PLASAMENTE ALTERNATIVE De Crăciun, bem un vin bun?

Poate fi şi de colecţie, că e la discreţie! O întrebare simplă va rămâne, în continuare, fără răspuns. În formă restrânsă ar zice aşa: dacă vă cumpăraţi, la licitaţie, o sticlă cu băutură de colecţie, o consumaţi? Adică o beţi? Cei mai mulţi vor spune depinde, iar cei mai puţini vor zice că da. Într-adevăr, condiţionalităţile sunt multe şi foarte puţini desfac sticla şi sorb lichidul scump. Opţiunea behavioristă scoate din circuit respectiva băutură, o scoate din colecţii, din investiţii, din lumea reală. De banii tăi au beneficiat doar gustul şi rinichii. Desigur, prima experienţă este cea care poate justifica această opţiune, că băutura este făcută să fie băută, tot aşa cum colecţionarii fac colecţii.

Este un aspect important pentru că nu toate băuturile ce apar într-o licitaţie de profil sunt sticle de colecţie. Nefiind foarte rare sau din vreo recoltă celebră, ele se vând la un preţ normal, dar ce ar putea fi considerat mare. Nu există un plafon de preţ de la care sticla poate fi deschisă şi sorbită, ci doar trăsăturile organoleptice pot decide asta. Nimeni nu poate garanta că o băutură dintr-o sticlă din cele x existente pe lume, unde x poate fi un număr de la 1 la 10, poate fi consumată. S-ar putea să nu mai fie lichidă, spun arheologii, poate că nu mai are nimic din ceea ce dă gustul unui vin vechi bun, zic specialiştii. Totuşi, un vin bun, păstrat bine, adaugă la calităţile sale de tinereţe.

Dar nu toate băuturile dintr-o licitaţie de profil sunt vinuri. Artmark a vândut recent băuturi scumpe din trei colecţii, două de vinuri şi una de whisky-uri, toate wechi. Pardon, vechi, m-am luat după numele băuturii, whisky. Acest nume ne spune că oferta este produsă în Scoţia, Canada sau Japonia.

Printre loturi apar şi diferite mărci de brandy şi cognac. Este şi nu este acelaşi lucru. Brandy este distilat din tot felul de fructe, inclusiv din vin. Cognac este distilat numai din vin, făcut în regiunea Cognac din Franţa. După cum se tot spune, cognac este un brandy, dar nu toate băuturile brandy sunt cognac. Numai cele din vin, din regiunea Cognac. Dar lichiorul ce este, că şi el apare în oferta de vin şi whisky? Ar trebui să fie orice băutură distilată din fructe sau cereale. Este vodca un lichior? Şi ea, şi ginul, şi romul şi tequila. Ba chiar şi brandy şi whisky, dacă extindem discuţia spre diferenţa liquor-liqueur cerută de lingvişti, adică cei care apreciază gustul cu limba. Chiar dacă se bazează pe fermentaţia la care participă zaharurile, liquor nu trebuie să fie dulce, chiar dacă are arome speciale. Când apare gustul dulce şi se reduce conţinutul de alcool, atunci băutura devine liqueur. Scuzaţi posibilele rime, dar simpla discuţie despre aşa ceva îţi şi dă inspiraţie.

În licitaţia Artmark de la începutul Lunii cadourilor, au fost oferite 175 de loturi. Atenţie, este vorba de loturi, nu sticle, că unele loturi aveau chiar şi 12 sticle. Cea mai scumpă adjudecare a fost de cinci mii de euro şi conţine o singură sticlă, şi aceea de doar 0,75 l. Denumirea lotului, implicit a băuturii respective, este "Port Ellen Maltings, Islay Malt Whisky", ediţie Samaroli, dar şi cu semnătura lui Silvano Samaroli. Este sticla cu numărul de ordine 6. Whisky-ul a fost distilat în 1970 şi a fost învechit timp de 12 ani, până în 1980, când a fost pus în sticle. În traducere, este un whisky de 12 ani, îmbuteliat în 1982, sticlă din celebrele ediţii alcătuite de Silvano Samaroli, un specialist care dădea acest gir de marketing unor serii de whisky şi scotch, dar şi de rom şi bourbon.

Înaintea whisky-ului din insula scoţiană Islay fusese vândută o sticlă de Macallan Unblended Single Highland Malt Scotch Whisky, cu trei mii de euro. Este o sticlă dintr-o ediţie aniversară, un whisky de 25 ani vechime, distilat de Macallan-Glenlivet & Craigellachie în 1957 şi îmbuteliat în 1983. Macallan Anniversary Malt, ediţiile aniversare, au fost lansate în anii "80 pentru produsele cu 25 de ani vechime, maturate după distilare. Prima ediţie a fost distilată în 1957 iar ultima în 1975. Desigur, nu toate ediţiile au acelaşi preţ şi valoarea nu este dată de numărul anilor, cei post-îmbuteliere, că maturarea este aceeaşi, de 25 de ani. Astfel, se pare că anul cel mai bun al acestei idei a fost 1962, o sticlă din acest an fiind vândută, la un moment dat, cu 4,5 mii de lire sterline. A fost chiar o distilare care s-a întins pe doi ani, 1958 şi următorul. Astfel, Macallan 1958/1959 25 Years, The Anniversary Malt Special Bottling, Unblended Highland Single Malt Scotch Whisky 43.0% Vol. 75cl este o formulă magică, despre care se spune că este incredibil de rară. A fost îmbuteliat în 1985, după o maturare de un sfert de secol, în butoaie de sherry, care îi dau o culoare închisă bine. Sticlele se odihnesc, de atunci, de la îmbutelierea din 1985, într-o cutie de lemn.

Dar să revenim la vinuri, că se apropie Crăciunul. Ele sunt cele mai periclitate de trecerea timpului, mult mai mult decât distilatele. Sunt dependente esenţial de condiţiile de păstrare, dar şi de calităţile iniţiale. De Crăciun sunt apreciate spumantele, sau şampaniile, cum le spunem noi. Sau şămpănii! Cu aşa ceva a început licitaţia Artmark a celor trei colecţii lichide. Cel mai scump, la un preţ de adjudecare de 450 de euro, a fost lotul "Champagne Dom Perignon, Vintage 2012, 2st x 0,75l". Citind cu atenţie vedem că este vorba de două sticle. Chiar înainte de acest lot fusese propus un altul, "Champagne Dom Perignon, Vintage 2008, 1st x 0,75l", aceeaşi marcă de vin, dar mai vechi, şi o singură sticlă. Pornea de la acelaşi preţ ca lotul următor, cel cu două sticle din 2012, adică 300 de euro. În licitaţie nu s-a vândut, dar s-a dat în magazinul Artmark, ulterior, cu 450 de euro, preţul la care plecase lotul din 2012. A urmat imediat acelaşi Dom Perignon, dar din 2013, o singură sticlă, plecată la 200 de euro, preţ de pornire. În aceste condiţii, după împărţirea pe sticlă a preţului de adjudecare, constatăm că preţul cel mai mare de la spumante a fost de 250 de euro adjudecare pentru un lot format dintr-o singură sticlă de Champagne Louis Roederer, Cristal Brut, din 2012.

Vinurile au fost propuse mai ales în loturi de câte şase sticle, de acelaşi fel sau diferite. Sau multiplu de 6, adică 12. Când sunt alte cifre, înseamnă că au fost degustate deja. În general, nu s-a prea trecut de 450 de euro, pentru vinuri franţuzeşti, lot de 12. Mă rog, a fost vândut un Château Petrus Pomerol, din 2004, cu 2.500 de euro, dar vinul acesta este deja o legendă. La magazin, la peste 21 de mii de lei sticla, acest sortiment nu se mai găseşte.