Obama continuatorul

Pentru ceea ce se numeşte "dreapta" acum la noi, mai ales pentru "aripa" sa intelectuală, alegerea lui Barak Obama ca preşedinte al SUA produce îngrijorare. Să fi devenit America socialistă? În mai multe rânduri la sfârşitul anului trecut dezbaterile pe această temă au reliefat apariţia unui autentice obsesii Obama. De parcă tocmai acum, când lumea părea să se fi stabilizat, să fi ajuns la un fel de "sfârşit al istoriei", cel puţin al ideologiilor aşa cum erau ele construite în secolul trecut, alegerea "socialistului" Obama conjugată cu criza economică ar pune în primejdie Ordinea atât de greu realizată. Şi, parcă pentru a răspunde unor astfel de temeri cel de-al 44-lea preşedinte american a conturat un program şi o administraţie în cel mai "centrist" mod cu putinţă.

Înainte să pornească pe drumul său simbolic către Washington, printr-un gest care repeta itinerariul urmat în 1861 de Lincoln, într-o alocuţiunea ţinută în Philadelphia Obama îşi invita sâmbătă 17 ianuarie 2009 compatrioţii să adopte o "nouă declaraţie de independenţă" pentru a se elibera de sectarism şi de imobilismul ideologic. Deşi investitura de mâine e pusă sub o dublă influenţă, a lui Abraham Lincoln şi Martin Luther King, mesajul politic al lui Obama, unul din marii oratori ai Americii, nu are nimic revoluţionar sau antisistem.

Ba mai mult, absenţa unei referinţe de acelaşi tip la Franklin Delano Roosevelt, mai ales că atât amploarea crizei economice cât şi implicarea Americii într-un război pe două fronturi - în Irak şi Afganistan - trimite către cel de-al 32-lea preşedinte. Indică încercare noului preşedinte de a menaja susceptibilităţile celor care se tem de o schimbare radicală. Într-un interviu din "Le nouvel observateur" de săptămâna trecută, istoricul şi eseistul Tony Judt (a cărui carte, Epoca postbelică, premiată în Occident anul trecut a apărut recent şi în româneşte) se întreabă dacă Statele Unite chiar se pot schimba. Că imaginea Americii în lume se va schimba, ba într-o oarecare măsură s-a şi schimbat, atât datorită alegerii lui Obama, dar şi nominalizării la Departamentul de Stat a fostei contracandiate Hillary Clinton, e sigur, dar că această schimbare va fi şi una de stil politic şi economic nu e la fel de clar. Din contră, pentru Judt "politica lui Obama va semănă cu cea a lui Eisenhower, altfel spus Statele Unite nu vor comite acte stupide".

Chiar dacă dinspre ceea ce se numeşte convenţional "dreapta" Obama este privit cu neîncredere, nici dinspre "stânga" nu este văzut neapărat favorabil. Convenţionalis­mul de care a dat dovadă în formarea echipei sale de politică externă (Hillary Clinton la externe şi Robert Gates la apărare), lipsa de apetenţă pentru politicile keynesiene clasice în domeniul economic, şi mai ales nominalizarea unor foşti apropiaţi ai lui Bill Clinton, considerat drept autor, la instigarea lui Alan Greenspan, al dereglementării care a dus la criza actuală (Timothy Geithner la Trezorerie, Lawrence Summers la Consiliului economic naţional şi Peter Orszag pentru a gestiona bugetul) indică, după unii observatori de stânga, o prudenţă exagerată şi dăunătoare în vremuri de criză. Dar îşi va putea permite Obama să fie doar un continuator?