OPINII De Centenar, un şut în fundul interesului naţional

Noua lege a exploatărilor offshore în forma în care a trecut de Senat bagă mâna adânc în buzunarul tuturor româ­nilor sub forma unor nesperate avantaje pentru investitori.

Să spunem că ai o livadă de meri. Una mai pe deal, aşa, nu chiar foarte uşor de mobilizat lumea la cules. Din acest motiv oferi un procent stimulativ celor dispuşi să se înhame la muncă, mai bun ca la şes. Ei bine, cum ţi s-ar părea ca cel care îţi bate la poartă şi se declară dispus să se apuce de treabă să pretindă ca din jumătatea ta de profit să îi achiţi toate cheltuielile pentru deplasarea forţei de muncă, materiale etc. pe care le-ar avea în procesul des­prinderii fructelor din pom? Nu că ţi-ar veni să îl dai afară şi să aştepţi altă ofertă, chiar dacă asta ar însemna să pierzi una-două recolte (preţul merelor poate creşte şi recuperezi)? Poate rentează dacă parteneriatul e pe termen lung. Ei bine, în cazul exploatărilor offshore, Senatul tocmai a zis că e ok aşa, pe lângă regimul preferenţial de impozitare, justificat de faptul că gazul e mai greu de scos din mare decât din pământ, vom avea şi o deducere a tuturor cheltuiellor investitorilor din venitul lor excepţional. Curat murdar să apară aşa ceva la rediscutarea legii trimisă în Parlament de Preşedinte după toată opereta cu adoptarea unei forme iniţiale a legii de către Camera Deputaţilor în interesul poporului după ce Senatul votase prima oară în interesul investitorilor străini! Sigur, spaţiu de manevră ar mai fi până la votul apropiat din Camera Deputaţilor, camera decizională, după modelul poliţistul bun-poliţistul rău. Poate se mai cosmetizează nişte procente. Un vot care vine însă pe repede înainte poa­te să descurajeze orice iniţiativă de tipul "sună-ţi deputatul şi întreabă-l dacă ştie ce face".

Să ne amintim de unde a pornit dis­cuţia. În forma iniţială a legii dezbătute de Senat, statul nu se alegea decât cu redevenţa actuală, între 3-13% din ce se extrage (mai degrabă spre 13% pentru că zăcământul este nou şi productiv). Asta spre deosebire de exploatările onshore (din pământ) unde Petrom şi Romgaz au şi un impozit pe venitul excepţional de 80% pentru tot gazul care se vinde la un preţ mai mare de 85 lei/MWh. Să spunem însă că în acest moment preţul de piaţă este destul de apropiat de acel prag astfel încât statul nu se alege cu mare lucru în afară redevenţelor pentru exploatările onshore. Ei bine, în forma adoptată de Camera Deputaţilor, pe lângă redevenţe apare şi impozitul excepţional care este între 30-50%, în funcţie de preţul de comercializare al gazelor. Deci maximum 50%, şi nu 80% precum în cazul exploatărilor onshore cu avantajul că se încasează nişte bani şi la actualele cotaţii. Pentru a limita aceste câştiguri certe, se prevedea şi un sistem de deduceri prin care investiţiile realizate în luna în curs erau scăzute din impozitul pe venitul excepţional. Ei bine, în noua formă a legii aceste deduceri se referă la toată investiţia realizată de companiile care vor extrage gazul astfel încât acestea să pună la socoteală şi cheltuielile iniţiale cu explorarea, forarea etc.. Problema cu deducerile: este greu de evidenţiat când se umflă fără obraz nişte cheltuieli angajate. Să ne amintim de scandalul din jurul companiilor de distribuţie de energie care au profitul reglementat în funcţie de investiţiile din sistem, iar tentaţia umflării acestor costuri este mare. De ce ar fi mai dibace în depistarea sumelor umflate ANRM decât a fost ANRE în condiţiile în care în acest caz nu există prea multe repere (în cazul distribuţiilor de energie electrică, de pildă, aveam pe lângă E.On, Enel şi Electrica, care rămăsese de stat şi cu care se putea face nişte paralele interesante).

Procentul de 60% (investiţiile companiilor care extrag gazul din Marea Neagră se pot deduce în limita a 60% din veniturile lor excepţionale) este o ştachetă ridicată prea sus, în condiţiile în care s-ar recupera şi investiţia iniţială aici, şi putem paria de pe acum că sumele avansate de companii se vor afla mai mereu în preajma acestui prag. Din păcate, odată adoptată legea, procentele rămân bătute în cuie, iar profitabilitatea companiilor extractoare nu poate fi scăzută de autoritatea de reglementare în domeniu cum se întâmplă cu distribuţiile de energie.