PLASAMENTE ALTERNATIVE Patria şi Regele

România are o şansă uriaşă ca în 2006 să îi trăiască regele Mihai I. Lista de priorităţi deţinute de România prin simpla existenţă a Majestăţii Sale în vremurile în care trăim şi noi este foarte lungă. Iar săptămîna aceasta am avut şansa să sărbătorim 14 decenii de la urcarea pe tron a celui care avea să devină primul rege al României. Carol I a fost adus din străinătate să îl înlocuiască pe detronatul Alexandru Ioan, întîiul şi el. În zilele noastre există senzaţia că paşoptiştii au fost cam şmecheri şi au prins şpilul cu dubla alegere a aceluiaşi domnitor, dar ceea ce nu vrem să înţelegem este efortul diplomatic şi politic derulat în acele vremuri de "boierii patrioţi" pentru ca unirea de facto să nu se destrame odată cu primul bilanţ al marilor puteri ale timpului. Principele străin a fost soluţia şi la această problemă şi la ciudăţenia ce devenise regimul lui Cuza. O fi fost de la barba-cioc, că domnul Unirii nu părea să aibă probleme cu hernia de disc şi nici meandrele concretului nu-l interesau!

Istoria modernă a României se cam confundă cu regalitatea, cu un sistem democratic, aşa cum era democraţia acum un secol, care a permis dezvoltarea unei ţări întregi şi a multor lucruri bune. O altă idee preconcepută este aceea că vremurile bune ale Româ-niei aparţin perioadei interbelice, excluzîndu-l pe Carol I din aceste aprecieri. Există o carte cu corespondenţele de pe frontul războaielor balcanice ale ziaristului rus Lev Davidovici Bronstein care des-crie paradoxurile de dezvoltare ale României începutului de secol XX şi ambiţiile sale de lider regional - parcă am mai auzit la cineva, mai în zilele noastre de tranziţie, astfel de invocaţii? Observaţiile sînt foarte interesante şi relatate cu talent de autorul corespondenţelor, încît ajungi să regreţi că nu s-a ţinut de ziaristică şi a făcut politică sub numele de Leon Troţki.

În această săptămînă cînd s-a sărbătorit, în sfîrşit, aşa cum trebuie, urcarea pe tron a lui Carol I şi începutul monarhiei şi regalităţii în Româ-nia, zilnic, familia regală - regele, regina, prinţesa Margareta şi soţul său, Radu de Hohenzollern, fost Duda - au participat la evenimente dedicate aniversării unor zeci bune de ani de la acele momente de glorie dinastică şi naţională. Am auzit pentru prima dată şi mai des ca niciodată imnul regal, intonat de fanfare oficiale sau cîntat cu vorbe de oameni din public. Văzîndu-l pe Mihai bucurîndu-se de respectul poporului său mai că nu l-ai recunoaşte pe regele hăituit, acum mai bine de 10 ani, ori de cîte ori avea îndrăzneala să spere că democraţia înseamnă şi dreptul lui de a-şi vedea ţara. Aşa erau vremurile, şi ministru de transporturi în guvernul lui Iliescu vodă nimeni altul decît viitorul Capitan Planet.

Imnurile, florile, timbrele şi cărţile au dominat aceste ceremonii, dar în vitrine am putut vedea şi ceea ce se numeşte memorabilia şi ţine de vremurile lui Carol I sau regii care i-au urmat, vreme mai puţină de un secol. Mai există şi termenul de regalia dar acesta are sensuri mult mai scumpe, şi de metale şi pietre preţioase care ne trimit la tezaur, şi nu la vitrine de muzeu. Este vorba, desigur, de referinţele regale ale ter-menului, şi nu cele oarecum abuzive, ale masoneriei.

Licitaţiile de la noi au vînturat şi ele de multe ori obiecte legate de familia regală, nu neapărat coroane, sceptre sau obiecte care au aparţinut regilor, reginelor sau prinţilor, cît fotografii, medalii, plachete, cărţi, autografe şi lucrări de artă cu astfel de subiecte, dacă nu chiar realizate - cum este cazul reginei Maria - de un cap încoronat.

O concluzie certă, venită din străfundurile observaţiei statistice, arată că în ultimele luni oferta de suveniruri regale a plecat avînd legat de coadă un "nevîndut" destul de sîcîitor. Dar din fler pur putem bănui că va avea loc un reviriment al acestor vînzări, în special datorită acestei săptămîni de aniversare şi evenimentelor sale. La cea mai recentă licitaţie Alis a fost oferită o extrem de interesantă plachetă, ca o medalie care îi arată, umăr la umăr, doar bust, ca să nu se poată verifica, vorba translatorului american, şold la şold, pe Mircea cel Mare şi Carol cel Mare. Nu este vorba de o întîlnire peste veacuri şi spaţii a voievodului valah şi a carolingianului şef de jumătate de continent european, ci de amintirea peste timp că Mircea cel Bătrîn a fost domn al Ungro-Vlahiei şi al Silistrei, acest din urmă oraş tocmai fiind recuperat de Carol I, după războiul balcanic - vezi Troţki - din 1913, anul baterii plachetei în cauză. Oferta atît de generos descrisă aici a fost apreciată la 2 milioane şi nu s-a vîndut. De asemenea, nu s-a vîndut, cu 3,5 milioane, şi tot la categoria "Diverse", un set de trei plachete jubiliare, dintre care singura rotundă îl alătură lui Mircea, cel Bătrîn, nu Geoană, pe Traian, romanul, nu băsescul.

La începutul lunii avuseseră aceeaşi soartă indecisă, la contactul cu piaţa, alte trei medalii, cele dedicate împlinirii, în 1906, a patru decenii de domnie a lui Carol I, deşi preţul de ofertă era de numai 1,5 milioane de lei vechi, dar încă în circulaţie. Cu acelaşi preţ nu s-a dat o poză cu pată de infiltraţie acvatică a lui Carol I în uniformă, ţeapăn, ca alteţul Radu în uniforma lui de colonel activ, deşi nu a făcut nici armată, în ramă de masă. "Jubileul M. S. Regelui Carol I", un panou ornamental de dimensiuni ceva mai mari, cu stemele judeţelor şi pozele regelui Carol I, ale reginei sale, şi, la parter, cea a lui Ferdinand, mai tîrziu Întregitorul, atunci doar Moştenitorul, a rămas şi el nevîndut, deşi era o piesă de bază a memorabilia regale din România şi se cerea doar 1 milion, 30 de dolari, care se dau pe o pizza în alte părţi ale lumii care nu au cunoscut monarhia, ba chiar au fugit de ea.

O mult mai colorată poză a lui Carol I, pentru a cărui identificare nu aş băga mîna în calorifer, a fost în sfîrşit vîndută, în martie, şi nu oricum, ci în creştere de la 5 la 6,5 milioane. Cine să îi mai înţeleagă, o fi fost piesa atît de tare sau nevoia de justificare prea mare? În aceeaşi şedinţă s-au vîndut şi "Memoriile regelui Carol I al României", în 17 volume, cu exact cît s-a cerut -2,5 milioane, plus taxe, desigur. Martie era zodia cărţilor, că o broşură destul de anostă, numită pompos "Moartea regelui Carol", de un oarecare care se credea D. Ion, se dăduse la una dintre licitaţiile lunii cu 3,3 milioane, în creştere licitată de la un milion.

Dar să nu ne speriem prea tare, au fost clipe de rătăcire, că au urmat şi au precedat < nevîndut >-uri. Două exempla-re ale medaliei jubiliare < În amintirea anului al 40-lea al căpităniei mele > de acum fix un secol, au rămas nevîndute la preţul de 1,5 milioane amîn-două. Cînd s-a împlinit un secol de la naşterea lui Carol I, în 1939, a fost tipărită o carte, că altfel nu pot să îi zic, poate doar < Prinos Marelui Rege Carol I cu Prilejul Împlinirii unui Veac de la Naşterea sa", cum este titlul oficial, dar care a rămas nevîndută cu 7 milioane, e drept, un preţ cam mare pentru ce se vînduse pînă atunci. În noiembrie trecut, volumul cu acest titlu fusese propus cu 4 milioane şi s-a dat cu 15. Poate că tocmai de aia...

La memorabilia regale româ-neşti ar mai fi musai de vorbit de florile pictate de regina Maria şi apărute de cel puţin două ori în licitaţii, de autograful reginei Elisabeta pe o carte, care a pornit, la casa Monavissa, de la un preţ la care am licitat şi eu şi s-a dus la un preţ la care era demult simplu spectator, jenat de tupeul pe care îl avusese, să creadă că ar putea să şi-l adjudece.

Nu vă fie frică, se vor mai găsi astfel de oferte, chiar dacă nu sînt direct din atingerea regală, dar ne conturează nişte vremuri, atitudini, opinii, concepţii, ce mai, istorie adevărată, şi din cea regală!