OPINII Sensul justiţiei

Dreptul trebuie să fie formal şi nu logic. Logica nu e suficientă pentru a condamna pe cineva. Legile trebuie să fie clare, lipsite de echivoc, formulările e musai să fie limpezi, simple, indiscutabile ca poruncile biblice. "Să nu furi!" e o sintagmă al cărei sens e la îndemâna oricărei minţi...

Justiţia e reprezentată ca o femeie auster atrăgătoare, legată la ochi nu pentru a fi privată de un important vector al percepţiei senzoriale, ci pentru a nu fi distrasă de aparenţe, culori şi nuanţe, concentrându-şi întreaga atenţie pe cântăritul celor aşezate în talerele balanţei.

Justiţia contemporană nu e o femeie oarbă. E o cucoană idioată, semidoctă şi rea care se bagă în seamă, în aspiraţia ei stahanovistă de a depăşi un plan cantitativ fără a avea de dat socoteală CTC-ului întreprinderii. Ea nu şi-a schimbat înfăţişarea. Cum îţi dai seama despre cineva legat la ochi şi cu gura închisă că e prost, rău şi semidoct? Aceste tare arareori dezmint marţialitatea, ba chiar o subliniază.

Răzvan Murgeanu a fost reţinut pentru "instigare la spălare de bani". Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, un lexicon sărac, dar singurul la îndemână (de peste jumătate de secol ne chinuim să scoatem un nou dicţionar al limbii române, zici că avem de-a face cu o autostradă, o magistrală de metrou, o economie rentabilă - o chestie de-asta titanico-sisifico-imposibilă pentru puterile noastre mioritice), sensul este: a instiga, vb = a îndemna, a incita, a provoca (la acţiuni duşmănoase, violente); a întărâta, a monta, a stârni, a tulbura, a sumuţa, a smomi, a zădărî.

În drept, instigarea are ca obiect determinarea unei sau unor persoane să comită o acţiune ilegală pentru care există o predispoziţie, fie una genetică (de exemplu, crima, lovirea, vătămarea corporală - fapte violente care se regăsesc printre tarele speciei noastre gregare şi ierarhice de prădători -, răzbunarea, revanşa, dorinţa de supremaţie în grup. Un om stă în crâşmă şi bea de furie că a fost umilit de vecin. Instigatorul vine şi îi spune "De ce nu-l omori? Ia parul şi fă-l chisăliţă, mama lui!").

Instigarea este relativă la faptele care produc dezordine socială (Reprezentanţii clasei asuprite mocnesc de ură socială şi vine un agitator cu sloganul "Alei, neam de chiaburoi, noi suntem ai ţării, nu voi!", ceea ce conduce la zavera aristofobă.). Instigarea declanşează mecanismul de apărare naţional-socialistă ("Cu secera şi ciocanul vom zdrobi americanul!")...

Nu toate faptele descrise şi pedepsite de Legea Penală pot suporta semantic instigarea. Cum s-au petrecut faptele în cazul Murgeanu? Nişte cetăţeni deţinători de importante cantităţi de bani negri, rezultaţi din activităţi ilicite, stăteau într-un local de gherţoi, lipsiţi de determinarea de a acţiona. Complăcându-se cu lipsa de igienă pecuniară. Vine Răzvan Murgeanu şi îi aţâţă, îi sumuţă, ii smomeşte: "Ia spălaţi voi banii aia murdari, nu vă e rusine să staţi cu ei aşa slinoşi?!?". Îndemnul său declanşează acţiunea vinovată a înşilor, care, în lipsa instigării, n-ar fi comis fapta...

Ce înseamnă "spălare de bani"? Sintagma este folosită impropriu în România, de peste 20 de ani. Spălarea de bani presupune următoarele: realizarea unor venituri din activităţi criminale - contrabandă, tâlhărie, proxenetism, jocuri de noroc clandestine etc.; imposibilitatea de a justifica sumele de bani (în ideea în care justificarea e necesară!); construcţia unor sisteme licite în aparenţă, în care o mică parte din investiţie, cea oficială, este realizată la vedere, iar o mare parte din investiţie este adusă în secret în bani lichizi. Afacerea, în realitate perdantă sau realizatoare de profit infim, va avea aparent o profitabilitate mare. Banii rezultaţi devin legali, oficiali, la vedere. La o sută de lei investiţie în bani negri, profitul alb va fi de 40-60 de lei. Pierderea este asumată, pentru că justifică provenienţa unei bunăstări altminteri suspecte. Acţiunile de spălare de bani descrise în speţele contemporane n-au nici o legatură cu acest mecanism.

Un alt principiu al dreptului penal este determinarea corectă a prejudiciului şi mijloacelor de făptuire, în raport cu care, în infracţiunile economice, se apreciază gradul de vinovaţie şi pericolul social, rezultante în individualizarea pedepsei. Recent, fostul deputat Florin Popescu (despre care Lumea Justiţiei arată că e un "apropiat al Elenei Udrea", deci aceasta e calitatea indusă în care infractorul a comis fapta...) a fost condamnat definitiv la doi ani de închisoare cu executare. În minută se afirmă: "S-a deplasat la sediul firmei denunţătorului, căruia i-a cerut o cantitate de cca 50.000-60.000 pui grill (60-80"tone)...". Cuvântul "circa" n-ar ce căuta într-o hotărâre judecătorească! Între 60 şi 80 de tone e o diferenţă mare, de 33,3 %, dacă luăm în considerare minimul, şi de 25 % , dacă ne raportăm la maximum. 20 de tone, un camion de copane! Cum adică "a cerut o cantitate de cca 60-80 de tone"?!? Înţeleg să fi cerut 80 şi denunţătorul, cam arab de felul lui, să se tocmească. Dar cum să ceri circa 60-80 de tone? Cât de formal e dreptul aici?

Cantitatea remisă de Rami Ghaziri lui Florin Aurelian Popescu se cunoaşte: 60.992,2 kg pui grill, în valoare de 485.500 lei, sumă pe care denunţătorul a încercat s-o recupereze, dovedind-o cu acte şi constituindu-se parte civilă, pretenţie care a fost refuzată de instanţa de judecată. Mă întreb cum a evidenţiat contabil societatea comercială ieşirea cantităţii de 60.992,2 kg de carne de pui... Cum a scos Ghaziri şpaga din firmă, denunţul fiind ulterior.. Dar instanţa nu şi-a bătut capul cu asemenea amănunte...

Altceva... Supoziţia în drept...

Alina Petre, fosta noră a lui Virgil Magureanu, a mers la Parchet să depună un vraf de denunţuri. Acestea au devenit publice, inducând o oarecare bănuială asupra unor persoane. Astfel, Alina Petre l-a reclamat, de exemplu, pe Mugur Isărescu, că a intervenit pe lângă un preşedinte de bancă comercială pentru acordarea unui împrumut ilegal. Bun! Să zicem că această afirmaţie creează o suspiciune rezonabilă. Există mobilul, în teorie, există abilitatea, la fel de teoretic. Organele de cercetare penală pot solicita înscrisurile relative la speţă, pot constata că în acordarea creditului s-au încălcat normele legale şi poate fi interogat factorul decident din bancă, dimpreună cu personalul bancar, pentru a se afla ce anume a determinat ilegalitatea şi dacă aceasta a fost cauzată de intervenţia Guvernatorului sau de alte motive.

Aceeaşi Alina Petre îl reclamă însă pe Traian Băsescu într-o speţă ciudată. Fosta doamnă Măgureanu afirmă: "Eu cred că (n.r. Codruţ Marta) a fost omorât, n-am dovezi dar aşa cred, şi probabil a fost îngropat în pădure". Apoi, denunţătorul afirmă că Preşedintele Traian Băsescu era la curent cu omorârea şi îngroparea lui Marta (faptele alea despre care "n-am dovezi dar aşa cred")... Ce conduce la prezumţia morţii lui Codruţ Marta? Păi, ce a condus şi la prezumţia morţii Elodiei Ghinescu: a dispărut, înseamnă că a murit. E adevărat că în contemporan s-au instrumentat cazuri de omor în absenţa cadavrului. Dar în speţe în care au existat probe solide privitoare la aneantizarea corpului celui ucis. (Nu s-a găsit trupul pentru că a fost aruncat în furnal, avem zece martori care au fost de faţă! Sau, cadavrul a fost îngropat în fundaţia blocului, aşa cum rezultă din mărturia celor care au turnat betonul deasupra!).

Existenţa unui cadavru nu se prezumă. Este condiţia esenţială pentru a instrumenta o crimă. Absenţa fizică poate fi in extremis compensată de dovada incontestabilă a faptului că numitul cadavru a existat la un moment dat.

Sunt multe asemenea exemple... Am asistat la nenumarate sedinţe de judecată şi am fost martorul unor hotărâri cât se poate de stranii şi la călcarea în picioare a procedurii, logicii şi bunului simţ. Unde o să ajungem cu asemenea magistraţi, cu legiuitorii pe care îi avem? Cu practica încetăţenită? Care sunt normele, tiparele, limitele care ne descriu legalitatea? Care mai e sensul justiţiei?

Democraţia noastră s-a construit pe procesul lui Ceauşescu, să nu uităm! Proces pe care, dacă l-am fi înlocuit cu o asumată execuţie sumară, mânată de o mânie naturală, ar fi fost mult mai bine...