PLASAMENTE ALTERNATIVE Un an de leu mai greucean

Licitaţiile de obiecte de artă de la noi încep să miroasă a vară şi a concedii, într-un oraş care se lasă greu dus în vacanţă. La Alis, duminica trecută, nu pictura a fost pe primul loc, ci o ofertă de la altă secţiune. Nu este prima dată cînd se întîmplă asta dar, putem fi siguri, nu se petrece prea des, tablourile dominînd clar interesul şi sentimentele participanţilor la licitaţii, dar şi ale celor care cumpără, în general, obiecte de artă şi de colecţie, fie din galerii, tîrguri diverse, inclusiv cele din ce în ce mai multe ale colecţionarilor, la WTC sau Şuţu, fie din sălile de licitaţie. În general cam ştim ce ne aşteaptă, galeriile vor mai fi frecventate doar de turişti, tîrgurile cam pleacă prin ţară iar licitaţiile Alis iau pauză, în timp ce Monavissa îşi păstrează ritmul lunar şi vara, cam ca în toţi anii din urmă.

De data aceasta o sculptură a trecut pe primul loc, deşi putea fi o bijuterie, mai rar altceva. "Mama cu copilul", o imagine hiperstilizată şi superpolizată de Ion Irimescu, cel care pînă de curînd era printre noi, a urcat de la 5.400 RON la 21.000 de RON. Mai devreme se vînduse o altă sculptură a maestrului care şi-a trăit propriul centenar şi mai mult decît atît. Un bronz, nelustruit de această dată, reprezentînd un portret de bărbat, cu barbă, se precizează, de parcă nu era vizibil şi n-am şti că pe vremuri accesoriul hirsut era obli-gatoriu prin modă, s-a vîndut cu 2.750 de lei, doar 2,5 milioane de ROL mai mult decît preţul de ofertă. Pînă la această a doua piesă de Irimescu şi chiar pînă la vreun tablou sau bijuterie, mai avem totuşi de vorbit de o altă sculptură, un "Nud şezînd" realizat de Boris Caragea în "69, oferit cu 3 mii şi vîndut cu 8 mii de lei româneşti ediţia 2006. Vînzarea sa a marcat cel mai mare salt de preţ al ultimei licitaţii Alis şi al mai multor ediţii, chiar şi de la alte case.

Despre pictură nu putem vorbi, desigur, decît după ce am acordat prioritate maternităţii de Irimescu, cea care a devansat un ulei pe pânză de Lucian Grigorescu, de parcă e făcut de Nicolae cu acelaşi nume, "Case la ţară", care are pe spate un "În parc" nesemnat. Pictura a fost propusă cu 4.000 de lei noi, că pe vechi nu mai avem voie să ne exprimăm, dar s-a dat cu 11.500 de lei. Şi dacă tot am zis-o cu Boris Caragea, cel de 8 mii, putem discuta în linişte de două piese de cîte 6.500 de lei fiecare. Mai întîi, în ordine alfabetică şi a mărimii creşterii de preţ, avem un Ion Musceleanu, de o mare sensibilitate şi o excepţională probă cromatică, pictura "Studentă citind" care a ajuns la preţul anunţat deja pornind de la 2.800 de lei. Două poziţii mai jos, o scenă de cîrciumă Mitteleuropa, cu trei cheflii şi o tînără cîntînd la un instrument de suflat, semnată Hugo Oehmichen, a fost vîndută tot cu 6.500 de lei, cu 15 milioane mai mult decît se cereau în des-chidere. Imediat anterior se vînduse un ulei pe carton de Vânătoru, "Drumul Golgotei", un foarte posibil studiu pentru una dintre bisericile pe care maestrul le-a pictat. Preţul de 5.500 de lei a fost cu 500 de lei mai mare decît cel de pornire. Cu 5 mii se vînduse deja "Case roz", tumult de culori de Ligia Macovei, al cărui preţ de pornire era de 2.400 RON.

Ajunşi aici, ar fi timpul să diversificăm oferta. Nu o vom face cu o bijuterie, şi asta nu din cauză că nu am fi avut piese interesante la acest capitol, ci pentru că am avut oferte interesante şi la alte secţiuni. Pentru această pauză la mijloc de articol avem nevoie de un serviciu de pahare, sau ce a mai rămas dintr-unul vechi dar bogat: o carafă, un flacon cu dop, 10 pahare de şampanie, 12 de vin alb, 11 de vin roşu, 11 pentru aperitive, 12 de apă, un total de 58 de piese de cristal gravat decorat cu aur. Pentru toată această mică dotă se cereau o mie de lei noi dar s-au plătit 5, fără comisioane şi alte plusuri, cît să aibă statul de timbre.

Şi în sfîrşit a venit momentul bijuteriilor. Un inel anturaj din aur de 18 carate, cu un diamant de aproape un carat, înconjurat de alte 12 mult mai mici, a plecat de la 2.600 şi s-a oprit, în buzunarul sau direct pe mîna altcuiva, pentru 4.600 de lei. Tot de la bijuterii ar mai fi de remarcat o brăţară de aur, de 14 carate de această dată, care adună 83 de grame, care a urcat de la 2.800 la 4 mii de mugurlei, din cei noi.

Cu acelaşi preţ, de 4 mii de lei, s-a dat o bogată şi extrem de interesantă icoană, "Sfînta Ulita şi 12 scene din viaţa ei", care arată aşa cum îi spune şi titlul, cu o scenă centrală înconjurată de alte 12, propusă, iniţial, cu 1.800. Dar şi o pictură de Petru Bulgăraş, "Anemone", de dimensiuni relativ reduse, mai mult lungă decît înaltă, oferită cu 800 şi vîndută, deci, cu un preţ de exact 5 ori mai mare, 4 mii de lei, mai exact.

Înainte de a coborî cu vreo pictură sub mia de euro, să vorbim de o piesă cu exact acest preţ, o oglindă de masă, ovală, ţinută şi susţinută de o tînără mitologică cu părul în vînt şi o floare uriaşă în a doua mînă. Semnată H. Kieweg şi realizată într-o cuceritoare manieră Art Nouveau, oglinda a fost propusă cu 2 mii de lei noi dar un cunoscător nu s-a lăsat pînă nu a luat-o, pe oglindă, chit că a trebuit să dea pe ea 3.600 de lei, plus tot felul de taxe la care am mai făcut aluzie mai devreme.

Pictura care revendică acum un loc în discuţia pe bază de clasament al reuşitei financiare este "Platou cu fructe" de Ion Pacea, realizată aproape numai în culori care ar putea fi ale drapelului naţional dacă nu ar fi şi ale spectrului de bază. De dimensiuni mari, pictura aproape că şi-a dublat preţul, plecînd de la 1.800 şi ajungînd la 3.400 de lei.

La 3.200 au urcat două picturi consecutive, care au avut şi acelaşi preţ de pornire, 2.400. Prima este "La cîmp" de Adam Bălţatu, un ulei pe carton de dimensiuni modeste şi realizare cam în acelaşi ton, iar a doua este o "Veneţie" de Dem Iordache, de dimensiuni mult mai mari, dar performanţe asemănătoare. Pe treapta următoare, la 3 mii, avem trei oferte. Începem cu cea mai ieftină, aparent, sau cel puţin aşa spunea preţul de pornire. Este un "Vas cu flori" de Margareta Sterian, lucrare în care recunoaştem fluidul energetic transmis de artistă creaţiilor sale, şi care a ajuns la preţul de referinţă al paragrafului pornind de la 1.800. Urmează un Constion necunoscutul, cu o "Marină" trasă la mal dar încîntătoare din alte motive, al cărei preţ de pornire era de 2.200 de lei, şi un Schweitzer-Cumpăna, o lucrare care merită confundarea cu numele artistului pentru că este un autoportret ochi în ochi cu privitorul, care nu a dat mai mult decît preţul de ofertă.

Şi ar mai fi şi alte obiecte vîndute cu preţuri ce ne-ar mai permite să vorbim de zeci de milioane sau, pardon, de mii de lei. Dar vara este anotimpul în care mărunţişul nu are loc în buzunare pentru că se cheltuieşte cu disperare ce s-a acumulat în timpul anului pentru fiţele de caniculă. Şi la vremea aceasta, la un an de la lansarea, la 1 iulie 2005, a leului greu, ar trebui să se vorbească numai de RONi, de preţuri în care milionul să însemne ceva apropiat de sensul american şi în care pentru a avea o idee nu mai înmulţim preţul cu 10 mii, ci îl împărţim la 3,6 sau la 2,7, să avem o idee direct în euro sau dolari, nişte rude apropiate ale lui Rony.