PLASAMENTE ALTERNATIVE Proiecte plastice cu mult "Soleil de l'Est"

Anii '90, pe la mijloc. Am în mână un document cu steluţele europene care spune că mă duc în Franţa să învăţ şi Uniunea inventată de francezi îmi plăteşte traiul şi studiul. Ce îmi mai trebuie este o viză franţuzească pe paşapoartele ce au venit odată cu libertatea, în decembrie 1989. Până atunci nu aveai paşaport, nu aveai nici măcar dreptul la paşaport, că te-ar fi primit occidentalii capitalişti, dar nu te lăsau ai noştri să ieşi din ţară. După Revoluţie, situaţia s-a schimbat radical, puteai pleca, dar nu te mai primeau ei. Cu braţul plin de hârtii oficiale, am petrecut 3 zile absurde la coada ce ieşea din clădirea unde se dădeau vize pentru Franţa. Aşa bune erau hârtiile că am primit viza în 5 minute. De fapt, în 5 minute am primit două vize, a doua a fost bună, dar pe prima mult prea sictiritul funcţionar a trebuit să o anuleze pentru că s-a prins cu întârziere că, mergând la studii, am gratuitate la viză. Până la sfârşitul obştesc al respectivului paşaport a trebuit să explic în faţa tuturor vamalilor de ce am o viză franţuzească tăiată în spectrul ultravizibil cu un X roşu carmin, noroc că mă ajută faţa de tocilar şi viza a doua, care garanta că stau cu burta pe carte acolo, în Franţa.

Cam aceasta era atmosfera relaţiilor umane dintre statele conduse din Micul Paris şi, respectiv, Oraşul Lumină. Cel mai mult aveau de suferit cei care ar fi dat o fugă până la Paris să se dea în turnul lui Eiffel, să vadă un spectacol, un muzeu, să bea o cafea într-un spaţiu legendar sau măcar să ia tot o burtă de aer parizian. Ceilalţi, puşi pe rele, nu au stat o clipă la cerut viza, au trecut graniţa pe coclauri şi, astfel, din pricina regimului vizelor din anii '90 au avut de suferit mai ales cei cu intenţii bune şi frumoase.

Erau şi artiştii plastici printre cei a căror posibilă experienţă occidentală, mai ales franţuzească, a fost oprită sau anihilată de ciudatul sistem birocratic. Or, plasticienii, prin definiţie sunt victime sigure ale acestor proceduri de neînţeles ale statelor, pline de efecte secundare negative. În acest timp, în Franţa, un român naturalizat acolo, Michel Gavaza pe numele său, se străduia să prezinte francezilor fiinţa şi spiritualitatea românească. Astfel, Revoluţia din Decembrie '89 îl găseşte pe Michel Gavaza cu o expoziţie de fotografii ale mănăstirilor româneşti, cu detalii de pictură, la Galeria "Maurice Mathurin" din Tours, pe care o ştia de la Francisc Bartok, pictorul originar din România, trecut la cele veşnice, cu prea mare grăbire, în 1987. Alături de soţie şi fii săi, împreună cu conaţionali, prieteni sau străini, şi francezi cu deschidere spirituală, Michel Gavaza a continuat să organizeze evenimente dedicate artei, culturii şi spiritualităţii româneşti, acum două decenii rotunde a înfiinţat şi structura oficială a acestei strădanii, Asociaţia "Soleil de l'Est". Organizaţia neguvernamentală ce tocmai a împlinit 20 de anişori este cunoscută la noi mai ales pentru formula extrem de simplă, dar eficientă prin care a făcut ca mulţi artişti esenţiali ai României să-şi poată trece şi castelele din Franţa printre amintirile unei vieţi dedicate creaţiei plastice. Nu exagerăm cu nimic de vom considera că, fără Michel Gavaza şi "Soarele" lui, artiştii care au trăit exclusiv sub comunism nu ar fi reuşit să depăşească barierele birocratice mai sus mărturisite, pentru a petrece clipe de creaţie în lumina peisajului francez, să vadă, în sfârşit, muzeele-templu de acolo sau să atingă fabuloasa istorie franceză a artei. Iar ceilalţi, tinerii, ar fi ajuns cu greu şi mai târziu să vadă Occidentul la el acasă, să înţeleagă rostul şi splendoarea minunatei munci căreia i s-au dedicat. Aşadar, acum se poate înţelege că Asociaţia "Soleil de l'Est" a organizat şi a facilitat participarea la o serie de tabere de creaţie desfăşurate în locuri minunate, mai ales din Franţa. Mai mult, pictura participanţilor a fost prezentată în numeroase şi prestigioase expuneri, în spaţii puse la dispoziţie, cu o căldură aparte, de autorităţi locale sau în galerii ample şi de renume. În cei 20 de ani oficiali de existenţă a Asociaţiei, au lucrat şi expus în Franţa, în principal, peste 100 de plasticieni, mai ales din România, dar şi din alte ţări de la Est de Paris. Tezaurul de amintiri "Soleil de l'Est" este mai bogat şi mai luminos de cât a strâns UAPR-ul într-un sfert de secol de cotizaţie postrevoluţionară, sunt clipe magice şi irepetabile care se puteau produce numai atunci, când artiştii erau oaspeţii familiei Gavaza, care le punea la dispoziţie casa şi universul lor. În peste 100 de biografii prestigioase ale artei plastice este menţionată Asociaţia "Soleil de l'Est" şi localităţile ce au căpătat chip de legendă prin arta celor care au petrecut acolo momente de creaţie şi de descoperire. La ceas aniversar, o statistică simplă, dar expresivă a celor două decenii "Soleil de l'Est" vorbeşte de 90 de expoziţii organizate în Franţa, dar şi în Belgia, Olanda şi România, şi 11 titluri de volume publicate de Asociaţie, albume cu arta rezidenţelor artistice organizate de două decenii şi fix 108 "prestigioşi artişti pictori din România, Rusia, Polonia, cât şi resortisanţi din aceste ţări stabiliţi în Franţa, Germania, Belgia, Suedia şi USA".

Deşi formula generală înseamnă să aduci români să picteze în Franţa, cu respectarea legii şi depăşirea fenomenelor ei perverse, în 2007 a fost organizată o tabără, la Bran, în România, o tabără a pictorilor români din străinătate, o întâlnire de excepţie a marilor noştri artişti răspândiţi prin lume, unii dintre ei întâlnindu-se pentru prima dată, alţii revăzându-se după ani mulţi de tot.

Fără îndoială, ar trebui să anunţăm toate cele 108 nume ale participanţilor la rezidenţele şi expoziţiile "Soleil de l'Est" dar vom aminti doar de Elena Uţă-Chelaru, Aurel Nedel, Romul Nuţiu, Ion Nicodim, Ion Sălişteanu, cei care ne mai zâmbesc, acum, doar din fotografiile "Soleil de l'Est", de la Collioure, Briare, Trousse-BarriPre sau pur şi simplu din mijlocul familie Gavaza.

Artiştii care au participat la programele "Soleil de l'Est" şi chiar lucrările lor de acolo au început să apară în licitaţiile de artă de la noi. Un exemplu şi, de fapt, o ocazie este chiar licitaţia Goldart de luni, 15 decembrie, numită sugestiv chiar "Pictori români în spaţiul francofon", unde vom găsi Gabriela Culic, Ştefan Pelmuş, Corneliu Ionescu, Teodor Vescu, Nicolae Iorga, Gabriel Stan, Lisandru Neamţu, Ion Grigore, Costin Neamţu, Jan Albu, Suzana Fântânariu, Corneliu Drăgan-Collioure...