PLASAMENTE ALTERNATIVE Luna cadourilor de artă

Mai e puţin, cam o lună, şi vine Crăciunul. În alte părţi ale Europei poate veni şi poimâine, că totul este pregătit. Erau pregătiţi din octombrie, 25 octombrie, dar aşa este pe acolo, de ceva timp. Şi la noi s-au aprins luminile la nişte târguri, Craiova şi Sibiu, cele mai bune, în această ordine. Nu şi în Bucureşti, nu cât timp primar general E. Scrooge, Ebenezer Scrooge. Bucureştiul se mişcă doar prin iniţiativele sectoarelor, centrul nu ştie decât să rateze obiectivele, dă imaginaţia la o parte, se plânge de orice, îşi dă ochii peste cap, o ţine cu conductele ca gaia maţul. Magazinele, mai mici sau mai mall, se pregătesc în crescendo, dar încă fără Moşi sau brad. S-au molipsit şi ele de "entuziasmul" lui Moş Nicuşor, cel care urăşte grinchian bucuria de Crăciun sau orice tentativă de veselie socială.

Piaţa de artă o dă înainte, pentru că acum e momentul său de vârf, de glorie. Nu mai este timp de schimbări sau de lene. Licitaţiile au fost pregătite, oferta este de mult în deplina lumină publică, iubitorii de artă au pus bănuţ pe bănuţ ca să-şi atragă ceva din oferta bogată a momentului.

Artmark, lider de piaţă, a pregătit în decembrie o campanie bine ritmată, cu oferte la care încă se lucrează. În 14 decembrie este programată Licitaţia de iarnă, cu sute de oferte, ca de anotimpul cadourilor. Ca antreu, cinci zile mai devreme, este licitaţia de whisky şi vinuri. Dacă nu este vorba de o lejeritate în gândire şi pregătire a licitaţiei, atunci în ofertă ar trebui să fie doar o astfel de băutură produsă în Scoţia, Canada sau Japonia. Dacă sunt şi oferte din SUA sau Irlanda, atunci ar fi vorba despre whiskey. E vorba doar despre o literă, dar ştiţi cum sunt cunoscătorii în domeniu, acribici rău de tot.

Până la întâlnirea de Iarnă mai sunt două licitaţii la Artmark, una online, de "artă veche românească", inclusiv ceramică antică, şi una de artă sacră, "de Crăciun", care se ţine în post, pe 13. Tot de Crăciun este şi cea din 20, dar de bijuterii, şi cea din 21, de ceasuri şi maşini de colecţie. Dacă ar fi fost "de Revoluţie", ar fi fost bune ofertele Epocii de Aur, prima Dacie, vreun automobil dăruit, poate şi avionul acela, al lui Ceauşescu, aterizat cine ştie cum în licitaţie. În mai, era parcat în faţă la MoBU, şi găzduia o mică expoziţie, "Tender Aerials", cu lucrări de Harry Guttman şi Sami Briss. Fără îndoială, dragi toarşi şi pretini, Ceauşescu nu ar fi permis aşa ceva! Aşa ceva!

Vikart pregăteşte o licitaţie cu ţintă directă: Arta, cadoul perfect! Este o licitaţie aniversară, deci ştie bine ce vorbeşte. Aniversarea este de patru ani ai casei de licitaţii de artă Vikart. Prima sa vânzare s-a ţinut în decembrie 2019, în ultima lună de libertate şi viaţă bună a omenirii. La sfârşitul ei, China anunţa că ne-a făcut cadou un virus ucigător. În ultima zi a lunii şi, mai ales, a anului, astfel încât acest dar chinezesc pentru omenire să poarte numărul 19, nu ordinar, dar nici ordinal, nici măcar cardinal, că nu este catolic. Este doar un număr rezultat din tăierea numărului de secole din cifra care reprezintă anul în care chinezii ne dădură COVID-ul. Dacă mai stăteau o zi, îl descânta Sfântul Vasile, poate nu mai era aşa rău, criminalul!

Licitaţia aniversară cu cadouri, la care se lucrează încă, nu este cea din luna decembrie a casei Vikart. Că aşa este regula la tânăra casă de licitaţii, una pe lună. Cu trei zile înainte de aniversare se organizează "Licitaţia unei Galerii de artă bucureştene, dedicată cromolitografiilor, fotografiei şi graficii Europene". Sunt genuri grele ale creaţiei plastice, cu definiţii clare, care se cer respectate.

Licitaţia din noiembrie a casei Vikart s-a numit "Contemporani" şi le-a fost dedicată lor. Preţul cel mai mare a fost de 2.500 de euro şi a fost obţinut de "Blue", o lucrare din acest an a pictoriţei Gabriela Culic, despre care mereu trebuie spus mai mult. Numărul în catalog al acestei lucrări a fost 65. Dacă îi punem acestei cifre în faţă un 19, nu de la COVID, ci de la numărul secolelor, obţinem anul naşterii pictoriţei. Şi al meu, dacă-mi permiteţi.

La casa Alis, cea mai veche pe profil din România, regula este una singură: din două în două săptămâni, cu pauză în august complet şi încă vreo lună călare pe Revelion, din decembrie până în ianuarie. În această lună a cadourilor pică două şedinţe. Dar pică bine de tot, pe 3 şi pe 17, fără vreo suprapunere cu celelalte două businessuri de profil, că licitaţiile Alis se ţin doar duminica, dimineaţa, biserica făcându-i singura concurenţă. Cum ultima întâlnire din noiembrie tocmai s-a petrecut, avem deja oferta primei întâlniri din decembrie. Este drept că Alis intră prima în scenă şi trebuie să aibă listele făcute, ceilalţi punând încă oferte de valoare în vitrinele lunii cadourilor.

Oferta de artă, cum şi oricând, nu se limitează la licitaţiile de artă, chiar dacă acestea sunt bogate în oferte, bune în preţuri şi impecabil organizate. Mai sunt galeriile, cele cu expoziţii curente, cu artişti contemporani şi vernisaje-eveniment, fie cele cărora ne place să le spunem anticariate, cu ofertă mai veche şi mai diversă.

Agenda acestei ultime luni, până de Ajun, când toată lumea se opreşte şi dispare, este plină până la multiple suprapuneri de evenimente de excepţie. Nu numai licitaţii de artă, pline de conţinut şi aşteptări, sau cele caritabile, de bilanţ şi speranţă. Sunt multe aniversări, petreceri, festivaluri, concerte, un târg de carte, lansări de cărţi. Şi mai ales vernisaje. Artiştii noştri contemporani ne ţin cu sufletul la gură, tinerii sunt de un entuziasm molipsitor, cei mai tăbăciţi de viaţă îşi reamintesc cum este să ai speranţe şi întineresc pe simeze.

Arta a fost mereu cel mai potrivit cadou, de suflet, de minte şi cultură, chiar şi de fiţe. Aşa mi-am propus să recomand, să fie de fiţe, atunci când se râdea de Monica lui Irinel că a cumpărat o lucrare foarte bună, un Dubrovnik, de Nicu Enea, pe care ghiolbanii râzători de pe margine îl considerau mare, pentru că urcase peste estimări şi cineva le spusese că licitaţia fusese întărâtată de cineva deştept şi priceput. Nţ, chiar de s-a procedat aşa, pictura era foarte bună. În loc să se dea bani pe bijuterii, genţi fake sau maşini inutile, mai bine se cumpără o lucrare de artă, adevărată, captivantă, generatoare de pasiune şi trăiri înălţătoare.

Bine ai venit, lună a cadourilor de artă!