Patru pasi pe care companiile de tip "smart"

Sam Palmisano IBM Chairman and Chief Executive Officer propune patru paşi pe care companiile de tip "smart" trebuie să-i urmeze pentru a face faţă noilor provocări ale lumii globale şi evidenţiază conceptul de "smart power" o noţiune inovativă şi eficientă pentru orice companie sau afacere.

Discursul sau susţinut săptămâna trecută la Bruegel Think Tank din Bruxelles s-a axat în principal pe Globally Integrated Enterprise.

Sam Palmisano a subliniat provocările cu care au de-a face economiile mature din ziua de azi şi terenul pe care aceste economii se dezvoltă, într-o lume şi economie integrate global.

"Integrarea Globală 2.0: Urmează partea cea mai grea"

În ultimele două decenii - datorită revoluţiei reţelei digitale, demontării barierelor comerciale şi a diseminării naţionalismului economic - am putut observa emergenta unor chestiuni comune la nivel global. Unii o numesc "lume plată" (the flat world), deşi cu toţii am fi de acord ca această lume are parte de multe suişuri şi coborâşuri. Dar ce este esenţial este faptul că această lume este cu adevărat globală.

Ce ar trebui să facă liderii companiilor şi conducătorii ţărilor? Cred ca sunt patru paşi pe care trebuie să îi urmăm pentru a face faţă acestor noi provocări.

În primul rand, cei mai luminaţi şi iscusiţi strategi decid cum se vor diferenţia pentru a determina lumea să investească în talentul lor, să cumpere de la ei, să îi angajeze. Din ce în ce mai mult, succesul se reduce la un singur cuvant: inovaţie. Companiile - şi ţările - sunt determinate să ia decizii dificile pentru a fi eficienţi în procesul inovaţie. Vor investi în infrastructură - atât cea fizică cât şi tehnică? Vor crea un mediu politic deschis şi progresiv în toate domeniile, începând cu sistemul de taxe până la proprietate intelectuală? Ce puteţi spune în legatură cu abilităţile de bază? Dar legat de baza educaţională?

În al doilea rând, lumea dezvoltată trebuie să îşi ordoneze sistemul financiar. Poate că deţinem în continuare frâiele acestui sistem, dar ne aflăm pe o poziţie foarte vulnerabilă. Economiile noastre înregistrează mari deficite, cu dependenţe majore. În ceea ce priveşte demografia - în principal problema îmbătrânirii populaţiei - această situaţie nu face decât să exacerbeze aceste tendinţe. Trebuie să facem ceea ce ţările în curs de dezvoltare au facut - să ne angrenăm în economia globală pentru a recapitaliza ţările şi regiunile noastre.

În al treilea rând trebuie să recunoaştem că o economie globală nu reprezintă doar o oportunitate pentru marile companii. Astăzi şi întreprinderile mici pot fi jucători globali. Antreprenorii locali pot accesa clasele de nivel mediu care se ridica în toată lumea - sute de milioane de oameni îşi deschid primele conturi bancare, îşi achiziţionează primele telefoane mobile, folosesc pentru prima dată cardurile de credit; zeci de milioane de locuitori ai planetei îşi achiziţionează prima maşină.

A patra provocare este cea mai dificilă dintre toate: câştigarea inimilor şi a minţilor clienţilor. Nu a celor aflaţi în funcţii de CEO sau de şefi de stat - nu ei reprezintă problema. Ci câştigarea celorlalte nivele de management, a oamenilor care iau decizii la nivel regional sau de agenţie - dar mai ales a publicului larg - comunităţi de indivizi şi populaţii care încă nu se văd că beneficiari ai integrării globale.

Pentru a face acest lucru avem nevoie de abordari multilaterale, rezonabile, bazate pe realitate. Şi încă ceva: trebuie să recunoaştem că opoziţia faţă de integrarea globala are cu adevarat un fundament, atunci când ne referim la impactul globalizării asupra mediului, economiei şi societăţii; în ceea ce priveşte crearea noilor locuri de muncă, asupra educaţiei şi dezvoltării abilităţilor; accesarea conectivităţii şi a altor resurse; şi în ceea ce priveşte problemele globale fireşti relaţionate de dublarea costurilor energiei, spre exemplu apa potabilă care nu prezintă garanţii sau problema bolilor cu răspândire pandemică.

Suntem diferiţi prin faptul că oferim cele mai bune soluţii la toate aceste probleme, dar nu ne putem opune împotriva unei caricaturi a poziţiei anti - globalizare. Nu putem spune în continuare: şi să ne imaginăm că este suficient. Nu ne putem baza nici pe argumente din 1990 - sau din 1890.

Acest lucru va necesita abordări şi dialog multi-disciplinar şi la nivel internaţional - nu numai în ceea ce priveşte afacerea, dar şi în ceea ce priveşte acţiunile naţionale şi geopolitice sau luările de decizie. Problemele şi soluţiile cauzei comune globale, a lumii plate, prin însăşi natura lor trec peste aceste graniţe vechi. Şi noi trebuie să facem acelaşi lucru, de asemenea.

În ultimul deceniu am fost martorii unei dezbateri majore în ceea ce priveşte modul în care societăţile ar trebui să gestioneze competiţia, conflictele şi oportunităţile pe o planetă ce se integrează rapid. În cercurile politice, aceasta este încadrată ca dezbaterea dintre aşa numiţii - aceia care privesc spre viitor şi intrevăd multe naţiuni competitoare, unde cel mai la îndemană este obţinerea - şi cei care prevestesc ridicarea unor noi superputeri care se va finaliza cu dominaţia uneia dintre ele.

Niciuna din aceste perspective nu este, din punctul meu de vedere, cu adevărat optimistă - şi nici cu adevărat globală. Din fericire, în ultimii ani, a apărut o "a treia cale". Este des numită "soft power" sau, mai recent, "smart power".

Pot certifica eficacitatea acestei abordări. Propria mea companie, IBM, a fost odată paradigma unui business gen . Dominăm industria. Dar acest gen de dominare este întotdeauna trecător şi aşa s-a întâmplat şi în cazul nostru. Dar, spre deosebire de alte imperii care au căzut, noi nu am dispărut. În schimb, am pus întrebări dificile, am luat decizii foarte grele şi ne-am reinventat - am devenit mai deschişi, mai cooperanţi şi mult mai puţin ierarhici.

Pentru mine aceasta este definitiă atât în cadrul unei companii cât şi în lumea afacerilor.