PLASAMENTE ALTERNATIVE Ce se vinde dacă se vinde

Cei de la Goldart o spun clar şi fără ocolişuri: Licitaţia din 12 septembrie, prima din această toamnă, ne facem să credem că vacanţa încă nu s-a terminat şi că mulţi colecţionari profită încă de ultimele zile de vară. Practicienii comerţului cu obiecte de artă fac această constatare la contactul direct cu realitatea, în sala de licitaţii. Prin colecţionari, vizaţi în aceste rânduri sintetice şi expresive, înţelegem de fapt toţi posibilii cumpărători, cei care, ocazional sau sistematic, achiziţionează oferte ale caselor de licitaţii de artă. Mecanismul psihologic al achiziţiei este complex şi pe această zonă se poate lucra pentru extinderea grupului de cumpărători de artă. Pericolul este exprimat şi el expresiv în reacţia unui tânăr IT-ist, în tren, în discuţia cu un pictor despre creaţia acestuia: Şi chestiile alea se vând?

Să vedem cum s-au vândut "chestiile alea" în prima licitaţie din acest sezon, scurt şi intens, al anului vânzărilor de artă. În paranteză fie spus, nu aveţi senzaţia că de fapt trăim toamna, că primăvara o pierdem aşteptând să vină căldura şi când vine, ne gândim la vacanţă. Mulţi nu ştiu să spună ce lună vine după o alta din prima parte a anului în timp ce octombrie şi noiembrie, ba chiar şi septembrie au agende grele, detaliate şi perfect conştientizate. În decembrie, fenomenul de numărătoare inversă reduce ritmul trecerii timpului până ajungi să crezi că poţi număra steluţele de la jocurile de artificii.

Prima adjudecare se produce la a VI-a ofertă, o acuarelă contemporană de Eugen Vasile Mircea. Până la urmă, faptul că o acuarelă contemporană, cu o temă deloc spectaculoasă, o iarnă cam murdară şi confuză, s-a dat cu 300 de euro nu este chiar aşa de rău. Următoarea adjudecare vine de la ultimul contemporan în viaţă prezent în oferta de contemporani ai Goldart din seara de acum o săptămână. Este vorba de Ion Iancuţ, ultimul, dar deloc cel mai din urmă, vorba cea celebră, iar sculptura sa de bronz cizelat a plecat pentru 1,2 mii de euro. După o serie de eşecuri, vin două succese. La următoarea adjudecare, cu câte 250 de euro, s-au dat lucrări în acuarelă sau guaşă, o marină de Dimitrie Ştiubei şi o tătăroaică de Niculina Dona Delavrancea. În sfârşit, o pictură în ulei, o scenă de port din Constanţa de Gabriel Ştefănescu din Arefu, se dă cu 800 de euro. Cu 500 de euro s-a vândut o teribil de serioasă pictură semnată ICP a legendarului PIC. Un nud de iatac de Mişu Teişanu ni se arată mai mult din spate, tonitziano-luchian, pentru 650 de euro. Un nebun, în viziunea Georgetei Năpăruş, s-a vândut cu o mie de euro, sub estimarea minimă, dar bine că s-a vândut pe aşa o secetă, şi după mai multe eşecuri în vânzarea lucrărilor acestei artiste care apar din ce în ce mai des în licitaţii. Imediat, un chip de Strâmbulescu-Strâmbu a fost vândut cu 800 de euro. Tot un peisaj portuar, dar de Steriadi, dă preţurilor un pic de roşu în obraji, cu o cifră de 2.500 de euro. O pictură de dimensiuni miniaturale de Schweitzer-Cumpăna a fost vândută sub mia de euro, cu 600, chiar înainte ca un peisaj de Adam Bălţatu să se cantoneze la acest nivel pe care îl atribuiam, eroic, maeştrilor ce altă dată jonglau cu cifrele miilor. Următoarea vânzare a fost un Leon Alexandru Biju de 1,2 mii de euro. Cu 1,1 mii s-a dat, apoi, un (auto)portret la şevalet de Băeşu şi, la sfârşit, ca de obicei, vinul cel bun, adică o vânzare de 14 mii de euro. "Două florărese", scenă de o încântătoare naturaleţe realizată de Nicolae Vermont, s-a vândut cu aceste preţ, estimarea iniţială fiind mai îndrăzneaţă cu 2-4 mii de euro.

Trecerea în revistă a acestor rezultate şi cele câteva cazuri separate evocate ar putea crea impresia că organizatorii trebuie să fie mulţumiţi. Şi totuşi, concluzia elegant exprimată de organizatori şi evocată de la început rămâne, fără îndoială, cât se poate de valabilă, inclusiv în elementele sale de generalitate. Au fost vândute 17 picturi dintre cele 78 oferite, toate la preţuri anticipabile, adică fără salturi semnificative sau măcar cât de cât.

Cu două zile înainte de Goldart, gheaţa fusese spartă de Alis, cea mai veche sau, dacă vreţi, longevivă casă de licitaţii de la noi. Am amintit deja câteva rezultate, dar putem concluziona că şi la această vânzare, prima din întreg sezonul, cumpărătorii s-au lăsat aşteptaţi. Preţurile exprimate în lei, din cei noi, mai mici, nu pot ascunde un nivel destul de scăzut al cotaţiei. Tot la coadă am găsit şi preţul maxim, 34 de mii de lei, vreo 8 mii de euro, pentru o exotică grădină de Samuel Mutzner, la rândul lui un pictor de început de modernitate românească, călător prin locuri exotice şi legendare ale lumii. Scenele sale japoneze de acum un secol au avut mereu o piaţă excelentă, mai ales la noi, pentru a sublinia ineditul poveştii acestui mare artist. Dacă prin alte părţi era o adevărată modă să te inspiri din izvorul niponismului, Mutzner este un pionier român în Ţara Soarelui Răsare. În acelaşi timp, el este unul dintre acei artişti români cu o biografie plină de aventură în care drumurile i-au dus prin tot felul de cotloane ale omenirii, care atunci se descoperea inclusiv geografic. Reapare, la numai 9 mii de lei, casa de mahala a lui Jean Cheller. Din oferta accesibilă aş menţiona mai ales o superbă scenă de Sorin Ilfoveanu, cu pisică galbenă, la 4,6 mii lei, după un îngeraş zulufat, dintre portretele de copii ale lui Octav Angheluţă, cu 6,5 mii de lei.

Fără îndoială, licitaţia Goldart, ireproşabilă ca organizare şi ofertă, şi cea de la Alis, care a dat startul spre necunoscutul acestui sezon, sunt tributare momentului actual. Pe de o parte, actualitatea înseamnă şi impactul revenirii din vacanţă, vânzarea de acum o săptămână fiind avanpostul acestui moment. Pe de alta, tendinţele vânzărilor de artă ce pot fi determinate de un an încoace şi cu duritate maximă în ultima jumătate de an, inclusiv peste vară, vorbesc chiar de blocaje în comerţul de profil. Nu este nici pe departe momentul bilanţului, ci doar al estimărilor pentru un moment esenţial atât în viaţa comercianţilor de artă, cât şi al creatorilor de artă. Mulţi dintre ei se gândesc dacă merită şi se întreabă, precum IT-istul din tren, dacă aşa ceva se vinde.