OPINII Când şi cum se face concentrarea la SIF-uri

După ce Parlamentul a aprobat prin lege majorarea pragului de deţinere la SIF-uri, toată lumea se aştepta poate ca astfel de deţineri să apară foarte repede. Ei bine nu este deloc aşa. În primul rând, legea dă un răgaz de două luni de la adoptare ca pragul să rămână acelaşi. Poate s-o fi gândit careva că se dă peste cap bursa dacă pragul se ridică imediat. În al doilea rând, este iarnă şi a fost sfârşit şi început de an. Statistica ne arată că, în această perioadă, activitatea pe bursă suferă o oarecare contracţie. În al treilea rând şi cel mai important, lipsesc marii investitori.

Să o luăm pe rând. Perioada de graţie nu are chiar aşa o mare importanţă, deoarece s-a trecut la conturi globale, cam aşa cum era odată cu RASDAQ-ul, când în piaţă apăreau ofertele de vânzare sau cumpărare ale societăţilor de intermediere şi nu ale clienţilor. Atunci când se face verificarea primă, la fiecare sfârşit de trimestru, este posibil să apară şi conturi cu peste 1%. Cel mai probabil, ar putea fi ale unor fonduri mutuale administrate de români, în special de către bănci româneşti, indiferent de locul sau ţara de unde provine capitalul. Dacă privim cu atenţie, sunt bănci din România care administrează trei sau chiar patru fonduri de investiţii, numai pentru simplul fapt că niciunul nu putea deţine mai mult de 1% dintr-un SIF. Şi cum oferta pe bursă este foarte limitată în titluri care să merite (adică să fie şi societăţi profitabile, foarte lichide), înţelegem de ce SIF-urile reprezintă un pilon de bază al oricărui fond de investiţii deschis.

Din păcate, cu largul concurs al legii, al CNVM şi datorită obtuzităţii administratorilor unor SIF-uri, ca să nu spun al aproape tuturora, aceste fonduri de investiţii au fost limitate în accesul la luarea unor decizii, cu toate că între investitorii reali, cei care cumpără titluri la fondurile mutuale nu este absolut nicio legătură. Nu acelaşi lucru se poate spune despre investitorii privaţi, care atunci când au ajuns la limita pragului, mai ales atunci când acesta era de 0,1% şi-au inventat sumedenie de SRL-uri numai ca să poată cumpăra acţiuni SIF, care ştim cu toţii, au stagnat ani buni sub valoarea nominală, iar atunci când totuşi acest prag a fost depăşit, valoarea de piaţă a acţiunilor SIF era cu mult sub valoarea de activ net.

Alţi concertaţi reali sunt cei din categoria oamenilor de afaceri care au achiziţionat acţiuni SIF prin toate societăţile comerciale pe care le controlează direct sau indirect. De aici poate şi mai mult ca sigur va începe concentrarea, prin cumularea prin tranzacţii, inclusiv deal între acestea, sau pur şi simplu în piaţă, când unul vinde şi altul cumpără. Când avem de a face cu relaţii persoană fizică - persoană privată, se poate ajunge inclusiv la transfer de profit, având în vedere că la persoana juridică se face o dublă impozitare. Profitul din tranzacţii se impozitează ca orice alt profit cu 16%, după care pentru a fi utilizat de proprietar sub formă de dividend, se mai aplică o dată impozitul de 16 %. Dacă acţiunile se vând de către persoana juridică aparţinând persoanei fizice X, eventual în pierdere faţă de preţul de cumpărare, persoana juridică îşi micşorează profitul impozabil, deci mai reduce din impozit, iar persoana fizică X profită de creşterea de preţ prognozată şi foarte probabilă a acţiunilor SIF, precum şi de dividendele consistente pe care acestea le acordă.

Unde sunt însă marii investitori posibili la SIF-uri? Aceşti mari investitori nu pot veni decât din sfera marilor fonduri de pensii sau de investiţii din afară. Până acum, aceştia nu au venit deoarece 1% dintr-un SIF, sau chiar din toate odată, nu se încadra în strategia lor. Câte 5% din fiecare şi, mai probabil, 5% din toate reprezintă o oportunitate. Numai că la sfârşit şi început de an aceştia de regulă nu pot intra într-o investiţie nouă. La sfârşitul de an, au de regulă planurile de investiţii bugetate realizate, iar la începutul anului de regulă nu prea au bugete aprobate. Odată cu adunările de bilanţ şi aprobarea bugetelor anuale, în măsura în care li se va părea oportun, s-ar putea să apară unele şi în România şi să investească şi la SIF-uri. Să nu se aştepte cineva că aceştia vor fi nişte guguştiuci şi vor fi păcăliţi de către brokerii români aşa cum se întâmpla prin anii "90. Aşa că vom avea de a face cu o concentrare lentă la SIF-uri. Deocamdată, vedem intrări masive, cu adevărat semnificative de capital străin numai la Fondul Proprietatea, unde managementul este asigurat de către o firmă, Franklin Templeton, care le este cunoscută străinilor şi le prezintă încredere. Atunci când şi la SIF-uri vom avea o altfel de structură a acţionariatului, vom avea cu siguranţă şi o altfel de administrare, în care guvernanţa corporativă transparentă va fi esenţială. Aşa cum se vede acum, după părerea mea, puţini administratori ar îndeplini exigenţele. Aşa că trebuie să mai aşteptăm.