PLASAMENTE ALTERNATIVE Licitaţii şi muzee

După o perioadă în care oferea "Artişti în viaţă", casa de licitaţii de artă Alis, cea mai veche de la noi, ne propune secţiunea "Colecţie". Este altceva decât "Diverse", "Bijuterii", "Mobilă" sau chiar "Pictură". Este acea parte vie a acţiunii pe care Alis a evitat-o ani mulţi, rămânând într-o formulă tradiţională de început de piaţă. Rămâne ritmul de două săptămâni al şedinţelor şi ziua de duminică pentru întâlniri.

Vânzarea în licitaţii a unor colecţii este un element de piaţă matură şi societate evoluată. Desigur, toată lumea se gândeşte la un muzeu când aude de colecţii, când ai adunat trei picturi pe patru pereţi deja te vezi nume de muzeu sau casă memorială de colecţionar. Poate că aşa ar şi trebui să fie numai că o astfel de întreprindere este scumpă şi complicată. Mai este şi acel element subiectiv, personalitatea umană, mai ales a celui care a alcătuit colecţia dar care nu se copiază în cei care îi urmează. Un muzeu se deschide zilnic, consumă enorm şi aduce foarte puţini bani. Mai devreme sau mai târziu se face bilanţul, inevitabil negativ. Mai ales de când cu piaţa de profil, lucrările de artă înseamnă, mai ales, bani, mulţi, ce pot fi atraşi din creaţie. Suntem departe de sumele imense pe care şi le închipuie unii, fără a realiza că deţin un Ionescu şi nu un Rembrandt, iar piaţa este o tiribombă care se învârte fără oprire, odată stârnită şi pornită. Intrarea pe piaţa de artă a unor colecţii nu este un lucru normal, ci unul excepţional de bun. Fără îndoială, sunt şi colecţionari care nu se văd muzeu, vând ca să poată cumpăra şi merge înainte cu colecţionatul. Deşi colecţionarul de tip romantic este pe cale de dispariţie dacă nu a murit deja ultimul exemplar în viaţă. Dar şi acest joc a evoluat. Fie că îţi place sau nu, colecţiile se pot cumpăra, dintr-o dată sau piesă cu piesă, totul este să ai bani, nu este nevoie de pasiune şi nici de multă raţiune. Dacă te vrei muzeu sau colecţionar, totul este să ai sacul de bani şi piaţa îţi oferă exponate.

Văd secţiunea "Colecţie" de la licitaţiile Alis mai degrabă ca o ofertă de artă contemporană pentru cei care vor să se dedice frumos minunatei pasiuni a colecţionatului decât ca un sertar cu colecţii. Să aruncăm o privire asupra vânzărilor de la această secţiune din cea mai recentă licitaţie Alis. Cel mai mare preţ al licitaţiei a fost realizat şi repetat la sfârşitul ofertei "Colecţii", când o creaţie foarte contemporană a unui artist care se simte mai bine în afara atelierului şi a galeriilor, IRLO, adică Laurenţiu Alexandrescu, numită "Sagrada Familia", dar şi un altorelief în bronz de Ionel Mândrescu, au primit câte 4 mii de lei, adică mai puţin de o mie de euro. Cu 2,2 mii de lei s-a vândut o superbă "Veneţie" de Georgeta Grabovschi, iar cu 1,6 mii de lei s-a dat un portret, o "Domniţă" de Ilie Boca. Un "Arlechin", pastel din clanul pastelurilor grozave ale lui Ion Iancuţ, a fost adjudecat cu 1,2 mii.

Nici în secţiunea "pictură" a licitaţiei Alis preţurile nu au trecut de o mie de euro. Cu o singură excepţie, cel mai mare preţ care a fost de 7,5 lei. A fost atins de "Spălatul rufelor", pictură semnată Rodica Maniu. La mare distanţă vine preţul următor, 4,3 mii de lei, reuşit de un desen în tuş de Florin Mitroi. La final găsim şi cea mai scumpă ofertă de la pictură, "Femeie în interior" de Tonitza, propusă la vreo 60 de mii de euro, 290 de mii de lei, în expresia de licitaţie. A fost una dintre puţinele lucrări Tonitza apărute în licitaţii recente şi neadjudecată.

Artmarkul vinde colecţii de mai mult timp, cu succes. Exact acum o lună a propus nouăzeci şi ceva de lucrări de artă ce au aparţinut lui Vasile Celmare, decedat nu cu mult timp în urmă, şi lui Brăduţ Covaliu, dispărut de mai mult timp, dar cu o moştenitoare interesată mai mult de reamintirea marelui artist decât de valorificarea moştenirii. 36 erau numai icoane, mai ales pe sticlă, adunate de Brăduţ Covaliu. Cea mai scumpă dintre ele, "Intrarea în Biserică a Maicii Domnului", de la Nicula, din prima jumătate a secolului al XIX-lea, a costat 900 de euro, pornirea fiind una obişnuită, de 100 de euro. Desigur, în acest caz subiectul este cel care a cântărit cel mai greu. O altă icoană cu aceeaşi descriere, dar cu tema "Masa Raiului", a primit 800 de euro. A mai fost oferită o gamă serioasă de ceramică populară, tot din posesiunile pictorului Brăduţ Covaliu, dar un vas persan, din ceramică smălţuită, din Iranul secolului al XIX-lea, din colecţia pictorului Vasile Celmare, a ajuns la 900 de euro, tot de la o pornire de numai 100. Revenim la Brăduţ Covaliu pentru o sculptură care i-a aparţinut, un bronz de Irimescu vîndut cu două mii de euro. A mai fost mobilier sculptat, o carpetă oltenească, dar cel mai important şi impresionant este lotul de 16 picturi ale lui Brăduţ Covaliu, un nucleu esenţial pentru opera sa. Cele mai multe au rămas, inexplicabil şi de nescuzat, nevândute, după ce primele trei au primit opt, şapte şi, respectiv, şase sute de euro.

Născut la Sinaia, în 1924, şi decedat la numai 67 de ani, în 1991, Brăduţ Covaliu nu a apucat să se bucure de libertatea post-comunistă. A fost profesor la Institutul din Bucureşti şi şef al Uniunii Artiştilor Plastici înainte de 1989 dar, cel mai mult, ne atrage atenţia creaţia sa cu madone ascunse sub masca frumuseţii de zi cu zi. În 2007, am organizat ultima şi singura expoziţie Brăduţ Covaliu dupa dispariţia sa.

Saptămâna această a mai fost vândută o colecţie, într-o şedinţă dedicată. Anonimă, nu ştim decât că sunt nişte doctori, aceşti colecţionari, conform formulei clasice cu oamenii care au bani şi cultură astfel că arta le este accesibilă. I s-a dat un nume, "Belle Époque", pentru a contura o încadrare stilistică şi istorică.

A început în forţă cu şase "cromolitografii" Salvador Dali, vândute, toate, cu preţuri între 400 şi 2,5 mii de euro, mai tare ca orice pictură în ulei şi originală de vreun maestru român, inclusiv Brăduţ Covaliu. "Cromolitografie" a fost şi Magritte, cu mult albastru, la 450 şi, respectiv, 700 de euro. Sau Chagall, celebra "Eu şi satul", la 600 de euro, şi "Reverie", cu 800. Ori Matisse, vreo şase piese, între 400 şi 1.000 de euro. O secţiune importantă şi bogată din colecţia la ofertă a celor doi medici a fost formată din aproape 40 de lucrări de pictură, de la ulei pe pânză, la tempera pe hârtie, toate cu nume străine şi vechi, de prin secolul trecut, venind din al XlX-lea, dar nu de prim rang, de muzeu sau de mare colecţie. Este o pictură bună, expresivă, figurativă, dar care nu ne va îmbogăţi rapid şi puternic. Multe au rămas nevândute, unele s-au dat, chiar mult, sub mia de euro. Nudul vinde iar, în şedinţa pe care o analizăm, preţul cel mai mare la pictură, de 1,8 mii de euro, a fost obţinut de un nud de Paul-Albert Besnard. Un altul, de Louis Sue, estimat la 1.500-2.500 de euro, a rămas nevândut. Fără niciun strop de nud dar extrem de frumos, ori unde sunt eu îndrăgostit de regiunea aceasta unde am făcut şi studii, dar nu de plein-air, un peisaj de pe Coasta de Azur, estimat la 800 - 1.200 euro, a rămas neplasat. S-a dat cu 1,5 mii de euro, la nivelul estimării minime, o "Reverie" de Charles Joshua Chaplin, pictor francez din secolul al XlX-lea, a nu se confunda cu celebrul actor anglo-american, prezent în enciclopedii şi studii cu acest tip de portret diafan şi sensibil. Preţul cel mare al licitării acestei colecţii a fost de 12 mii de euro şi a fost primit nu de o pictură, nici de o sculptură, ci de o "plafonieră Émile-Jacques Ruhlmann, Art Deco, piesă originală realizată pentru magazinul "Le Bon Marche", din bronz dore şi sticlă Holophane, cca. 1920-1930, Atelier Ruhlmann". Este drept, în licitaţie au apărut şi alte piese de sticlă şi ceramică, fineţuri ce îmi amintesc de cele văzute la Bruxelles, la muzeu.