English
Un experiment: au fost sudate două ţevi, rezultând un "T"; la braţul din stânga "T"-ului, a fost montată o rezistenţă electrică; la braţul din dreapta, a fost pusă mâncărică pentru râme; prin braţul central, au fost introduse râme, care, la intersecţie, au luat-o juma-juma, la dreapta şi la stânga; unele s-au curentat (n-au murit, curentul era slab, doar s-au încovrigat), celelalte s-au înfruptat; au fost reintrodu-se prin braţul central de cincizeci de ori; proporţia de juma-juma, la dreapta şi la stânga a rămas neschimbată până la sfârşit, în ciuda experienţei acumulate; de unde rezultă că râmele nu învaţă.
În 2002, când şi-a depus licenţa pentru că a fost găsită complice la frauda de la Enron, "Arthur Andersen" era una dintre cele "Cinci mari" firme de audit ale lumii.
Până atunci, când una din astea cinci (PricewaterhouseCoopers, Deloitte Touche Tohmatsu, Ernst & Young,KPMG şi Arthur Andersen) spunea că la Potigrafu ar fi o vacă cu două ugere, luai cu tine două găleţi şi te duceai să o mulgi.
Scandalul Enron a demonstrat lumii că auditorii pot fi, oricând, escroci (un lucru care nu-mi imaginez de ce a trebuit demonstrat; profesia nu garantează caracterul, oricât s-ar da cu fundul de pământ profesionistul).
La rândul lor, agenţiile de rating au fost prinse cu mâţa-n sac, în repetate rânduri.
Însăşi Standard&Poor"s (S&P) a uimit lumea, la jumătatea anului aces-tuia, schimbându-şi radical ratingul pentru titlurile CMBS; într-un interval de doar o săptămână, le-a coborât şi le-a suit, fără să se fi întâmplat nimic cu ele, în realitate.
De ce ne-ar mai deranja ratingul S&P, de vreme ce şi-a pierdut credibilitatea?
Păi, tocmai de aia!
În realitate, investitorii continuă să stea cu ochii aţintiţi pe ratinguri, deşi s-au fript ca râmele în ţeavă.
Au pierdut averi.
Agenţiile nu i-au avertizat asupra crizei.
Nici FMI nu i-a avertizat.
Nu contează.
Nu contează nici că S&P este plătită de companiile cărora le evaluează ratingul.
Iar ei continuă să se împartă juma-juma, la dreapta şi la stânga.
Cică, aşa-i sistemul.
• Reputaţia Standard&Poor"s
"La sfârşitul lunii mai, S&P a anunţat că este posibil să reducă ratingul pentru titluri CMBS în valoare de zeci de miliarde de dolari, titluri emise inclusiv de Goldman Sachs, Credit Suisse, JP Morgan şi Morgan Stanley.
Comunicatul S&P arăta că agenţia este foarte îngrijorată mai ales de performanţa titlurilor CMBS emise în 2007, a căror rată a pierderilor poate ajunge la 20% pentru anumite clase cu rating AAA, în cazul deteriorării grave a economiei. Incertitudinea creată pe piaţă de anunţul S&P i-a determinat pe potenţialii clienţi să nu se prezinte, în iunie, la prima ofertă de credite TALF cu garanţii CMBS. (...) După doar o săptămână, Standard & Poor"s a revenit asupra deciziei sale, în ceea ce Wall Street Journal a numit o "inversare uluitoare". Într-o ştire Reuters se arată că "Standard & Poor"s a inversat o serie de reduceri controversate ale ratingului pentru titluri CMBS, într-un răspuns foarte neobişnuit la furia investitorilor" (!!!).
Care au fost, oare, acei "investitori", încă aflaţi în stadiul de negare a realităţii, dacă S&P a răspuns aşa de prompt "furiei" lor? Şi de unde mai poate veni credibilitatea agenţiei?"
(Fragment din articolul "Maeştrii absurdului financiar", de Călin Rechea, publicat în BURSA din 27 iulie 2009)
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
