Poluare în Paradis

Pe 25 Iulie o navă de marfă a unei companii japoneze a eşuat în apele teritoriale ale statului Mauritius. A fost o ispravă gen Dorel. Se pare că membrii echipajului sărbătoreau ziua de naştere a unui coleg. Au adus nava aproape de ţărm pentru a căuta un semnal WiFi şi au lovit un recif de corali.

A urmat un dezastru pentru una dintre cele mai frumoase regiuni de pe Pământ. Mauritius este un Paradis tropical, vizitat anual de circa un milion şi jumătate de turişti, mai mult decât întreaga populaţie (1,2 milioane). Din nava MV Wakashio s-au revărsat circa 1000 de tone de petrol care au devastat ecosistemul regiunii. Guvernul a declarat starea de urgenţă.

De la o criză ecologică s-a ajuns la o criză politică. Pe străzile capitalei, Port Louis, au ieşit mii de oameni care au cerut demisia Guvernului şi o anchetă. Spiritele s-au încins după ce autorităţile au fost acuzate că nu au făcut nimic pentru a limita scurgerile de petrol. Mai mult, s-ar putea să le fi agravat după ce au dispus ruperea epavei în două bucăţi.

Să lăsăm pentru un moment deoparte această nefericită întâmplare pentru a observa ceva. De ceva vreme încoace Stânga şi-a anexat tema apărării mediului. Este un clişeu deja. Stânga este "verde". Adversarii Stângii, în schimb, sunt demonizaţi ca distrugători ai Pământului. Dreapta vrea încălzire globală, ucide urşii polari şi taie pădurile tropicale.

Dacă ne gândim bine, această caricatură este recentă şi surprinzătoare. Nu este nimic "verde" în ideologia Stângii tradiţionale. Dimpotrivă. Marx, Lenin şi tovarăşii lor erau nişte entuziaşti ai industrialismului modern. Pentru ei, viitorul era populat de fabrici cu coşuri înalte, care scoteau fum. Regimurile comuniste ale secolului XX au lăsat în urmă câmpuri pârjolite, munţi de steril, şi râuri otrăvite.

Nici în Occident lucrurile nu au stat mai bine. Până la sfârşitul anilor 1960 baza electorală a partidelor laburiste şi social-democrate o formau muncitorii, "gulerele albastre". Guvernele sprijinite de acestea se întreceau să construiască cartiere din beton armat şi să subvenţioneze industrii care poluau.

Cumva, de la începutul anilor 1970, percepţia s-a schimbat, gradual. Nu sunt sigur ce a produs această schimbare. Dar ea a fost de-a dreptul revoluţionară Nostalgia pentru natură era, înainte, mai degrabă apanajul Dreptei conservatoare, chiar reacţionare. Nu mulţi aveau luxul de a privi lumea ca pe o grădină.

Acum trăim cu această percepţie schematică. Trump forează după petrol în Alaska, în vreme ce hipsterii de Stânga mănâncă salată de kale în cutii din carton reciclabil.

În această situaţie, cine să mai stea să mai verifice faptele? Am descoperi lucruri care nu se încadrează în schemă. Principalul poluator, la scară mondială, de departe, este Republica Populară Chineză, nu capitalismul american. Iar în timp ce opinia publică citeşte ştirile din Mauritius, în Venezuela condusă dictatorial de socialişti s-a scurs în junglă, probabil dintr-o conductă spartă, cam de două ori mai mult petrol.

Nava MV Wakashio, deşi operată de o companie japoneză, plecase din China comunistă şi se îndrepta spre Brazilia. Naviga sub un pavilion de complezenţă (Panama) şi avea un echipaj condus de un căpitan indian. Iar Primul-ministru a cărui demisie este cerută de protestatarii din Port Louis este liderul Mişcării Socialiste Militante (MSM).

Omul operează cam după aceleaşi reguli precum colegii săi din Europa. A avut şi o condamnare la închisoare pentru corupţie, casată în apel. Este greu să aperi interesele celor mulţi.. Fost ministru de Finanţe, s-a făcut cunoscut prin subvenţii grase. Tatăl său este un "barosan" al politicii de Stânga din Mauritius, implicat în numeroase scandaluri. Unul dintre acestea era despre nişte droguri aduse din Amsterdam. În 1992, administraţia sa a tipărit bancnote... cu chipul nevestei sale. Tot MSM a dat şi fostul preşedinte al arhipelagului, o doamnă care a demisionat după ce a folosit cardul de credit oficial pentru cheltuieli personale.

Regimul din Mauritius este doar unul dintre numeroasele regimuri ale Stângii care s-a născut şi a prosperat într-o mare de toxine. În Rusia lui Vladimir Putin regiuni întregi sunt distruse de exploatările de gaz şi de petrol. În Republica Socialistă Vietnam s-a petrecut, în 2016, o catastrofă ecologică, pornind de la o oţelărie. În Cuba, ecologia era denunţată ca o formă de "idealism", iar guvernul se lăuda cu utilizarea masivă a pesticidelor în fermele colective.

Nici în România lucrurile nu stau altfel. Instaurarea regimului Iliescu a însemnat deschiderea spre importurile de deşeuri toxice. Presa anilor 1990 a dezvăluit că era implicată Mafia italiană. Procuratura nu a lămurit niciodată în buzunarele căror oficiali s-au dus banii.

În Mauritius, presa vorbeşte despre o "primăvară mauriciană", la fel ca aceea care a măturat lumea arabă în 2010. Ca în atâtea alte ţări, oamenii s-au săturat ca viaţa lor să fie intoxicată de politicieni iresponsabili.