PLASAMENTE ALTERNATIVE O discuţie virtuală cu pictorul meu

În sfârşit, am văzut o analiză, mă rog, o tentativă de analiză românească de piaţă internaţională de artă. Era eronată din start. Printre confuzii era şi o comparaţie cu luna mai a anului trecut. Evident, nu se ştia că lunile mai şi noiembrie sunt, de ceva ani, momente de vârf ale licitaţiilor internaţionale de opere de artă, cu preţuri de milioane şi multe recorduri înlăturate în plină glorie. Legendarele Sotheby's şi Christie's, dar şi Bonhams şi Phillips, se întâlnesc la New York, dimineaţa şi seara, câteva zile la rând, în sesiuni intense de licitaţii, unde se ating tot felul de recorduri: de piaţă, de sesiune, de autor. Toate marile cifre ale pieţei de artă au fost realizate la New York, în campaniile din mai sau noiembrie, de aceea, orice comparaţie cu rezultatele vânzărilor din acele luni este nesinceră. Chiar şi comparaţiile aceleiaşi luni de mai sau noiembrie din ani diferiţi nu pot da decât concluzia unei creşteri. Că doar asta se face la New York, la marile licitaţii, se vinde din ce în ce mai mult şi se doboară recordurile precedente, realizate în aceleaşi loc, la aceleaşi case, în alţi ani. Şi recordurile Brâncuşi, un timp recorduri ale sculpturii, au cunoscut acest fenomen, de înlocuire cu niveluri din ce în ce mai mari. Cu recordul individual la pictură este mai greu pentru că a fost stabilit de Christie's, în noiembrie 2017, la New York, la 450 de milioane de dolari şi acolo va rămâne pentru un timp destul de îndelungat.

Cum va arăta acest mai, la New York, la marile case de licitaţii de artă? Impresionantele întâlniri din sălile scumpe nu mai sunt posibile iar vânzările online au deja experienţă şi fluenţă. Astfel, revederea în sală a fost amânată sine die, New York-ul fiind epicentrul COVID-ului american şi totul a trecut în mediul virtual. Să nu ne aşteptăm, însă, să vedem lucrări de milioane scoase în faţa webcamerei. Licitaţiile sunt mai puţine, încearcă să menţină viu instinctul de concurenţă de mai şi/sau noiembrie, evocă denumiri şi comportamente din sezoanele new-yorkeze ale recordurilor. La Sotheby's a început deja "Contemporary Art Day", o vânzare de zi care ţine vreo 10 zile dar ne aminteşte de acele "art day sale" şi "art evening sale", care ne semnalau, prin plasarea în decursul zilei, cine va fi vedeta şi unde se vor petrece vânzările memorabile.

Sotheby's ne oferă, în luna mai, vinuri, manga, ceasuri, manuscrise, artă japoneză dar şi o licitaţie caritabilă, în plină desfăşurare în aceste zile, în beneficiul International Rescue Committee (IRC), o puternică structură internaţională de ajutor umanitar. Să cităm din ofertă, mai ales că licitaţia este în plină desfăşurare, rezultatele aflându-se pe 12 mai. Deocamdată, pe o cafea cu conversaţie cu Madeleine Albright, vestita şefă a diplomaţiei americane de acum mai bine de două decenii, s-a oferit deja 3.800 de dolari. Nu este vorba de o cafea cu o madlenă ci chiar de o conversaţie virtuală cu Madeleine, cum se fac multe în ziua de astăzi, estimată pe un segment uriaş, de la 100, la un milion de dolari. Pentru aceleaşi servicii, o altă deţinătoare a impunătoarei funcţii, Hilary Clinton, a primit deja 15 mii de dolari. Nu este, desigur, cel mai mare preţ al momentului, în licitaţia pentru aceste oferte ce sunt estimate, toate, între o sută şi un milion de dolari. Sting, de exemplu, a primit cu o mie de dolari mai mult decât soţia preşedintelui Clinton, afişând, acum, 16 mii, dar pentru o înregistrare privată de la distanţă.

Istoricul, adică absolventul de istorie, Sacha Baron Cohen, cunoscut în filmele de umor greu şi parodie dură "Ali G." şi "Borat", a fost licitat cu 18 de mii de dolari dar nu pentru cafea şi vorbe prin cabluri ci chiar pentru petrecerea unui timp împreună. Mai mult, prestidigitatorul David Blaine, un Houdini modern, oferă un spectacol privat şi virtual de magie pentru care a primit, deocamdată, 22 de mii de euro. Inutil să spun că şi aceste este estimat peste suta de dolari dar sub milion. Deşi nu cred că s-ar supăra să treacă şi de acest prag magic.

Ideea este minunată şi sigur ar putea fi aplicată şi la noi, deşi noi apreciem aproape exclusiv obiectele concrete, care pot fi vândute mai departe, eventual pentru recuperarea banilor sau chiar obţinerea de profit. Emoţiile personale sunt lăsate mai deoparte. Decât o discuţie virtuală cu un mare sportiv, mai bine ne dă nişte bocanci cu care a jucat o partidă celebră, sau nişte mănuşi de box, deşi la acest sport oferta de prestigiu nu există. Decât o cafea virtuală, un politician celebru mai bine ne dă nişte funcţii din fondul de rezervă pentru membrii de partid, decât o discuţie despre managementul modern, vreun şef charismatic de multinaţională mai bine ne dă un container din respectivul produs sau abonamente gratuite la tot cartierul. Şi sigur am prefera o lucrare de artă unei simple discuţii pe telefon sau monitor cu autorul respectivei lucrări. În oferta Sotheby's mai sus amintită era şi o lecţie de ilustraţie cu un artist, Charles Mackesy, cunoscut în domeniu, ajunsă la 4,5 mii de dolari, un preţ semnificativ. Şi două vizite virtuale ale câte unui atelier de creaţie, ceea ce ne aminteşte de iniţiativele "ateliere deschise".

Sotheby's este cea mai veche mare casă de licitaţii de artă din lume, cu vârstă de exact 276 de ani, deci peste un sfert de mileniu. La noi, cea mai veche casă de licitaţii este Alis, care a adunat şi ea un sfert de secol. De ceva timp organizează o secţiune numită "Artişti în viaţă". Dacă, până acum, suna un pic a reproş, acum este bine venită, este o veste bună. La licitaţia din 26 trecut, s-au vândut doar două dintre cele 14 lucrări oferite, ambele de acelaşi autor. Deci, "Reportaj" şi "Portret" de Letiţia Oprişan au primit 6 şi 9 sute de lei. Mai erau în ofertă, la preţuri mici, lucrări bune de Ilie Boca, Radu Dărângă, Florin Şuţu, Ştefan Pelmuş şi alţii.

Oferta de pictură, în general, a avut 54 de oferte dintre care s-au dat: "Univers", de Horia Bernea, cu 12 mii de lei, "Natură statică cu flori şi fructe" de Ion Theodorescu Sion, cu 7 mii, "Lipoveni", de Geo Cardaş, cu 2,2 mii, o superbă guaşă de Ion Sălişteanu, "Ghiveci de flori", cu două mii de lei, "Nud vazut din spate, de Ion Slătescu, cu 1,7 mii, o citadină de Micaela Eleutheriade, "Case la stradă", cu 1,6 mii de lei, o gravură intensă de Marcel Chirnoagă, "Visul poetului", cu 1,4 mii de lei, acelaşi preţ cu un "Colţ urban" de Alma Redlinger, două lucrări de Alexandru Ţipoia, un desen cu tuş, "Viitoare mamă", la 1,2 mii de lei, şi "Frumoasa blondă", o creaţie de avangardă, în tehnica "gravură cu şablonul", direct din colecţia familiei şi casei-muzeu ce poartă numele marelui artist. Multe lucrări bune au rămas nevândute pentru că, din ce în ce mai mult, cererea nu acoperă prea mult oferta acestor zile.