OPINII Nu, domnule Preşedinte!

Categoric, nu! Nu aveţi dreptate nici atunci când definiţi şi ierarhizaţi priorităţile cu care se confruntă naţiunea română în acest moment al istoriei sale, nici atunci când definiţi soluţiile la care ar trebui să apelăm pentru a reduce decalajele care ne despart de naţiunile ci-vilizate ale Europei.

România are un sistem dezas-truos de educaţie, un sistem criminal de servicii medicale, o agricultură falimentară şi o jus-tiţie lamentabilă. Calitatea aces-tor servicii publice pe care statul român este obligat să le furnizeze cetăţenilor săi nu este "în declin", cum spuneaţi dumneavoastră, eufemistic, în recentul discurs ţinut în faţa Parlamentului ţării. Ele sunt în plin dezastru, în plină des-compunere.

Cele patru servicii publice asupra cărora v-aţi oprit în dis-cursul menţionat - educaţie, sănătate, justiţie, dezvoltare rurală - sunt componente şi rezultate ale politicii, ale activităţii desfăşurate de guvernanţi, de statul român pentru cetăţenii săi. Calitatea lor nu este determinată de forţe supranaturale şi nu va fi determinată nici de aderarea României la Uniunea Europeană, nici de fondurile pe care le vom primi de la UE.

Calitatea acestor servicii a fost, este şi va fi determinată şi după aderarea României la UE de calitatea unei alte componente a politicii, a unui alt serviciu pe care statul român este obligat, prin Constituţie, să-l furnizeze cetăţenilor săi. Este vorba de politica economică.

Trenul merge, adică funcţionează, numai dacă funcţionează locomotiva. Calitatea funcţionării locomotivei reprezintă prima "prioritate" pentru punerea în mişcare şi pentru viteza şi siguranţa (calitatea) cu care circulă trenul. Nu vagoanele şi nici conductorul. Aceste componente au, fiecare, un "rol" în asigurarea mersului trenului, dar nu unul "prioritar".

Avem un sistem de învăţământ neperformant pentru că am construit o economie neperformantă, una în care prosperitatea se obţine prin hoţie şi înşelăciune, nu prin muncă, inovaţie şi economisire. De ce să înveţe elevul dacă "vede" la televizor că sunt prosperi analfabeţii? De ce să se străduiască un medic să devină şi să se comporte ca un adevărat profesionist dacă "vede" că din profesie nu câştigă mai nimic, în timp ce prin înrolarea într-un partid poate ajunge să facă afaceri cu statul, devenind, repede, miliardar? Aceeaşi întrebare şi pentru magistrat. Cu ce să facă performanţă ţăranul român, dacă în 1990 a fost deposedat de către stat de tot capitalul acumulat de el şi de ai lui în întreaga lor existenţă?

Nu, domnule Preşedinte! Nu aveţi dreptate nici atunci când afirmaţi că "cea mai mare provocare în România în următoarele luni este declanşarea imediată a procesului de modernizare a instituţiilor statului şi creşterea capacităţii de adminis-trare". Formal, organizatoric şi structural, instituţiile statului român sunt ultramoderne. Avem şi vicepremieri, şi agenţii, şi autorităţi, şi IT, şi girofaruri, şi sepepişti. Toate "modernităţile". Nu de "modernizarea" instituţiilor este nevoie, ci de schimbarea scopului pentru care ele există şi funcţionează. Din 1990 încoace, instituţiile statului român funcţionează ca instrumente de jefuire a cetăţeanului. Ele trebuie transformate, imediat, în instrumente de slujire a cetăţeanului.

Nu, domnule Preşedinte! Nu aveţi dreptate nici atunci când faceţi propunerea "îndrăzneaţă" ca România să mai angajeze o datorie externă de 30 de miliarde de euro. Avem, deja, o datorie de peste 20 de miliarde de euro. Din cauza ei, serviciul datoriei externe, adică plăţile anuale reprezentând rambursarea împrumuturilor şi a dobânzilor aferente, în ultimii ani, a depăşit valoarea cheltuielilor pe care statul român le-a făcut pentru educaţie. Dacă nu aveam datoria, aveam de două ori mai mulţi bani pentru educaţie, sau pentru sănătate, sau pentru agricultură.

Nu, domnule Preşedinte! Nu creşterea datoriei externe reprezintă soluţia relansării naţiunii române pe drumul prosperităţii, a reducerii decalajelor care ne despart de lumea civilizată, ci construirea unei economii democratice, bazată pe muncă, inovaţie şi economisire. Nu cu banii împrumutaţi au ajuns nemţii şi japonezii la bunăstare, ci cu munca lor, cu creierele lor şi cu capitalul economisit de ei, din veniturile lor. În şase ani, cu o economie românească democratică competitivă şi performantă, putem genera, suplimentar, nu 30 de miliarde de euro, ci de trei ori pe atât. Prin funcţia pe care o ocu-paţi, aveţi şansa să preluaţi co-manda acestei construcţii, una cu adevărat "îndrăzneaţă".