PARLAMENTARELE Alegerile, adică ce a mai rămas din lume...

"Redeschid şcolile în condiţii de siguranţă!" - este sloganul unui partid despre care estimările dau perspectiva de a obţine 8% din voturi. Al unui partid care nu va guverna şi care nu poate face nimic din ceea ce promite că va face. De altfel, mecanismul aşa-zisei promisiuni este el însuşi paradoxal: o promisiune înseamnă să convingi pe cineva că vei face ceva care este util acelui cineva. Uneori, acel cineva trebuie să facă el însuşi ceva pentru ca promisiunea să fie ţinută. Anume, în cazul dat, să voteze. Dar când ştii că votul dat acelui partid de toţi votanţii lui e estimat că va reprezenta 8% şi că acel partid nu are nicio posibilitate să facă ceea ce promite, votul devine o absurditate.

Se prea poate ca votul acordat unui partid cu performanţă scăzută să fie un simplu vot pierdut. Ar putea să fie oare şi expresia unui entuziasm absolut de a crede că cei care sunt setaţi să voteze cu alt partid vor avea revelaţia fericirii şi se vor reorienta subit spre partidul cel sărman?

Alegerile sunt ameninţate de o dublă delegitimare: constituţională şi intrinsecă.

Constituţional, după adoptarea deciziei Curţii Constituţionale care a consacrat constituţionalitatea legii prin care Parlamentul poate stabili data alegerilor, ar fi urmat ca Parlamentul să stabilească data alegerilor. Încălcând Constituţia, care-l obliga să promulge legea la 10 zile de la pronunţarea Curţii Constituţionale, preşedintele a cerut reexaminarea legii şi astfel a făcut posibilă stabilirea datei alegerlor în afara cadrului constituţional.

Intrinsec, în situaţia în care ceea ce se discută aproape în exclusivitate în aceste lungi luni de teroare covid este cum să scăpăm de pandemie, adică o temă care ar fi trebuit să rămână strict în preocuparea specialiştilor şi să fie ferită de orice inflexiune politică, noul parlament va fi înscăunat fără să existe o evaluare din partea alegătorilor a dimensiunii politice care ar fi trebuit să se suprapună cu rezultatul alegerilor. După ce toată lumea discută numai despre covid, este inevitabil ca nimeni să nu mai ştie în ce situaţie ne aflăm sub raportul unei bune guvernări a ţării. Să faci alegeri într-o falie temporală cum e cea creată de criză înseamnă de fapt să prelungeşti această falie, acolo unde istoria ar fi putut să revină la normal.

Patru că nu s-a putut face campanie electorală ca urmare a situaţiei că tot spaţiul de dezbatere era ocupat de Covid, dar şi din cauza faptului că nu au mai existat canalele clasice pentru derularea campaniei înafară de cele ale televiziunii, legitimitatea procesului electoral va fi extrem de scăzută.

Aşa cum în primăvară a fost posibilă amânarea alegerilor locale printr-un consens în care s-a dovedit responsabilitate în faţa riscului care ar fi fost generat prin a organiza alegeri în plină criză pandemică, şi cu ocazia alegerilor parlamentare s-ar fi putut adopta aceeaşi atitudine raţională, mai ales că toate cifrele crizei sanitare sunt de multe zeci de ori mai mari decât cele înregistrate în primavară.

O bună parte a electoratului era pregătită şi convinsă să accepte că e necesară amânarea alegerilor. PSD a făcut din aceasta teză un reper al activităţii sale politice din ultimele luni. Este de presupus că şi electoratul lui a adoptat în final această teză, mai convins de ea decât electoratul oricărui alt partid. Dar, în momentul în care prin abuz a fost instaurată perspectiva alegerilor în 6 decembrie, PSD a fost pus în faţa unei alegeri imposibile: dacă ar continua să vehiculeze teza că există un pericol în organizarea alegerilor în vârf de criză sanitară, ar trebui să ceară să nu se meargă la vot, dar pentru că nu putea să ceară acest lucru decât propriului electorat, ar fi trebuit cu alte cuvinte să ceară să îşi organizeze propria ieşire din scena politică. Ca urmare, PSD a fost obligat să treacă pe logica în care să ceară prezentarea la vot. E de presupus că electoratul PSD nu a putut face aceeaşi mişcare pe care o poate face partidul şi a rămas temător în faţa pericolului infestării în ziua alegerilor. Ca urmare, e foarte posibil ca numărul votanţilor PSD care se vor prezenta la vot să fie foarte mic. Mesajul PSD pentru participare la vot ar fi preluat astfel mai ales de cei care nu îl vor vota. O alegere imposibilă şi o reţetă sigură de a pierde alegerile. Cineva profită cinic de asta...

Desigur, dacă reţinerea de a veni la vot va fi generalizată la toată categoriile de electorat, e foarte probabil ca prezenţa la vot să fie foarte redusă, ceea ce va delegitima drastic rezultatul alegerilor.

În contextul în care interesul pentru a susţine prin vot o clasă politică care a dezamăgit, sau care este repudiată şi de cei care nu au crezut vreodată în ea, este interesant de văzut dacă o prezenţă redusă la vot va scădea exponenţial prin conjugarea aceastei scădere de interes cu teama de infectare, care ar trebui să fie deviza zilei. Desigur, expunerea voluntară (sau iresponsabilă) la riscul infectării se manifestă în multe ocazii, precum năvala la reducerile din mall sau organizarea de festivităţi interzise. Ar însemna ca cei care participă iresponsabil la aceste acţiuni cu risc crescut să fie printre cei care continuă să vină la vot. Ei ar putea decide, de exemplu, să schimbăm stema ţării...

A face alegeri într-o perioadă în care cele mai multe alegeri pe care le poate avea cineva sunt blocate de criza covid, înseamnă să transformi electoratul într-un excentric care merge la alegeri atunci când nu are de ales. Adică să aleagă un parlament atunci când nu poate alege o destinaţie de vacanţă, o după-amiază la cumpărături, o întâlnire cu prietenii...

E ca şi cum ai "alege" doar ce a mai rămas.