PLASAMENTE ALTERNATIVE Din nou în vînzare, Iser şi Mircea Ciobanu

A fost odată ca altădată, pe cînd se ţineau licitaţii de obiecte de artă într-un singur loc în Bucureşti şi o pictură de Iser se vindea cu sume mari, mai mari decît se cereau. Apoi au început să ceară sume mari de la început şi de abia se vindeau. După un timp nu s-au mai vîndut deloc, moment în care embrionul de cotă care începuse să se contureze pentru lucrările lui Iser şi-a pierdut busola, iar stabilirea preţurilor de deschidere a licitaţiei şi adjudecare a ofertelor semnate de maestru s-a făcut după criteriile care guvernează şi posteritatea celorlalţi mai mulţi. Oricum este greu de stabilit o cotă credibilă, în lipsa unor precedente serioase, iar în mileniul acesta nu a apărut, cel puţin la Alis, nici un ulei de Iser. Aşa că duminica trecută, cînd a fost propusă o scenă nu cu unul, ci cu o mulţime de personaje, numită "Cafenea turcească la Bazardgik" dar în franceză, s-a pornit de la un preţ mare şi s-a ajuns la unul foarte mare, care scoate "Chipul de copil" de Tonitza, vîndut cu 20.000 de dolari, în octombrie 1998, din Top Ten-ul casei Alis. Mai clar şi sintetic, numita lucrare în ulei pe pînză, semnată în stînga jos cu brun de Iosif Iser, a fost propusă cu 502,5 milioane şi a fost vîndută cu 900. Fenomenul a fost totuşi anunţat de apariţia şi vînzarea unui alt ulei de Iser, la Alis, cu o lună în urmă.

La 30 mai, "Balerina", pictură pe pînză reantualată, de mari dimensiuni, a plecat de la şi mai puţin, 285 de milioane, şi s-a apropiat tare de recordul de duminica asta, cu un preţ de adjudecare de 875 de milioane de lei. Acum, dacă este să fim foarte exacţi, cel scos din clasamentul primelor 10 vînzări la Alis de turcii cafegii din Bazargic ai lui Iser nu a fost copilul lui Tonitza, ci un alt Iser, balerina ce s-a dat în spectacol în ultima duminică din mai. Dacă nu s-ar odihni, de fapt, pe un scaun de lemn, învelită în fuste înfoiate, am putea spune că balerina n-a dansat decît o lună.

Apariţia în licitaţie a două picturi în ulei de Iosif Iser este un adevărat eveniment, de vreme ce Alis nu a propus aşa ceva nici în 2003, nici în 2002, şi nici în 2001. Este inutil să spunem că sînt preţurile cele mai mari realizate pentru lucrări de Iser în acest mileniu, mai ales că actuala cotă a artistului risca să fie dată, în cel mai bun caz, de guaşe vîndute în 2001. Dacă în ultimii doi ani s-au vîndut, cu preţuri mici sau deloc, acuarele sau lucrări de grafică fără prea mare respiraţie, în 2001 a fost o avalanşă de guaşe care au obţinut scoruri bune în meciurile de atunci, cînd nu se juca la euro, ci doar la dolar. Excepţia regulii este "Odaliscă în albastru", guaşă vîndută în iunie 2003 cu 240 de milioane, aproape de cinci ori preţul de 51 de milioane, cerut în deschiderea licitaţiei. Acesta fiind precedentul, organizatorii s-au simţit obligaţi să facă din acest nivel deschiderea pentru "Balerină", diferenţa de 45 de milioane, dintre preţul ei şi cel al guaşei cu odalisca în albastru, fiind un bonus pentru material, ulei adică, şi un pic de evoluţie a dolarului. Dar puţin de tot din cauza asta.

Dar acum trei ani, în 2001, a fost o adevărată defilare de guaşe: sub formă de dansator şi arlechin, amîndoi într-o imagine propusă, în iulie, cu 51 de milioane şi vîndută, tot atunci, cu 75, de odaliscă de mai, care ridică preţul de la 31 la 80 de milioane, sau una de martie, din colecţia lui Mircea Iliescu, dată la preţul de pornire, 35 de milioane. Sau o sportivă care a scos 41 de milioane, în aprilie, la aceeaşi şedinţă la care un mult mai puţin mobil pahar de argint, pictat, desigur, în guaşă, a reuşit tot un preţ de pornire, 26 de milioane de lei. Mai rămîne să ne întrebăm, acum, cît era dolarul în 2001. Eu aş pune ştacheta pe la vreo 20 de mii, dar numai intuitiv, adică vulnerabil la întrebarea: pe ce te bazezi?

Cu o săptămînă înainte de apariţia pe scena de la Operetă a ansamblului de turci de Bazargic, la Monavissa au evoluat cu mult succes două tătăroaice, sub penelul aceluiaşi mare maestru, Iosif Iser.Şi, culmea, e vorba tot de o pictură în ulei, care s-a dat, în creştere, cu 10.500 de euro, deşi nici acum nu am aflat de ce îmi este atît de cunoscută. Dar dacă este să o ştiu de undeva, tot pe simeze de casă de licitaţii am văzut-o, şi nu într-un muzeu, deşi retrocedări cu forţa din patrimoniul artistic s-au mai văzut la noi, şi din acelea răsunătoare. În rest hîrtie, tuş şi laviu de Iser şi la Monavissa, cu o stînjenitoare excepţie, o superbă tătăroaică ce pozează ca pentru revistele actuale pentru adulţi, rămasă "nemăritată" în aprilie, anul acesta.

Este drept, turcii lui Iser au fost vedetele show-ului, de parcă l-au însoţit pe Bregovici, iar următorul în preferinţele publicului vine cam cu a şasea parte reuşită de aceştia, pe la 145 de milioane, mai exact. Este o imagine ca ilustraţia lui Nicolae Grigorescu pentru o bancnotă romîânească de mai demult, o mamă cu pruncul la sîn pictată de Nicolae Vermont. Pictura centenară a fost propusă cu 51 de milioane şi vîndută cu 145.

Contemporanii ocupă, însă, restul plutonului fruntaş iar team-ul Piliuţă ţine două locuri. Întîi este un portret de fată, "Pentru Ana Maria", în spate cu o draperie verde cu vieţuitoare în levitaţie care mă înnebunesc. Ansamblul portret - draperie - dedicaţie autografă a fost vîndut cu 105 milioane, pornirea fiind de numai 35. Al doilea Piliuţă dat duminică este un peisaj cu case ca nişte căpiţe şi copaci ca nişte ciuperci care a urcat şi el de la 28 la 43 de milioane de lei, anunţînd o mare vogă a acestui regretat maestru, deşi oferta începe să slăbească în calitate.

Nu din cauza preţului, ci din alte considerente merită anunţată apariţia în licitaţie a unor lucrări de M. H. Georgescu, prezentat, chiar în aceeaşi şedinţă de licitaţie, şi drept Marin H. Georgescu. Este vorba de aceeaşi persoană, dar un M. H., o dată ce a optat să se cheme aşa, nu mai poate fi numit Marin H. Culmea, lucrarea cu numele autorului "mehaş", şi mai interesantă din punct de vedere artistic, a rămas nevîndută, preţul său de deschidere, 15 milioane, fiind depăşit de creşterea de la 10 la 20 de milioane a celui de adjudecare a unei scene de piaţă cu mai multe personaje de epocă, de Belle Epoque chiar.

Am început cu un obişnuit al licitaţiilor de altă dată, terminăm cu un altul. Românul Mircea Ciobanu, care a murit mult prea tînăr şi prea ocupat, în Elveţia, deci nu a trăit din 1850 pînă în 1995, cum susţine catalogul, era descoperit de ai lui de acasă prin intermediul lucrărilor care apăreau cu ostentaţie la Alis, cu ani în urmă, şi se luptau cu preţuri din jurul a 12 milioane de atunci, deşi cota lui în străinătate era cu mult mai mare. Şi asta pînă a început să nu se mai vîndă nici aşa, şi "depozitul" s-a enervat şi a închis robinetul deschis, ca în cazul multor contemporani recent regretaţi de acum, mult prea repede şi prea larg. Lucrările lui Mircea Ciobanu revin în licitaţii sau măcar sperăm să se întîmple aşa. Deocamdată, un peisaj fără mari pretenţii, dar în care se cunoaşte magistral tuşa lui Mircea Ciobanu, s-a vîndut cu 60 de milioane, de exact trei ori mai mult decît se cerea. Oricum, mai e mult pînă la întoarcerea lui acasă, dar în lipsă de retrospective sau alte omagiale, merge şi o vînzare cu strigături .