OPINII Opţiune electorală în diaspora

În Australia, la primul tur al alegerilor prezidenţiale, au votat aproximativ 400 de persone. Dacă aş fi cinic ar trebui să spun că interesul pentru alegerile prezidenţiale este direct proporţional cu interesul principalilor candidaţi pentru diaspora de la capătul pă-mântului.

Personal am solicitat în mai multe rânduri principalilor candidaţi să se adreseze diasporei române din Melbourne, prin intermediul postului de radio 3zzz. Aceste solicitări nu au fost onorate nici măcar cu un răspuns, fie el şi negativ.

Trebuie să recunosc că nu am fost printre votanţi la turul întâi cu toate că sunt adeptul sistemului de vot obligatoriu care există în Australia.

De ce ?

În primul rând pentru că secţia de votare este foarte departe de locuinţa mea şi pentru a vota ar fi însemnat să pierd 2-3 ore.

În al doilea rând, având confidenţă în sondaje, eram convins că oricare ar fi nivelul de participare, finalişti vor fi aceiaşi.

Pe 6 decembrie voi fi, însă, prezent la urne.

Gândindu-mă cu cine să votez, am făcut o analiză superficială din punctul de vedere al emigrantului stabilit de mulţi ani în străinătate.

Pentru cei care trăiesc în ţară, opţiunea raţională ar fi să votezi pentru candidatul a cărui viziune este cea mai convingătoare şi care îţi oferă cea mai bună perspectivă de îmbunătăţire a condiţiilor tale sociale şi materiale.

Se poate folosi acelaşi raţionament şi pentru cel care trăieşte în afara graniţelor?

Este dovedit că ataşamentul spiritual faţă de ţara în care te-ai născut nu dispare niciodată.

Practic însă, interacţia majorităţii emigranţilor cu ţara în care s-au născut se manifestă prin vizite în ţară din diferite motive, ajutorul familiei rămase acasă şi eventual încercări de acumulare de capital (investiţii) pentru crearea unei stabilităţii materiale în perspectiva întoarcerii acasă.

Ignorând excepţiile, o analiză a condiţiei emigrantului poate duce la concluzia că interesul, şi, deci comportamentul electoral al alegătorului care trăieşte în străinătate să nu coincidă cu cel care trăieşte în ţară.

Duminică, 28 noiembrie, în sala de festivităţi a Biserici Ortodoxe Române din Melbourne s-a sărbătorit Ziua Naţională a României în prezenţa notabilităţilor locale printe care Preotul Dumitru Coman care are şi meritul organizării acestei frumoase festivităţi, Episcopului Mihail al Australiei şi Noii Zeelande cât şi a Consulului Onorific al României la Melbourne, domnul Nicolae Cojocaru. Am profitat de această ocazie pentru a face un mic sondaj asupra intenţiilor de vot al membrilor diasporei din Melbourne.

Unii au spus că nu votează, motivul fiind că nu se indentifică cu temele campaniei electorale ori cu subiectele care frământă pe cei care trăiesc în ţară.

Alţii au spus că votul lor tot nu contează dar, dacă ar vota, ar da votul candidatului care le-ar inspira încredere, că ar face ceva în lupta contra corupţiei cu care se confruntă şi emigranţii care încearcă să-şi rezolve mici probleme în ţară - probleme legate de propietate, lupta cu tarifele monopoliste ale notarilor publici, spitalizarea rudelor etc.

Predominant, majoritatea şi-a exprimat dezaprobarea faţă de fenomenul de corupţie şi indignarea că în multe cazuri corupţia rămâne nesancţionată.

Cei care au indicat că se vor duce la vot, în mare parte au avut reacţii similare. Paradoxal, există şi situaţia când condiţia emigrantului este avantajată de declinul economic al României.

De exemplu cu cât standardul de viaţă din România, exprimat prin rata de schimb, este mai scăzut cu atât este mai avantajos pentru româ-nul care munceşte în străinătate în scopul unor obiective economice în ţară. Ca răspuns la ofertele din programele candidaţilor emigrantul nu prea are repere, ori în cel mai bun caz acestea sunt confuze.

Singura opţiune raţională exprimată este că toţi doresc să fie bine în ţară!!

Cred că cea mai importantă realizare a guvernului României pentru diasporă, şi în special pentru cea din Australia, nu poate fi alta decât accesul prin satelit la programele postului naţional de televiziune. Dacă acest lucru ar fi făcut obiectul acestei campanii cred că în Australia mobilizarea pentru vot ar fi fost maximă.

În ce mă priveşte, considerând că viaţa a fost generoasă cu mine sunt dispus să sacrific avantajele pe care mi le oferă (atunci când sunt în ţară) nivelul de trai scăzut din România în folosul interesului public. Voi participa la vot oferind suportul meu celui care mă va dezavantaja cel mai mult!! Adică celui care după părerea mea oferă perspectiva cea mai bună pentru progresul economic şi social al României.

Concret am două opţiuni.

- Să votez pentru candidatul care este posibil să prelungească instabilitatea politică, care în decursul celor cinci ani la Cotroceni a avut şi multe derapaje dar care pare convingător în dorinţa sa de a servi in-teresul public.

- Cealaltă opţiune este să votez pentru un candidat care va asigura cel puţin pe moment stabilitatea politică, însă a cărui ofertă (după părerea mea) se bazează mai mult pe demagogie.

Notabile ar fi promisiunile pentru salvarea locurilor de muncă şi reducerea fiscalităţii fără să prezinte şi o reţetă credibilă pentru înfăptuirea acestor obiective.

Aceste promisiuni vin după ce cu puţin timp în urmă a argumentat că după consultarea experţilor economici ai partidului s-a ajuns la concluzia că este posibilă dublarea salariilor profesorilor. Atunci această afirmaţie mi s-a părut o insultă contra inteligenţei! Dacă şi programul actual a fost adoptat după consultarea aceloraşi experţi...

Deci am de ales să votez pentru o posibilă instabilitate ori ca alternativă cu lipsa de credibilitate. Eu doresc să votez cu intersul public, mai rămâne doar să-l descifrez.