PLASAMENTE ALTERNATIVE Luna cadourilor, pe toate stilurile

Decembrie este luna cadourilor nu pentru că aşa ne-au spus comuniştii, ca să contracareze încărcătura religioasă a sărbătorilor de acum, nu că aşa ne îndeamnă capitalismul consumator, şi nici pentru că, de eşti bărbat, eşti asaltat cu aluzii despre tot felul de moşi dubioşi, care se mândresc cu acest titlu şi cer, obsedant, ba chiar pervers, dovezi de cuminţenie. Decembrie este luna cadourilor pentru că acest spirit pluteşte în aer, iar pe pământ sunt tot felul de oferte concrete. Şi pentru că stăm cu ochii pe piaţa de artă, recomandăm orice se scoate la licitaţie în aceste zile speciale. La aurărie, atragem atenţia asupra unor foiţe, subţiri, scumpe, dar de o importanţă care le depăşeşte cu mult de tot propria greutate în aur.

În plină fervoare dacică, demonstrabilă prin înscrisuri pe tăbliţe din lut sau plumb ce jonglează cu mileniile, Artmark scoate la licitaţie trei foiţe de aur cu însemne pe ele. Sunt mai tinere decât Hristos, spun specialiştii, care le atribuie secolului al II-lea sau următorului. Surorile lor mai vizibile, în număr de opt, au ieşit la lumină din săpăturile anilor '80 din secolul trecut, din staţiunea Geoagiu, sau Germisara, după romanii care şi-au încălzit reumatismele pe aici, cu secole în urmă. Erau depuse de ei, romanii care îşi spălau la terme bolile, şi nu păcatele de tip creştin, ca să se pună bine cu zeii sau să le mulţumească pur şi simplu. Mai târziu, creştinii au preluat practica, sub nume latin, ex voto. Specialiştii citesc multe şi în însemne, şi în atomii acestor plăcuţe. Şi ne traduc o poveste de continuitate, pe care continuăm să o justificăm, chit că pseudologii care au aruncat anatema acum mai bine de un secol nu au fost atât de acribici în afirmaţiile lor. Hai, mai bine, să vedem în această continuitate a locuirii şi cu element roman, pe care simţim mereu nevoia să o subliniem şi s-o demonstrăm, povestea simplă a unei civilizaţii prospere, cu specificităţile sale. Şi cu oameni care nu fugeau total de pe pământul pe care s-au născut doar ca să ofere, peste aproape două mii de ani, argumente ştiinţifice unor istorici de propagandă, şi nici nu îngropau semne pentru a da palpabilitate contraargumentelor. Dimpotrivă, se căsătoreau cu personaje de sex opus, făceau copii care nu îşi băteau capul cu identitatea naţională pură, făceau comerţ, vehiculau monede, aveau ierarhie şi se apărau, vorbeau cu zeii, se duceau la băi şi îşi pregăteau sarcofage pentru somnul final. Pe scurt, hai să vedem în aceste semne o civilizaţie normală, evolutivă, şi nu periodice certificate de existenţă pe care nu ni le cere nimeni. Sau nimeni important.

Plăcuţele romane de aur de la Artmark intră în licitaţie la 85 de mii de euro. Cu acest preţ au fost oferite şi statului, conform regulilor de preempţiune pentru piese de patrimoniu clasate, dar "seniorul" nu a fost interesat de "nurii" acestei oferte şi a lăsat-o poporului licitator. Sunt mici, nu mai mult de 10 cm în lungime, sunt subţiri şi par recuperate din mototoleală, ca un ambalaj de ciocolată străină, întins cu degeţelul de un copil de la ţară, în lungile seri de iarnă. Când se gândeşte că vine Moş Nicolae, pentru că Sfântul Nicolae vine la copii săraci care au nevoie de o rază de lumină şi căldură în atât de curatul lor început de viaţă. Moş Nicolae vine doar la copii cuminţi cu gândul lor, care nu sunt siguri că va veni. Şi atunci, cu cuvioşenie, îşi rememorează faptele din micuţa viaţă, de care nici nu ştiau că sunt fapte, ci credeau că sunt aşa, nişte clipe. Iar Moş Nicolae nu aduce merţane, celulare lapidate cu pietroaie swarovski sau lucruri moderne şi necesare ajunse fiţe ordinare, ci lucruri mult mai preţioase, aduce bucurie pură, inimitabilă şi irepetabilă. Găsim asta în dulciuri, în haine şi încălţări, în jucării mult dorite, în mama venită acasă din Italia, dar nu în trecere, ci definitiv, în gânduri şi fapte bune pe care le comitem noi, nu doar aşteptăm să le primim. Păi, cam asta e luna cadourilor, pe orice stil.

Cu Moşii, povestea e foarte lungă şi cu accente extrem de comerciale, de multe ori. Foarte tinerele generaţii vor vorbi, în curând, de Moş Cola, şi nu îl vor aştepta să coboare pe coşul caloriferului, ci să iasă din sticla răcoritoare, plutind pe balonaşe isterice. Sinonim cu spiritul sărbătorilor de iarnă va rămâne, însă, Sfântul Nicolae al copiilor şi arhiepiscop al Mirelor Lichieii. A existat cu adevărat, ca om, a fost un înalt ierarh al bisericii creştine din secolul al IV-lea, cu sediul în oraşul Mira, în prezent Demre, în Turcia, lângă Antalya. Faptele sale, recunoscute sau doar invocate, l-au făcut protectorul copiilor şi al marinarilor. În 1087, marinarii italieni i-au luat oasele din cavoul ce se cască gol, şi acum, la Demre, şi le-au dus la Bari, unde sunt venerate în prezent. Figurează inclusiv pe stema Camerei de Comerţ din acest oraş, pentru că este şi ocrotitorul celor ce fac comerţ pe mare. Ce a mai rămas, a fost luat de marinarii veneţieni, pentru oraşul lor.

Neştiută ca lemnele din atelierul lui Brâncuşi aflate la Craiova, mâna dreaptă a Sfântului Nicolae se află la biserica Sfântul Gheorghe cel Nou din mijlocul Bucureştiului, la umbra Kilometrului 0 al României. Unii zic că a primit-o Mihai Viteazul chiar de la episcopul din Bari, alţii că voievodul doar a ferecat-o în metale şi pietre preţioase, ea fiind cumpărată anterior, pur şi simplu, de un boier patriot.

O listă mai largă ne arată că Sfântul Nicolae este ocrotitorul marinarilor şi copiilor, dar şi al pescarilor, farmaciştilor, parfumierilor, dogarilor, fetelor care urmează să se căsătorească, şcolarilor, avocaţilor şi al celor care suferă nedreptăţi la judecată. În viaţa civilă, s-a constatat că dependenţa de dulciuri a dus la înlocuirea, în preferinţa copiilor, a Domnului Iisus cu Sfântul Nicolae, cel mai larg la cadouri. Accentul nordic - vezi bradul - de care beneficiază Sfântul Nikolaus, l-a creat pe Santa Claus, care vine cam de Crăciun, la Naşterea Domnului. De fapt, vine când vrea el, dar exclusiv în decembrie, în luna cadourilor.

În licitaţia Artmark în care ni se oferă tăbliţele de aur, ce au fost cadouri pentru zei de la daco-romanii din secolele II sau III ale lui Hristos, se vinde şi o frumoasă icoană ce-l reprezintă pe Sfântul Nicolae. Este îmbrăcat în haine de înalt ierarh creştin, cu Evanghelia în mâna stângă şi binecuvântând cu dreapta, cu Iisus şi Maica Domnului, de o parte şi de alta, în registrul superior. Ştim tot despre această icoană, că a pictat-o numitul Simion Silaghi-Sălăgeanu prin secolul al XVIII-lea, iar în 1817 a fost înnoită, adică restaurată, cu sprijinul numiţilor soţi Nicolae şi Ilona. Avem aici şi dovezi de continuitate, a românilor şi a ungurilor, şi dovezi de căsătorii mixte, ca pe vremea romanilor, că îşi cinsteau sfinţii şi făceau cadouri. În orice caz, oamenii îşi vedeau de treburile lor, fără să ştie că trebuie să lase dovezi cu orice preţ. Preţul de pornire al icoanei este de 2.400 de euro.

Un pic mai scump, din aceeaşi licitaţie, este o limuzină, este drept, cu clipa de glorie acum patru decenii. Se numeşte Paykan Hillman-Hunter, este americancă, are 40 de ani fix şi a fost dăruită de Şahul Iranului lui Ceauşescu, Nicolae cel Rapid Împlumbuit. Cum unii s-ar putea să îl mai venereze pe dictator, cel puţin în subconştientul ce îi îndeamnă să-l imite, preţul de pornire de numai 4 mii de euro ar putea să crească, mai ales că piesa e funcţională.

Nu uitaţi toate acestea acum, în Luna cadourilor über alles, ce începe cu Santa Klaus şi se încheie pe 7 ianuarie, de Santa Johannes. Când se petrece şi Crăciunul pe stil vechi, dar wir sollten nicht răutăcioşi sein!