La muzică este Enescu, George Enescu. La savanţi este Coandă, Henri Coandă. La sculptură este Brâncuşi, Constantin Brâncuşi. La pictură este Grigorescu, Nicolae Grigorescu. S-a născut la 15 mai 1838, în Prahova, iar din 2021, această zi de 15 mai este Ziua naţională a pictorului Nicolae Grigorescu.
Nicolae Grigorescu este un demn şi mare reprezentant al picturii româneşti din vremurile fondatoare ale secolului al XIX-lea. Atunci impresionismul era avangarda artistică, astfel că a fost un reprezentant al viziunilor reformatoare din arta acelor vremuri. S-a apucat de pictură sub coordonarea lui Anton Chladek, pictorul ceh născut în Voivodina din Serbia. Acesta făcuse studii la Milano şi s-a stabilit la Bucureşti puţin înainte să se nască Nicolae Grigorescu. Este momentul când nobilii care ar fi putut să îi comande un portret purtau încă acele uriaşe căciuli-pălării de forma unei imense oale de sarmale întoarsă cu gura în jos. Pictura lui Chladek este o adevărată cronică vizuală a acelor timpuri. Mai târziu şi de partea cealaltă, a ţăranilor, va fi Grigorescu, zeci de ani mai târziu.
Nicolae Grigorescu a început cu o pictură descriptivă, cam întârziată faţă de mersul artelor la francezi. Când ajunge şi Grigorescu la Paris, impresionismul duduia cu cele mai cuceritoare forme şi culori. Românul se imersează în atmosferă şi lucru, bate Barbizonul. Vine în ţară şi aplică totul la minunile lumii rurale, locul unde s-a născut veşnicia şi candoarea a supravieţuit în formele sale de început de vremuri, de paradis.
Să nu îl uităm nici pe pictorul de front, care s-a dus la Smîrdan, în 1877, şi ne-a lăsat capodopera dinamică a picturii şi numeroase schiţe, ca un mare desenator, unul excepţional, ce a fost Nicolae Grigorescu.
De mult timp nu am mai văzut o expoziţie Grigorescu de amploare. Am avut, însă, aiureli imense, aruncate în spaţiul public în loc de expertiză serioasă. În 2007, Muzeul Naţional de Artă al României a organizat expoziţia "Grigorescu, pictor al naturii", care punea accent pe aspectul enunţat în titlul. Acum, chiar de ziua naţională a Pictorului, s-a deschis, după 16 ani deci, expoziţia "Nicolae Grigorescu - Pictor al ethosului românesc".
La Palatul Regal, la Muzeul Naţional de Artă al României, sunt prezentate cam 120 de picturi ale marelui pictor, din depozitele prestigiosului muzeu, rar şi foarte rar văzute de publicul larg.
Alături, desigur, de unele celebre, mult vehiculate şi admirate de-a lungul timpului. Această expoziţie este, printre altele, o lovitură gnoseologică pentru cei convinşi că există un singur "Car cu boi", o singură pictură cu această temă. Or, la expoziţia recent deschisă, vedem o tratare exemplară a acestei teme pusă în atenţie şi valoare de Nicolae Grigorescu. Sunt care cu boi mai mari sau mai mici, unul cu două personaje în prim-plan şi chiar un car cu boi în pădure. Nu a fost adus, şi nici nu avea cum, "Carul cu boi" de la Belgrad, cel dăruit lui Tito şi care, după moartea partizanului iugoslav, a fost în centrul unui scandal pentru putere şi succesiune. Dar nu din cauza picturii, ci a faptului că în spatele pânzei, de mari dimensiuni, crescuseră microfoane.
"Nicolae Grigorescu - Pictor al ethosului românesc" este o expoziţie esenţială din mai multe puncte de vedere. Unul ar fi importanţa cunoaşterii adevărate şi curate a operei unui pictor precum Nicolae Grigorescu. Avem de învăţat pictura din fiecare tuşă de acum 150-120 de ani, care a imaginat scene de natură, un cer fenomenal de simplu şi luminos, a făcut subiect de pictură cultă din bordei, a adus în centrul atenţiei chipuri şi porturi din România rurală din vremurile sale, peisaje de deal şi cer, din care izvorăsc şiruri de care cu boi, care cu povară, ce merg alene, într-o permanentă venire şi devenire.
Expoziţia MNAR este clădită în colaborare cu Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti". De aceea, la intrare suntem întâmpinaţi de "Lada de zestre", pictura epică în care o tânără ne arată, plină de mândrie, zestrea sa, pe care acum se bat muzeele. Ca trecând printr-un portal, de la pictură trecem imediat la o dioramă cu lada şi ştergarele pe care le vedem pe pânza lui Grigorescu. Lipseşte fotomodelul care să o întrupeze pe tânăra mândră şi frumoasă dar, probabil, toată lumea a observat tendinţa pictorului, de la un moment dat, ca trăsăturile personajelor să fie semnificativ alungite, care le face pe fete un fel de Barbie avant-la-lettre.
În ultima sală, foarte inteligent alese şi plasate de specialiştii de la Muzeul Satului, sunt fotografii din al treilea deceniu al secolului trecut şi în care m-am născut, secol, nu deceniu, inclusiv un film cu imagini din viaţa la ţară de atunci. Sunt mărturii vizuale esenţiale şi nu ne miră să regăsim, pe hârtia fotografică sau pe filmul de celuloid, spiritul, emoţia şi imaginea din pictura lui Nicolae Grigorescu.
Este cel mai cunoscut pictor al românilor, a pictat lumea satului, dar a studiat metoda în Franţa, cu artişti celebri. Nu trebuie să ne deranjeze că domină, istoric, pictura românească, şi nici să ne mire că este apreciat şi în afară. La Bruxelles, de exemplu, unde a fost expus cu puţini ani în urmă. Mult timp, Nicolae Grigorescu a deţinut prima poziţie din topul vânzărilor de artă de la noi. La un moment dat, prima, a treia, a cincea, a şasea, a şaptea ş.a. Când cifrele licitaţiilor din România au început să fie semnalate pe sursele internaţionale, artistul român ce aduna cel puţin suta de mii de euro a devenit interesant, dar nu pentru mult timp. În 2011, la Bonhams, în New York, cu câte o sută de mii de dolari s-a dat un "Car cu boi" şi, respectiv, o santinelă 1877, ambele semnate Grigorescu. Cu roşu.
Apoi s-au făcut eforturi ca un alt pictor să devină primadonă, în locul lui Grigorescu, depreciat din cauza subiectelor lui cu ţărani. Din 25 aprilie 2013 până la 20 decembrie 2016, recordul de piaţă a fost deţinut de o pictură de Luchian, vestita "Două fete", adjudecată cu 300 de mii de euro, la Goldart. Atunci, în Top 5 al casei Goldart aveam 4 Luchian, iar Grigorescu apărea pe locurile 8 şi 9, cu două lucrări, fiecare la 55 de mii de euro. Înaintea lui se aflau Aman, Petraşcu şi Tonitza. Dar valoarea a început să fie apreciată, în timp ce şi noi deveneam mai deştepţi, astfel că Nicolae Grigorescu a revenit la poziţia pe care o merită. În 2016, "Ţărăncuţe", cu subtitlul "La fântână", a plecat de la 85 de mii de euro şi a ajuns la 320 de mii, preţ de adjudecare. În aceeaşi licitaţie din 2016 s-a dat şi un "Car cu boi", cu 60 de mii.
Dar actualitatea operei lui Nicolae Grigorescu, mai ales cea de piaţă, nu ar fi completă fără o pisică încolăcită a somn, din colecţia doctorului Theodor Burghele, care a devenit, recent, cea mai scumpă imagine cu o pisică din peisajul real sau online mondial. Pictura lui Grigorescu era apreciată la cel mult 25 de mii de euro, dar s-a dat cu exact dublul acestui preţ. Acum, la sfârşitul lui martie, la Artmark.
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 16.05.2023, 13:01)
Uneori, virtuozitatea tine loc de filosofie. Asa este la Nicolae Grigorescu.