OPINII Frauda în spaţiul carpato-danubiano-pontic

Un raport dat publicităţii recent de către Departamentul de Stat al SUA a ajuns la concluzia că România "este vulnerabilă la fraudele financiare care, potrivit BNR, ajung la 1-1,5 miliarde de dolari anual". Specialiştii americani au stabilit şi principalele modalităţi de fraudă financiară întâlnite în România. Acestea ar fi următoa­rele: contrabanda cu bunuri contrafăcute; bancruta frauduloasă; fraude legate de taxe şi cele din domeniul creditelor de consum; acţiunile de spălare de bani.

În limba română, cuvântul "fraudă", preluat din latinescul "fraus" desemnează actul de hoţie, adică însuşirea, prin înşelăciune, a unor valori care aparţin altuia, sau altora. Dacă acordăm acest înţeles cuvântului "fraudă" şi îl mai însoţim şi de cuvântul "financiar", atunci trebuie să observăm că investigaţia făcută de specialiştii Departamentului de Stat al SUA nu a reuşit să surprindă decât o mică parte din marea fraudă financiară care se desfăşoară zi de zi în România postdecembris­tă. De la înălţimea lor, probabil din satelit, americanii n-au văzut decât vârful icebergului, cunoscut şi sub numele de "reformă".

Este neîndoielnic că românii au fost şi sunt înşelaţi şi devalizaţi de capitaluri şi de venituri şi prin acte de contrabandă, de bancrută frauduloasă, de evaziune fiscală sau de spălare de bani. Este foarte probabil ca valoarea capitalurilor şi veniturilor de care sunt deposedaţi românii prin aceste forme de fraudă financiară să se cifreze la nivelul de 1,0-1,5 miliarde de dolari SUA pe an. Valoarea reală a fraudelor financiare la care este supusă populaţia Româ­niei este însă mult mai mare decât aceea estimată de criminologii americani, iar modalităţile de fraudare practicate în România sunt mult mai numeroase şi mai "rafinate" decât cele văzute de la Washington.

În cei 17 ani de reformă post­decembristă, valoarea fraudelor financiare din România nu a fost de 20-25 miliarde dolari, ci de peste 600 miliarde dolari, deci de 30 de ori mai mult. Nu s-au fraudat (furat) prin înşelăciune 1,5 miliarde dolari pe an, ci 1,5 miliarde dolari la fiecare două săptămâni.

Pe lângă modalităţile clasice de fraudă financiară, cunoscute şi analiştilor americani - contrabandă, bancrută frauduloasă, evaziune fiscală, spălare de bani - în România postdecembristă au fost inventate şi puse în aplicare metode "originale" de fraudare financiară, specifice "tranziţiei" româneşti de la economia comunistă la cea oligarhică. Mult mai eficiente decât cele clasice.

Primul loc între aceste tehnici de hoţie financiară revine, fără îndoială, inflaţiei, adică manipulării preţurilor cu ajutorul banilor, mai exact, al cantităţii de bani aruncaţi în circulaţie. Cu acest instrument au fost diminuate, drastic, salariile şi crescute, corespunzător, profiturile. Tot cu această tehnică de jaf financiar au fost devalorizate capitalurile, pentru a putea fi "cumpărate" pe nimic.

Preţurile sunt manipulate şi direct, prin monopolizarea resurselor - de energie şi alte bunuri - şi jefuirea consumatorilor prin practicarea de preţuri care nu au nicio legătură cu cos­turile, cu concurenţa şi competiţia.

Imediat după inflaţie, în topul tehnicilor de fraudare financiară în România postdecembristă se clasează afacerile cu statul proprietar, transformat în instrument de jefuire, prin înşelăciune, a cetăţenilor. Statul român postdecembrist şi-a deposedat cetăţenii de capitaluri, s-a auto-împroprietărit cu aceste capitaluri, le-a devalorizat şi le-a scos, apoi, la vânzare, la preţuri de nimic. Acelaşi stat impune biruri asupra cetăţenilor şi, cu banii strânşi pe aceas­tă cale, cumpără bunuri şi servicii de la "băieţii deştepţi", pe care îi îmbogăţeşte peste noapte. Tot la acest capitol intră şi specula cu terenuri, cumpărate pe nimic de la stat şi revândute, apoi, la preţuri de sute de ori mai mari. O subcomponentă a acestei inginerii o constituie "schimbul" neechivalent de terenuri cu acelaşi stat.

Să sperăm că o viitoare ediţie a raportului Departamentului de Stat al SUA asupra fraudelor financiare din România se va apleca mai atent asupra originalităţii tehnicilor de îmbogăţire prin înşelăciune practicate în spaţiul carpato-danubiano-pontic şi va evalua corect contribuţia guvernanţilor noştri la îmbogăţirea tezaurului omenirii în acest domeniu.