OPINII Reacţii anticapitaliste

Referindu-se la rezultatele referendumului din 19 mai a.c., într-un interviu acordat, recent, ziarului BURSA, domnul Dinu Patriciu vorbea despre existenţa la electoratul român a unor "reacţii anticapitaliste, canalizate de populismul demagogic în beneficiul propriu, fenomen care se întâmplă în toate ţările din est".

Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, noţiunea de "capitalism" desemnează un regim economic şi social care se bazează pe "proprietatea privată asupra mijloacelor de producţie". Ceea ce deosebeşte capitalismul de alte regimuri economice şi sociale este caracterul privat al proprietăţii asupra mijloacelor de producţie. Nu caracterul privat al proprietăţii în general, ci caracterul privat al proprietăţii asupra mijloacelor de producţie. Proprietate privată a existat şi în regimul economic şi social comunist. Asupra bunurilor de consum: casă, autoturism, etc. Nu asupra mijloacelor de producţie: clădiri, fabrici, uzine, maşini, echipamente. Care, de fapt, înseamnă capitaluri.

Proprietate privată a existat şi în sclavagism, şi în feudalism. În esenţă, în acele regimuri economice şi sociale, proprietatea privată se întindea asupra resurselor naturale şi asupra forţei de muncă, asupra sclavilor şi iobagilor. Avuţia era creată de sclav (iobag) şi de resursele naturale. Contribuţia mijloacelor de producţie la crearea de avuţie era complet nesemnificativă.

În capitalism, rolurile s-au inversat. Principalul factor creator de avuţie a devenit capitalul, mijloacele de producţie. În mod natural, feudalul îşi sporea avuţia, adică moşia şi minele de aur şi argint, prin războaie de cucerire, luând, când câştiga războiul, moşiile şi minele altora.

În mod natural, capitalistul îşi sporeşte avuţia, capitalul, valoarea mijloacelor de producţie pe care le are în proprietate privată, prin acumulare, prin economisirea unei părţi din veniturile pe care le-a creat, sub formă de profit, sau salariu, şi investirea acestor venituri în noi mijloace de producţie, noi capitaluri. Aceasta este legea fundamentală a capitalului şi a capitalismului: sporirea continuă a valorii capitalului, a avuţiei productive utilizate în economie, prin acumulare, adică prin economisire şi prin investire. Nu cu orice scop, ci cu scopul precis şi concret al sporirii continue a veniturilor: atât a profiturilor, pentru proprietarii privaţi ai capitalului, cât şi a salariilor, pentru proprietarii privaţi ai forţei de muncă.

În cei "17 ani de tranziţie", la care se referă domnul Patriciu în interviul menţionat, am avut noi, aici, în România, un regim economic şi social capitalist, adică unul bazat pe "proprietate privată asupra capitalului", unul în care capitalul să fie rezultat al economisirii şi investirii de venituri create în aceşti 17 ani de către proprietarii de capital? Evident, nu.

Cât la sută din valoarea capitalului, a avuţiei care formează patrimoniul companiei ROMPETROL a fost creat de domnul Patriciu în aceşti ultimi 17 ani de istorie economică românească? A devenit domnul Patriciu capitalist, adică proprietar privat al capitalului ROMPETROL muncind, producând venituri, economisindu-le şi investindu-le? A cumpărat ROMPETROL-ul dând, în schimb, statului român, o sumă de bani cu care statul român să poată construi un alt ROMPETROL, sau o altă companie cu un capital egal cu al ROMPETROL-ului? Aşa se face în capitalismul autentic, care este, prin natura lui, unul democratic, unul în care marea majoritate a capitalului se află în proprietatea marii majorităţi a cetăţenilor. Marea majoritate a cetăţenilor are capacitatea de a crea venituri, a economisi şi investi, de a crea capital, de a deveni şi rămâne proprietari privaţi de capital. Cu condiţia ca regimul economic şi politic să le permită, adică să le respecte drepturile şi libertăţile, să fie unul capitalist democratic.

Capitalismul instaurat în România postdecembristă nu este unul democratic, ci unul oligarhic. Electoratul român, ca şi cel din alte ţări foste comuniste - nu toate, vezi cazul ceh - nu are reacţii şi atitudini anticapitaliste, ci antioligarhice. Electoratul român nu se împotriveşte procesului de acumulare de capital şi nici dreptului de proprietate privată asupra capitalului. El se împotriveşte acaparării de capitaluri prin hoţie şi înşelăciune, prin utilizarea statului ca instrument de deposedare a marii majorităţi a cetăţenilor în beneficiul unui grup minoritar de oligarhi.

Dezvăluirea ingineriilor financiare prin care oligarhii României postdecembriste s-au îmbogăţit cumpărând, pe nimic, capitalurile trecute, în mod abuziv, din proprietatea cetăţenilor în proprietatea statului, urmată, eventual, de sancţionarea autorilor acestor inginerii şi de refacerea capitalurilor celor care au fost deposedaţi, nu este o "reacţie anticapitalistă" şi nici "populism demagogic". Dimpotrivă. Poate fi începutul construcţiei adevăratului capitalism, cel democratic, şi al unei guvernări competente şi responsabile.