PLASAMENTE ALTERNATIVE Daţi un ban pentru un contemporan

Dacă tot e vremea carnavalurilor în lume, la noi e un fel de carnaval al licitaţiilor de artă. Desigur, prin carnaval înţelegem defilare şi culoare, exuberanţă, ba chiar şi extravaganţă. În februarie, toată lumea va avea cel puţin o vânzare, unele s-au petrecut deja, altele se ţin în curând. Să plonjăm, niţel, în oceanul de ofertă, fără nicio regulă, să aruncăm în sus vânzările şi să le comentăm, aleatoriu dar cu intenţie.

Oferta inedită a licitaţiilor Artmark a fost, fără îndoială, un Daniel Spoerri. Artistul face 84 de ani în martie şi este născut la Galaţi, numindu-se atunci Daniel Isaac Feinstein. În 1942, mama, elveţiancă, trebuie să plece din România împreună cu cei şase copii. Micul Daniel este adoptat de unchiul din partea mamei şi capătă, de altfel, numele de familie al acestora, Spoerri, nume pe care îl va face celebru. La începutul anilor '50, ca balerin, descoperă arta de avangardă şi începe el însuşi să facă astfel de creaţii. Inventează tableau piege sau, în engleză, snare-picture, un termen greu de tradus în puţine cuvinte. Artistul "descoperă" tot felul de obiecte şi imortalizează acest instantaneu. Nu fotografic, ci le lipeşte pur şi simplu, aşa cum le-a găsit. Apoi le ridică, sau cum spune el, orizontalul devine vertical. De aici până la eat-art-ul pe care l-a inventat nu mai este decât un pas. Explicând în aceiaşi termeni, descoperă o masă la care tocmai s-a mâncat, lipeşte totul de tăblia mesei, farfurii, tacâmuri, resturi, inclusiv ceva firimituri de pâine, şi pune ansamblul în picioare. Este incredibil ce efect au toate aceste compoziţii, ce expresiv poate fi întâmplătorul de zi cu zi, ce frumos este naturalul! Primele creaţii de acest tip au fost expuse de Daniel Spoerri în 1960, la un < Festival d'art d'avantgarde >, în Paris. Daniel Spoerri este unul dintre cei mai importanţi artişti de avangardă din lume şi unul dintre cei mai celebri români ai momentului.

La Bucureşti a fost oferită şi vândută cu 2 mii de euro lucrarea "Tableau piege" din 1973. Dar nu este o masă verticală de care s-au lipit componentele, inclusiv scrumul din scrumieră, ci o imagine fotografică imprimată, semnată pe spate, plus datele tehnice: anul 1973 şi tirajul 369 din 600. La 2 mii de euro, creatorul de şcoală a fost depăşit radical de cei care se revendică de la ceea ce se numeşte, ca garanţie a succesului şi talentului, şcoala de la Cluj. O lucrare din 2007 a lui Şerban Savu, în stilul fotografiei insipide, a fost vândută cu 4.750 de euro, cel mai mare preţ al licitaţiei dominate oricum de contemporanii foarte contemporani. Un joc de verdeţuri, cu vedere la rastelul pânzei de pictură, ulei de o neaşteptată picturalitate denumit după subiect, "Lămâi", a fost vândut, după licitaţie, cu 4 mii de euro. Autorul, Victor Man, are o biografie şi o prezenţă în galerii străine ce devin emblematice pentru acest grup mai mult sau mai puţin ad-hoc. Dacă mergem mai departe, vorbim tot de un Victor Man, un pic peste dublu dimensiunilor "Lămâilor" care reprezintă chiar două lămâi verzi în lămâi, dat cu o mie peste dublul preţului lămâilor, dar tot după licitaţie. Pictura care a adus 9 mii de euro se referă tot la nişte fructe exotice, măslinele, dar reprezintă un tors masculin cu vedere amplă la testicule. Titlul "În loc să culeg măsline" poate explica multe, dar mai mult de o lene nudă de vară nu aş putea fi în stare să exprim, la o primă vedere.

Celebrul Gorzo este prezent nu cu o pictură fotografică, de genul maramureşencelor cu care a debutat la Artmark odată cu prestigioasa casă de licitaţie, în decembrie 2008, ci cu una în maniera sub care îl recunoaştem. Şi, totuşi, nimic obscen, nici organe, nici gesturi, doar un "Gagarin" inspirat, realizat în felul misterioşilor astronauţi tăiaţi în piatră de generaţii de mult dispărute din America Latină. A fost vândut cu 4 mii de euro, dar în timpul licitaţiei şi peste estimare, spre deosebire de picturile lui Victor Man din vânzarea Artmark de dinaintea declanşării mărţişorului.

2,5 mii de euro, mai mult decât pe printul de Spoerri, s-a dat pe un kitsch comunist de Florin Maxa, altfel un decent şi fost decan profesor la institutul de artă de la, inevitabil, Cluj. Pictura în ulei pe carton cu "colaje" evidente de serigrafie este un amestec de imagini reunite sub titlul "Remember at Doftana". Nu este prea clar ce a vrut să spună artistul în 1972, când a făcut-o, o fi fost ceva ideologic nereuşit, sau un protest confuz, descoperit acum, cu certitudine apariţia sa nu face bine artistului, iar pentru piaţă suma obţinută este uşor penibilă, chit că un cunoscut bancher şi economist, descoperit ca priceput la piaţa artei, ne spune, în filmuleţul de prezentare a licitaţiei, că îi place această pictură, dar nu şi titlul ei. De fapt, titlul nu interesează, majoritatea tinerilor maturi de azi nu ştiu ce este Doftana, nu ştiu cine este Florin Maxa şi nu ştiu nici de este bună sau nu o pictură. Deşi l-am bănuit, la un moment dat, de intenţii de impunere publică fără operă, Alexandru Rădvan obţine un preţ cam prea decent, 1,6 mii de euro, pe o lucrare din 2013 care se susţine prin toate, şi cromatic şi prin concepţie şi construcţie. Indiscutabil, este de salutat strădania de a prezenta contemporani în licitaţie, lăsând piaţa, cu accent pe "lăsând piaţa", să se pronunţe asupra valorii lor în unităţi monetare, europene sau doar naţionale. De asemenea, repetăm cruda constatare că o creaţie contemporană are un preţ de producţie mult mai mare, ceea ce îi duce preţul la niveluri peste cele ale clasicilor consacraţi, chiar dacă de multe ori acestea sunt sub nivelul artei recente.

În licitaţia de contemporani clujeni îl aflăm şi pe venerabilul profesor Dan Brudaşcu, cu translucidităţi în care vezi Şcoala de la Cluj. "Young and magic" a fost vândută cu 2,750 de mii de euro, iar un buchet de flori ca o părere s-a dat cu 900 de euro.

Au fost, totuşi, şi preţuri semnificative pentru contemporani: 18 mii pentru o "Veneţie" de Baba, 12 mii pentru un "Prapor" de Georgeta Năpăruş, 9 mii pentru o fantastică, din toate punctele de vedere, compoziţie de Bălaşa, 7 mii pentru "Cité Mandala", ulei pe carton de Horia Damian, aflat într-o colecţie din Luxemburg, o masă cu peşti, sticle şi pahare, dar nu lipite, ca la Spoerri, ci pictate de Constantin Piliuţă, la 5 mii de euro. Cu 10 mii de euro a fost vândut un Ciucurencu care, din atelierul artistului, a mai avut o singură oprire, de câteva decenii, în colecţia regretatului prieten al oamenilor de artă şi de bună-credinţă, profesorul universitar Ionel Constantinescu.