OPINII Ciudăţenii bugetare

Şi premierul şi ministrul finanţelor au ţinut să ne asigure, zilele trecute, că, deşi la finalul primelor zece luni ale anului bugetul consolidat al statului înregistrează un excedent, până la sfârşitul anului vom îndeplini sarcina asumată acum câteva luni, aceea de a încheia exerciţiul bugetar pe 2006 cu un deficit de 2,5% "din PIB".

Am folosit ghilimelele, în fraza anterioară, pentru a scoate în evidenţă o ciudăţenie a limbajului folosit de politicienii noştri în descrierea realităţilor bugetare. Studenţii economişti învaţă, încă de la primele contacte cu disciplinele ştiinţifice financiare, că excedentul bugetar este diferenţa dintre veniturile bugetului, mai mari, şi cheltuielile bugetului, mai mici. Invers, deficitul bugetar este diferenţa dintre cheltuieli, mai mari, şi venituri, mai mici. Atât excedentul, cât şi deficitul pot fi exprimate atât în valori monetare - lei, euro, dolari - cât şi procentual, ca raport între valoarea excedentului şi aceea a cheltuielilor, respectiv ca raport între valoarea deficitului şi aceea a veniturilor. Raţiunea de a fi a indicatorilor economici "excedent" şi "deficit" este aceea de a ne ajuta să cunoaştem cât de bine sau cât de rău şi-a îndeplinit atribuţiile administratorul bugetului, adică ministerul finanţelor publice. Cu cât excedentul este mai mare, cu atât este mai bine. Cu cât deficitul este mai mare, cu atât mai rău.

Deoarece în ultimii 16 ani cei care au fost instalaţi la conducerea finanţelor noastre publice au administrat de asemenea manieră bugetul consolidat al statului încât au obţinut numai deficite, au găsit soluţia, ca şi ceilalţi colegi ai lor, să "reformeze" modul de calcul şi de prezentare a indicatorilor eco­nomici, aici al deficitelor bugetare.

Aşa au ajuns ca, în loc să calculeze deficitul prin raportarea acestuia la veniturile bugetare, ei raportează deficitul la PIB. La nivelul anului 2006, de exemplu, valoarea PIB-ului este estimată la circa 108,3 miliarde de euro, acea a veniturilor bugetare la suma de 34,0 miliarde de euro, iar a cheltuielilor bugetare la suma de 36,7 miliarde de euro. În valoare absolută, deficitul este egal cu suma de 2,7 miliarde euro - diferenţa între cheltuieli şi venituri. Procentual, deficitul corect se calculea­ză ca raport între valoarea deficitului (2,7 miliarde euro) şi valoarea veniturilor (34,0 miliarde euro) şi este egal cu 7,9%. Calculând, aşa cum face domnul ministru Vlădescu, deficitul, ca raport între valoarea deficitului (2,7) şi valoarea PIB-ului (108,3), atunci nu mai avem un deficit de 7,9%, ci unul de 2,5% "din PIB". Una este ca cetăţenii să afle că deficitul bugetar este de numai două procente şi ceva şi alta este să afle că el este aproape de zece procente.

Iată ce înseamnă să faci "reformă"!

Nu este singura ciudăţenie legată de bugetul consolidat al statului nostru pe anul în curs. Până la sfârşitul lunii octombrie a.c., în acest buget se înregis­trează venituri egale cu suma de 21,7 miliarde euro şi cheltuieli egale cu suma de 20,1 miliarde euro. Avem, deci, un excedent de 1,6 miliarde euro. Exprimat procentual, excedentul este de 7,96% (1,6:20,1x100). Deşi nu ne spune suma exactă, domnul ministru ne precizează că şi luna octombrie s-a încheiat cu excedent. Dacă aşa stau lucrurile, pentru a se ajunge de la excedentul de 1,6 miliarde de euro, la un deficit de 2,7 miliarde euro, înseamnă că, în lunile noiembrie şi decembrie, trebuie să cheltuim, în medie, 7,3 miliarde de euro pe lună. Faţă de 2,2 miliarde euro, cât am cheltuit, lunar, în medie, în perioada ianuarie-octombrie a.c. De 3,3 ori mai mult.

Oare în ultimele două luni ale acestui an salariile bugetarilor vor fi de 3,3 ori mai mari decât în primele zece luni? Imposibil. La fel şi pensiile. Vor primi salariaţii bugetari câte trei calculatoare, în loc de unul, câte trei birouri? Greu de crezut! Vor primi cetăţenii ţării mai multe servicii gratuite de la stat? De 3,3 ori mai multe medicamente compensate? Cu siguranţă, nu. Cele peste 10 miliarde suplimentare, obţinute prin creşterea datoriei publice, nu vor ajunge în casele cetăţenilor, ci în buzunarele guvernanţilor.

Există două capitole în structura cheltuielilor bugetului consolidat al statului care înghit bani în cantităţi nelimitate, fără să aibă vreo legătură cu bunăstarea cetăţenilor. Este vorba de banii cheltuiţi pentru "dotarea" autorităţilor statului (vezi sutele de Logan-uri care zac nefolosite în faţa secţiilor de poliţie) şi pentru "lucrările" de reparaţii ale străzilor şi şoselelor - betoane, asfalturi, borduri, etc. (vezi străzile sparte de-a lungul şi de-a latul Capitalei). Aici vor poposi cele 10 miliarde de euro. Aceste cheltuieli nu sunt făcute de dragul deficitului, sau al risipei, ci de dragul ... şpăgii. La "dotări" şi "lucrări", banii bugetari se împart, pe şest, între costuri şi comisioane. Spre deosebire de salarii şi pensii, mai puţin receptive la mită.

Din nefericire, rezultanta ciudăţeniilor bugetare este aceea că deficitul de 2,7 miliarde de euro va spori datoria statului, diminuând, astfel, cantitatea şi calitatea serviciilor publice pe care statul român ar putea să le ofere cetăţenilor săi.