OPINII Până şi JP Morgan investeşte în cash

CEO-ul JP Morgan, Jamie Dimon, declara recent că banca de investiţii stochează 500 miliarde dolari pentru ca aceştia să fie plasaţi la momentul oportun în instrumente monetare ce vor fi favorizate de creşterea previzibilă a dobânzilor. Şeful JP Morgan estima că banca îşi va păstra respectiva poziţie o perioadă considerabilă de timp, în aşteptarea efectelor inflaţiei (care nu va avea un caracter tranzitoriu, cum suntem azi asiguraţi, n.n) şi că nu va investi acum în tilturi ale trezoreriei (dobânzile sunt încă foarte mici) sau alte active. Faptul că o bancă de investiţii recomandă rămânerea pe cash în aşteptarea investiţiilor profitabile în instrumente monetare, ar trebui să ne dea de gândit. Până acum, cuvântul de ordine era fuga de pe astfel de plasamente din cauza randamentelor reduse, dar această paradigmă ar trebui să se schimbe dacă inflaţia se înşurubează bine în economiile dezvoltate.

În definitiv, s-au pompat mii de miliarde pentru sprijinirea economiilor în vremea pandemiei, planurile de trecere la energia verde pun presiune pe preţul electricităţii, se vorbeşte de un venit universal minim garantat, deci o presiune suplimentară pentru maşinile de tipărit bani. Pentru ca deficitele publice să fie finanţabile, ar urma ca şi dobânzile să iasă din zona în care se află în prezent, iar companiile se vor împrumuta la rândul lor mai scump. O parte vor încerca să transfere în preţuri scumpirea finanţărilor, dar fără o poziţie de monopol în piaţă este un demers temerar. Probabil că cele mai îndatorate societăţi listate vor cunoaşte în perioada următoare un declin pe partea dividendelor livrate către acţionari. De fapt, nu e un secret pentru nimeni că în perioadele de inflaţie crescută investitorii încep să migreze spre instrumentele monetare dinspre acţiuni. Aurul a fost mereu o tentaţie, mai nou avem şi cryptomonedele, dar în momentul când se începe majorarea susţinută a dobânzilor, toţi vor să aibă active monetare pentru că aurul nu oferă dobândă (vezi cum au evoluat lucrurile în anii "80 ai secolului trecut).

Ironia sorţii, cum autorităţile estimează mai nou că listarea Hidroelectrica se va produce abia la mijlocul anului viitor, şansele ca oferta publică să vină într-un mediu inflaţionist cu dobânzi în creştere şi burse în declin sunt destul de mari. Prin urmare, şi preţul la care va fi lansată oferta va fi ajustat corespunzător. Cu totul altfel stăteau lucrurile dacă IPO-ul ar fi demarat în 2021, dar, ca un făcut, când are statul de vândut câte ceva mai mereu există un concurs de împrejurări care face ca tranzacţia să se deruleze într-un context dificil de piaţă (cu excepţia, notabilă, a vânzării BCR).

Ce rămâne de făcut pentru muritorul de rând în noua normalitate a pieţelor financiare? În primul rând, să evite datoriile, mai ales cele pe termen lung. Piaţa imobiliară e umflată, dobânzile sunt foarte mici, dar când dobânzile vor creşte preţurile vor începe să dea înapoi pentru că cererea solvabilă se va reduce. În plus, efortul de rambursare a ratelor se va mari iar cei care au împins prea departe raportul rate/venituri se pot confrunta şi cu executari silite (bine că există legea dării în plată). Nu e cel mai bun moment pentru plasamente pe termen lung la bursă, mai ales la companiile cu indicatori de evalare umflaţi, în ciuda perspectivelor lor bune pe care se mizează acum. Dacă o bancă de investiţii pariază pe cash, n-ar fi prea înţelept să încercam să scăpam prin toate mijloacele de el, cu toată euforia post-pandemie.