică de de 20,056 milioane dolari. Oricâtă îngăduinţă am avea, chiar dacă admit că ne aflăm într-o perioadă mai proastă, nu pot admite că media zilnică reală, calculată la centimă a fost mai mare de 40 milioane dolari, sau altfel spus, volumul total al tranzacţiilor realizate în 2006 la BVB şi Rasdaq ar fi depăşit 10 miliarde dolari. Faţă de cele circa 320 miliarde realizate de către un singur om, mi se pare enorm de puţin şi trebuie să ne pună serios pe gânduri. Locul bursei de la Bucureşti, cu toate progresele din ultimii 2-3 ani este unul periferic, ca să nu fiu prea dur. Dacă ne vom limita să ne comparăm cu Bulgaria, Albania şi Moldova, poate şi Macedonia sau Bosnia, nu vom ieşi niciodată din conul de umbră în care ne aflăm. Şi suntem aici din mai multe cauze: nu avem o ofertă cât de cât atractivă. Iar fără ofertă nu avem capital. Sau mai corect spus, nu avem loc de capital de investit. Numai cu 5 SIF-uri pe care le jugulăm artificial printr-un capital social de peste 10 ori mai mic decât ar fi normal şi restricţii artificiale la deţinere şi drepturi de vot, prin 2% acţiuni SNP, free-float real, la fel sau aproape la fel la BRD, cu posibilităţi, altfel puse cu sârg în aplicare de manipulare a preţurilor, mai mult din vorbe decât prin mecanismele adevărate ale pieţei, nu vom avea suficient capital investit în piaţă. Cei care au venit, s-au aclimatizat şi deşi au venit din pieţe consolidate cu practici corecte, nu refuză să câştige bani procedând la fel cu românii deştepţi. Căci băieţi deştepţi nu avem numai la energie, gaze, petrol sau mai ştiu ce alt domeniu, avem şi la bursă. Iar când câţiva băieţi deştepţi îşi dau mâna, sus- jos, 25% - 40 % sunt floare la ureche.

Acum la sfârşit îmi dau seama că titlul nu este cel mai bun. Poate că era mai bine să spun: Ce bine era dacă aveam o bursă cât poate duce un broker !