OPINII Proiectul nostru de ţară, la 100 de ani de la Unire, este să ne "dizolvăm" în lumea euroatlantică

Discursul Preşedintelui cu ocazia recepţiei prilejuită de ziua naţională a fost interesant din perspectiva ideilor subliniate acolo. Puţine, dar spuse apăsat.

În ordine, s-au bifat următoarele puncte.

1. Evocarea celor care au înfăptuit Unirea, a valorilor în care au crezut şi a luptelor purtate pentru a-şi atinge obiectivele, în momentele dificile românii arătând că pot acţiona la unison.

2. Sărbătoarea din acest an ne găseşte într-un context tensionat odată cu războiul purtat de Rusia în Ucraina, care se apară eroic dând un exemplu tuturor. Războiul de la graniţele noastre a declanşat o criză de securitate, una energetică şi a dus la ascensiunea extremismelor şi a discursului urii.

3. Trebuie să ne consolidăm încrederea în valorile euroatlantice şi să nu cădem în izolationismul clamat de falsul naţionalism arhaic.

4. România este un pilon de securitate şi o ţară stabilă care a făcut progrese în ultimii ani şi reforme în justiţie, vezi ridicarea MCV (nimic despre intrarea în Schengen).

5. Trebuie să facem însă mai multe, să continuăm modernizarea, să creştem nivelul de trai, iar asta e foarte posibil având în vedere că avem banii din PNRR.

6. România a demonstrat în acest an că este un partener de nădejde al UE şi NATO, prin demersurile întreprinse pentru sprijinirea Ucrainei, pentru consolidarea NATO, pentru prevenirea unei crize alimentare globale (am transportat produsele agricole din Ucraina).

7. Prezenţa trupelor NATO în România reprezintă cea mai înaltă garanţie de securitate posibilă, fiind bunul cel mai de preţ câştigat în ultimii 30 de ani. Mulţumim trupelor străine din România pentru curaj şi devotament!

8. Rănile din pandemie nu s-au vindecat, avem un război la graniţă, schimbări climatice în derulare şi perspectiva unei recesiuni globale, dar şi înaintaşii noştri au trecut prin clipe grele pe care au reuşit să le depăşească prin solidaritate şi determinare.

Pe scurt, în două puncte din opt e vorba despre Ucraina, despre eroism, ajutor din partea aliaţilor etc.

Avem apoi alte patru puncte în care ni se vorbeşte despre valorile euroatlantice şi riscurile ieşirii din frontul globalist, se laudă conformarea la regulile impuse (ridicarea MCV), se subliniază recompensele obţinute pentru conformare (fondurile prin PNRR) şi se mulţumeşte pentru prezenţa forţelor armate străine în ţară (cea mai mare realizare în ultimii 30 de ani).

În fine, primul şi ultimul punct fac parte din retorica festivistă cu care ne-au obişnuit toate guvernările din ultimii ani, evocarea celor care au înfăptuit Unirea, a solidarităţii din vremurile grele şi a pericolelor din viitor, pe care le vom depăşi însă negreşit urmând exemplul înaintaşilor.

Rezumând, 25% din idei sunt despre Ucraina şi interesele sale, 50% despre euroatlantism (conformare, promovare şi recompensare pentru bună purtare) şi 25% despre trecut şi viitor în cheia "nu sună chiar bine, dar vom fi solidari ca strămoşii şi va fi bine".

Este o recunoaştere implicită că obiectivul României pe termen lung este să dispară prin înglobare politică şi economică în UE şi militară în NATO. De altfel, forţa noastră de muncă tinde să fie înglobată în economiile mai bogate din Vest, aşa cum producţia lor a fost înglobată în piaţa locală eliminând-o pe cea autohtonă, iar forţa noastră militară, atât cât mai există, e transformată în instrument de promovare a intereselor NATO (implicit ale SUA).

Mergând spre consecinţa ultimă a acestor idei, sărbătorirea zilei naţionale mai mult încurcă, de vreme ce obiectivul nostru de ţară, la peste 100 de ani de la Unire, a devenit cum să ne facem pierduţi mai repede în familia euroatlantică.