Oglinzi fără reflexie

Începutul anului electoral a adus în atenţia opiniei publice o serie de teme critice introduse de organizaţii sau instituţii occidentale, la adresa autorităţilor române. Încă din noiembrie 2003 Raportul de ţară al Comisiei europene părea a condiţiona aderarea României în 2007 la UE de capacitatea Guvernului de a continua ferm şi fără ambiguităţi reformele, pentru ca din ianuarie 2004 raportul critic al Parlamentului european să aducă, încă din faza dezbaterii sale, dacă nu elemente noi, atunci aspecte concrete şi acuzaţii tranşante. Ceea ce în 2003 era un avertisment pe care guvernanţii români nu l-au evaluat cu seriozitate, a devenit în 2004 o sentinţă indiscutabilă: România nu mai răspunde tuturor criteriilor politice de aderare de la Copenhaga. Deşi unii comentatori politici par înclinaţi să redescopere, cu nuanţe şi rafinamente argumentative reînnoite, clasica teorie a conspiraţiei vest-europene împotriva unei Românii de data aceasta mult prea pro-americane în ultimii ani. Raportul pe anul 2003 privind respectarea drepturilor omului în lume realizat de Departamentul de Stat al SUA şi publicat pe 25 februarie vine să demonstreze o percepţie generalizată. Dar această perspectivă critică nu este nici o excepţie, nici o noutate. Publicarea, în ianuarie 2004, a indexului libertăţii economice realizat de Fundaţia Heritage şi Wall Street Journal, aducea deja o notă negativă, clasînd România pe locul 123 din 148 de state analizate, iar liderii partidului de guvernămînt răspundeau prin respingerea, pe motiv de improvizaţie, a unui studiu realizat de una din cele mai respectabile grupuri de reflexie conservatoare din SUA, apropiat, cel puţin din punctul de vedere al valorilor asumate, de actuala echipă de la Casa Albă. Pe de altă parte suspiciunile privind independenţa jus-tiţiei în România pot fi consemnate în fiecare raport anual al Departamentului de Stat privind respectarea drepturilor omului.

În 2003, raportul privind România al Departamentului de Stat a adăugat formulei deja clasice privind depăşirea prevederilor constituţionale referitoa-re la asigurarea unei justiţii independente prin continuarea influenţării politice a practicii judiciare şi referiri la problema corupţiei generate de această situaţie, estimînd reformele realizate ca paşii iniţiali, dar parţiali, pentru rezolvarea aces-tor aspecte. În acelaşi raport dacă Bulgaria are dificultăţi asemănătoare, puterea judiciară fiind afectată de corupţie, iar Polonia are o justiţie independentă, dar ineficientă, pentru Ungaria este seacă şi simplă "puterea judiciară este independentă". Pe de altă parte, perspectiva economică pune România într-o altă categorie în raport cu alte state candidate sau deja admise în UE. Astfel România este încă o ţară în proces de tranziţie de la economia planificată şi centralizată spre una de piaţă, pe cînd Bulgaria, Polonia sau Ungaria sînt definite ca economii de piaţă. Fără a acuza guvernul de nerespectarea drepturilor civile Raportul Departamentului de Stat constată existenţa unor probleme plecînd de la "hărţuirea societală" a minorităţilor religioase, în special limitarea libertăţii religioase a cultelor nerecunoscute (în raport cu situaţia din perioada comunistă cînd erau recunoscute 16 culte religioase, după schimbarea regimului doar cultul greco-catolic a mai fost recunoscut, altor culte nefiindu-le recunoscută oficial existenţa), la ineficienţa măsurilor pentru combaterea violenţei şi a discriminării femeilor, pînă la întîrzierea sau blocarea restituirii proprietăţilor confiscate de regimul comunist, relele tratamente aplicate de poliţie, în special împotriva unor reprezentanţi ai minorităţii roma şi intimidarea sau hărţuirea unor jurnalişti. Nu au fost ocolite nici aspecte politice precum cele referitoare la organizarea şi mai ales desfăşurarea referendumului din 18-19 octombrie 2003.

Cele mai relevate diferenţe pe care rapoartele privind România le identifică, par a-şi avea originea în situaţia economică. Dar starea economiei este o reflexie a dinamicii politice. Fără existenţa unei minime competitivităţi politice, cadrul economic al pieţei libere rămîne deficitar. Intervenţia politică în justiţie este dublată de intervenţia, directă sau indirectă, în procesele economice. Oglinda pe care occidentalii, europeni sau americani, ne-o pun la dis-poziţie, nu este însă acceptată. Imaginea celorlalţi este percepută ca distorsionată de stereotipuri sau interese specifice. Nu direct, ca în urmă cu un deceniu, ci mai subtil, dar la fel de insistent, imaginea victimizării României se reinstalează pentru a justifica opacitatea celor ce nu pot, şi nu doar pentru că este un an electoral, să îşi asume erorile.