OPINII Deconspirarea "reformei" postdecembriste

Sunt câteva săptămâni bune de când asistăm la spectacolul deconspirării informatorilor fos-tei "Securităţi", adică demascarea celor care au pârât la serviciile secrete ale statului comunist.

Mass-media româneşti, ca şi opinia publică, se pare că au uitat şi de integrarea noastră în Uniunea Europeană, şi de corupţie, şi de nivelul batjocoritor al salariilor şi pensiilor românilor, şi de sutele de mii de copii abandonaţi în jungla tranziţiei de părinţii lor care au luat drumul pribegiei pentru a nu muri de foame, şi de milioanele de tineri români care nu mai au nici o şansă să se realizeze ca oameni în ţara în care s-au născut. Toată atenţia este concentrată asupra "turnătorilor".

Întreaga naţie, mai exact ce a mai rămas acasă din ea, este invitată să urmărească, zi de zi şi seară de seară, noi şi noi episoade ale serialului multimedia declanşat de hotărârea actualului Consiliu Superior de Apărare a Ţării, condus de preşedintele Traian Băsescu, de a "desecretiza" unele dosare de informatori ai fostei Securităţi. Este vorba de cei care i-au pârât pe străini. Puşi în faţa angajamentelor şi notelor informative, deconspiraţii îşi recunosc semnăturile, dar neagă cu vehemenţă că au făcut poliţie politică şi că au făcut rău concetăţenilor lor. Corul aşa-zişilor reprezentanţi ai societăţii civile, condus de "dirijorul" Gabriel Liiceanu, care, în ultimii 17 ani, nu a ridicat un deget împotriva procesului de dis-trugere şi jefuire a economiei româneşti de către guvernanţii postdecembrişti ai ţării, tună şi fulgeră, îşi exprimă dezgustul şi scârba, cere punerea "lic-helelor" informatoare la stâlpul infamiei.

Ceea ce mă intrigă pe mine, ca economist, şi mă determină să scriu aceste rânduri, este faptul că domnul Liiceanu, împreună cu întreaga sa echipă inchizitorială, nu sunt revoltaţi de starea actuală a naţiunii române. Ei nu sunt revoltaţi nici de ce au făcut Mona Muscă & co. înainte de 1989, nici de ce au făcut după 1989, ci numai pentru că au "ascuns" activitatea lor de informatori ai "Securităţii". Dacă Mona Muscă s-ar fi auto-deconspirat, ne spune domnul Liiceanu, atunci s-ar fi urcat "pe suprema treaptă de moralitate la care poate să accea-dă un român: să spună de bunăvoie şi în gura mare că a fost turnător".

Nu, domnule Liiceanu. Nu ai dreptate! Ion Iliescu şi întreaga haită de activişti comunişti, aflaţi în imediata lui apropiere, în FSN, dar şi mai la distanţă, infiltraţi în celelalte partide, s-au deconspirat încă din 1989, au spus "de bunăvoie şi în gura mare" că au fost nomenclaturişti de rang înalt ai partidului comunist. Această auto-deconspirare nu i-a împiedicat să câştige toate alegerile postdecembriste, toate fraudate prin manipularea opiniei publice, nu i-a împiedicat să se îmbogăţeas-că prin deposedarea cetăţenilor României de întreaga avuţie productivă acumulată de aceşti cetăţeni de-a lungul istoriei, prin aducerea la sapă de lemn a celor 6 milioane de familii de români care au refuzat să participe la ospăţul "reformei", al hoţiei legalizate.

S-ar fi schimbat această stare de lucruri dacă Mona Muscă & co. s-ar fi auto-deconspirat în 1990? Nu. Categoric, nu! Ce a determinat dezastrul economic, social şi spiritual al societăţii româneşti postdecembriste? Activitatea de informatoare des-făşurată de Mona Muscă înainte de 1989, ascunderea aces-tei activităţi, sau activitatea de parlamentară desfăşurată du-pă 1989?

Este neîndoielnic faptul că fos-ta "Securitate", inclusiv informatorii acesteia, şi-a adus, din plin, "contribuţia" la lovitura de stat din decembrie 1989, la "construcţia" statului român postdecembrist, la realizarea "reformei" care ne-a adus în actuala prăpastie.

Va veni o vreme când vom putea calcula cu precizie această "contribuţie".

Până atunci, îmi permit să fac două precizări. În primul rând, nu foştii securişti şi informatorii lor au deţinut ponderea principală în parlamentele şi guvernele României postdecembriste, ci nomenclaturiştii partidului comunist. În al doilea rând, actuala situaţie a naţiunii române nu a fost determinată de activitatea desfăşurată de nomenclaturişti şi securişti înainte de 1989, ci de activitatea des-făşu-rată de aces-te două haite după 1989.

Să fiu bine înţeles! Ei au făcut rău şi înainte de 1989. Fără ei, România ar fi fost mult mai aproape de ţările avansate ale lumii. În ciuda faptului că i-a avut în cârcă, naţiunea română a mers, totuşi, înainte. După 1989, când ei au reuşit să ne fure capitalul naţional, în loc să mergem înainte, am fost împinşi înapoi, cu mai bine de un secol. Dar nu datorită notelor informative date de Mona Muscă & co. în anii "70, ci datorită "reformei", adică legilor adoptate de parlamentele României postdecembriste.

Să nu ne facem iluzii! Deconspirarea informatorilor fostei "Securităţi" nu ne va garanta ieşirea din mizeria materială şi spirituală în care ne aflăm. Nici aşa-zisa lustraţie, adică eliminarea din viaţa publică a foştilor nomenclaturişti şi securişti. Aceste acţiuni sunt necesare, dar nu şi suficiente. Trebuie făcută şi deconspirarea crimelor prezentate naţiunii române sub numele de "reformă" şi de "privatizare". Trebuie înlăturaţi din viaţa publică şi autorii acestor crime, indiferent de faptul că au fost sau nu nomenclaturişti sau securişti comunişti.

De-abia după aceea ne vom afla la capătul tunelului, adică vom putea începe resurecţia economiei şi societăţii româ-neşti, adevărata noastră integrare europeană.