PLASAMENE ALTERNATIVE Arta în vremea coronavirusului

Bineînţeles că au apărut glumele despre pandemia de coronavirus, şi este foarte bine aşa. Deocamdată, la noi situaţia este încă bună iar pierderile, vârtoase, sunt exclusiv economice. Un banc dintre acestea care nu ne-au salvat, cum se spune, ci ne-au făcut pastila mai uşor de înghiţit, chit că era cât roata carului, un banc susţine că galeriile de artă sunt printre cele mai sigure locuri, că nu este nimeni în ele. Mda, ca să fiu mai funest, aş aminti că asta era situaţia de mai mult timp. Dar măcar se făceau vernisaje, evenimente, albume şi lansări de albume, întâlniri cu artiştii. Acum este totul închis şi, cel mai grav, atmosfera este împotriva simţului cultural, spiritul este înlocuit de spirt şi biocide, iar oamenii cumpără mai degrabă rezerve alimentare şi sanitare decât lucrări de artă şi frumos. Evident, vremurile pe care le trăim nu sunt normale, dar este normal să gândim astfel în astfel de vremuri.

Prin ianuarie aflam că târgul Art Basel, care urma să se ţină la Hong Kong, a fost anulat. Era efectul clar al virusului minune despre care aflasem că a fost lansat undeva în China. Recent s-a anunţat mutarea manifestării în digital, cu 251 de comercianţi, peste două mii de oferte şi un total estimat de 250 de milioane de euro, ceea ce ar fi cea mai scumpă ofertă pusă vreodată pe internet. În oferta virtuală se regăsesc exact piesele ce urmau să fie expuse şi oferite în standurile Art Basel Hong Kong 2020, ce a fost anulat. Şi, tot ca acolo, vizitarea se face separat pentru VIP şi clienţi obişnuiţi. Nici nu este complicat să faci ca posesorii acestui card să aibă acces prioritar, din 18 până în 20 martie, urmaţi fiind de publicul general. Avem, astfel, şi primul târg integral virtual de artă. Ţinuta acestui târg nu se va şifona, pentru că mutarea în online nu va însemna şi transformarea într-un site de vânzări-cumpărări. Nu va exista butonul care îţi face imediat cumpărarea, ci se va desfăşura un procedeu cât se poate de apropiat de negocierea de la marile case, specific unor târguri de aşa nivel. Să recunoaştem, formula aceasta de urgenţă este mai degrabă romantică, şi participarea atâtor galerii de prestigiu este mai mult un semn de solidaritate cu normalitatea elegantei tradiţii. Deşi participarea este gratuită, cam toate galeriile implicate, mari actorii ai pieţei internaţionale de artă, au mecanisme serioase de vânzare online.

Nu se va sta faţă-n faţă, şi astfel virusurile nu vor putea fi schimbate şi răspândite. Şi nici viruşii informaticii nu vor fi permişi în această procedură exclusiv electronică.

Pe măsură ce virusul încoronat debarca în Europa şi făcea ravagii, ca Hanibal cu mii de ani în urmă, întâlnirile internaţionale de artă se închideau rând pe rând, că am ajuns să ne mirăm dacă se mai ţine vreuna. TEFAF, celebrul şi vechiul târg de la Maastricht, apucase să se deschidă joi, 5 martie, cu 285 de expozanţi, dar cu mult mai puţini vizitatori. Sabia lui Damocles ridicată de pandemia de coronavirus a atârnat de la început deasupra capului acestui târg, şi miercurea asta a picat decizia: TEFAF Maastricht se închide, cu patru zile mai devreme. Inevitabil, spun unii. Există şi un motiv, considerat a fi pretext: un expozant italian, care a plecat în ţara sa mai devreme, deşi nu avea simptome, a fost imediat diagnosticat cu cuceritorul virus. Se anticipează rezultate dezastruoase pe piaţa de artă, astfel că multă lume şi-a pus speranţa în acest târg select care rezista anulării, fiind şi mai lung decât altele. Poate că şi asta a permis închiderea sa după o săptămână, considerându-se că este suficient, mai ales că structurile sanitare ale municipalităţii din Maastricht şi-au menţinut avizul dat anterior.

O scurtare a expunerii a cunoscut şi Bienala de Arhitectură de la Veneţia, evenimentul care se desfăşoară în anii pari dintre anii impari, când are loc Bienala de artă de la Veneţia. Dacă, iniţial, trebuia să se deschidă la 23 mai, Bienala de Arhitectură de la Veneţia o va face trei luni mai târziu, la 29 august. Dar se va încheia tot la 29 noiembrie.

Duminica trecută, de Ziua femeii s-a ţinut, însă, licitaţia Alis planificată. Reglementarea momentului, care a afectat imediat meciurile de fotbal, plafona la o mie numărul de persoane prezente pe stadion, nu şi preţurile obţinute la licitaţiile de artă. Astfel, Alis a depăşit de câteva ori nivelul de o mie de lei şi, de două ori, chiar pe cel de o mie de euro. A fost cazul picturii "Portret de fetiţă" semnat Stoenescu, în dreapta, jos, vândută cu 7 mii de lei dar, mai ales, al picturii numite "Ţigancă cu pipă'', semnată Nicolae Vermont, tot în dreapta jos, şi care a primit 36 de mii de lei, cam 7,5 mii de euro. Ciclul de patru lucrări intitulate "Anotimpurile", nu de Vivaldi, ci de Virgil Matcaş, artist care ne-a părăsit anul trecut, a primit 4,7 mii de lei. O cetate medievală semnată greu vizibil Scorţescu a fost adjudecată cu 3,9 mii de lei, o alegorie eroică de C. D. Stahi a primit de 3,6 mii de lei, un "Zid", de Teodor Moraru, s-a dat cu 2,8 mii, o acuarelă de Rudolf Schweitzer-Cumpăna, "Colţ de stradă", a luat 2,4 mii de lei, o natură de atelier, dominată de o vioară, George Ştefănescu Râmnic, a fost vândută cu 2,2 mii de euro. La vestita secţiune "Artişti în viaţă", câteva oferte au frizat jumătatea de mie: o "Compoziţie" de Paula Ribariu, cu 2,5 mii de lei, şi "Primăvara" de Mihai Sârbulescu, cu 2,4 mii.

Fără nicio îndoială, bijuteriile reuşesc preţuri semnificative, de la licitaţia Alis de 8 martie putând menţiona: 2,5 mii de lei pentru un lanţ cu pandantiv în formă de inimioară cu decupaj, din aur de 18K, cu 25 diamante, două mii de lei pentru un inel cu montura anturaj, Chevaliere, din aur de 18K marcat, un turcoaz oval şi 24 diamante circulare, tot atât pentru un inel decorat cu ametist oval, în montură aur galben, 1,4 mii de lei un lanţ cu pandantiv floare stilizată, din aur, cu diferite pietre preţioase.

Preţuri mari s-au obţinut şi la secţiunea Bibliofilie. Am glumit! De fapt, nu am glumit, 1,4 mii de lei pentru un titlu, "Dicţionarul limbii istorice şi poporane a românilor", de Bogdan Petriceicu Haşdeu, nu este puţin. Frumoasă rău, ""The life of Carmen Sylva", ediţie de lux londoneză din 1890, în legătura originală, a fost adjudecată cu 650 de lei.

Situaţia evoluează dintr-o clipă în alta, astfel că şi subiectele se schimbă. Vom începe, la un moment dat, să vorbim şi despre efectele economice al acestei pandemii sau isterii media, după care vom rămâne fără glas văzând nota de plată. Piaţa de artă va fi influenţată, fără îndoială, de aceste efecte, mai ales că este un domeniu pentru vreme de pace şi linişte, cu viaţă bogată şi intensă, fără carantine şi crize umanitare.

Aşa cred eu astăzi, într-o zi de 13.