Portrete, chipuri şi închipuiri

Români eminescieni, am învins! Ţepeş, Doamne, is back in town! Nu se va apuca să împartă vinovaţii în smintiţi şi în mişei, nu va creşte pensiile şi nici bani de la FMI nu va smulge, de fapt nu va face nimic din ce aşteptăm noi în ultimul timp, e depăşit, ba chiar înfrînt de mecanis­mul democratic al urnelor, i-a venit de hac. Şi nu este nici măcar Dracula redivivus sau vreun Ţepeş reînviat - spunea cineva la televizor, pe fond de dansuri sindicale pinguinice, că am votat Ţepeş şi a ieşit Dracula - nu este nimic din toate acestea, ci doar chipul lui pictat. Măcar acesta este cel adevărat, real, de la care ni se trage toată imagografia referitoare la Vlad Ţepeş Dracula, fiul lui Vlad Dracul.

Greu vom găsi pe cineva să ştie ceva despre vestitul portret al lui Ţepeş şi vei răspîndi uimire afirmînd că acesta nici măcar nu este de găsit în ţărişoara noastră. Pe scurt, singurul chip de buletin al domnitorului pe nedrept vampirizat a fost realizat în secolul al XVI-lea şi se află în Muzeul de istorie a artei din Viena, mai simplu spus la Kunsthistoriches Museum şi mai exact la Gemaeldegalerie. Acolo a ajuns venind de la castelul Ambras, de asemenea din Austria. Acolo se scria despre el că este un Dux Balachie, ceea ce este adevărat. În partea de jos are o bandă albă ca de bandaj ce urmează a se mula pe rană, dar nu este decît locul unde urma să se scrie identitatea chipului. Pictorul şi-a scris identitatea, este un S. T., după cum s-a descoperit recent pe nasturele din mijlocul celor trei ce apar în portretul de 60 pe 50. Acest chip şi încă altele pe care nu le-am ştiut pînă acum, pot fi văzute, în realitate, de ieri, la Muzeul Naţional de Artă al României, Palatul Regal, unde îi stă bine unui astfel de portret voievodal. Fiecare are o istorie şi mai multe poveşti, dar ce se întîmplă la expoziţia "Dracula, voievod şi vampir" este de departe cea mai tare alcătuire pe această temă, care este foarte tare prin definiţie. Avem şi gravurile din poveştile care l-au fixat cu cuie pline de sînge în memoria colectivă, avem şi un portret ca Pilat care îl judecă pe Hristos şi unul în mărime naturală, care nu lasă loc de echivoc: Dracula Waida Princeps et / Waiuda Walachiae Transalpine / hostis Turcarum infensissimus, adică nicio şansă pentru Turcarum (Dracula Vaida Principe şi Voievod al Valahiei translapine, cel mai îndîrjit duşman al turcilor). Este pictat anul 1466, deşi lucrarea este trimisă prin secolul al XVII-lea. Este o expunere de excepţie, care îi trimite cu nasul lipit de vitrină pe amatorii de subiecte de rezonanţă globală sau de istorie pură. Turbane şi iatagane, o armură de cal cu călăreţ cu tot, documente de epocă şi o pagină din Bram Stoker, diaporamă de gen, cu lup şi atmosferă, portrete de epocă, inclusiv cu Elisabeta Bathory, noblesa maghiară mai setoasă de sînge, în realitate, ca un film prost cu Dracula, şi alte figuri de epocă. L-am căutat şi pe Stoker pe acolo, să îi rup picioarele, dar nu l-am găsit, o fi pe la Copolla.

Un alt portret celebru s-a vîndut duminica trecută la licitaţia Goldart. Se numeşte Floriana şi a fost pictat de Florin Ghergu, un tînăr şi foarte interesant pictor român. Nu este obsedat de Floriana Jucan dar majoritatea covîrşitoare a votat, ah, din nou e de votare, că portretul seamănă zdrobitor cu năbădăioasa dar profunda jurnalistă care evoluează între metafizică şi Voican. Nu Gheorghe, simpaticul şi pentru mulţi enervantul "stîlp" al Visarta, ci revoluţionarul ciudat de acum două decenii, cînd a lansat şi celebra frază pe care am parafrazat-o. Florin Ghergu a pictat un portret în stilul lui personal, un suprarealism oniric plăcut percepţiei, iar cînd l-a propus spre licitare s-a unanim reconstatat că seamănă cu Floriana Jucan. Şi aşa i-a rămas numele, inclusiv pe scena vînzării publice. Unde a reuşit să urce de la 2 la 2,5 mii de lei. Foarte emoţionată de această întîmplare simplă, Floriana Jucan a plecat la mare în weekend-ul licitaţiei. Nu este ea de vină, avem mărturisirea pe blogu-i: "Am evadat, vineri, după ce am predat revista la tipar, la malul mării noastre. Şi marea m-a ţintuit aici, captivă, punându-mi cătuşe la picioare. Nu mă pot des­prinde de Liiceanu". Bănuim din partea lui Mare Nostrum o acţiune civică, de recapturare a unui evadat, dar nu înţelegem cine este Liiceanu. Poate nici măcar nu este limbaj cifrat, că am mai avut noi un clan al Sadovenilor, care nu aveau nimic de a face cu literatura. În acest context, portretul "Floriana" a urcat de la 20 la 25 de milioane vechi într-o licitaţie de la care cea invocată a lipsit, din motivul mai sus sugerat. Iar pictura "Floriana" a fost achiziţionată, cu modicul preţ, de altcineva decît de Floriana. Este un paradox aici, pentru că revista Florianei Jucan tocmai începe un interviu amplu cu pictorul şi colecţionarul Vasile Parizescu, personalitate emblematică a pasiunii pentru artă.

Dacă jurnalista-model şi inspiraţie ar fi putut fi cel mai cunoscut participant la licitaţie, portretul cu numele său nu a fost cea mai scumpă ofertă de la licitaţia Goldart invocată. La şedinţa de duminica trecută, o natură cu cărţi şi oale de Petraşcu s-a dus pînă sub poalele miliardului, fiind vîndută cu 97.500 de lei noi. Asta ne aminteşte că meşterul a avut mereu o piaţă bună la Goldart. Sub jumătatea acestui preţ îl avem pe al doilea clasat al întîlnirii, o pictură de Corneliu Baba, un nud feminin denumit sfios "La pozat". A fost adjudecat pentru 39 de mii de lei.

Poziţia 100 a licitaţiei şi a 3-a a clasamentului este "Copiliţă" de Aurel Băeşu, adjudecată şi ea cu o sumă importantă, 19,5 mii de lei. De pe podiumul celei de a 50-a licitaţii Goldart coborîm cu o "Femeie în interior" de Nicu Enea, pictor ce se află în portofoliul în construcţie al doamnei Monica Columbeanu, vedetă şi model recent aderentă la piaţa şi pasiunea de artă. Care poate nu s-ar fi dus la mare, să cadă prizoniera lui Liiceanu în timp ce la Bucureşti i se vinde faţa, sau, cum scria cineva: "Mă vând la licitaţie". Pictura lui Nicu Enea de la Goldart - 50 s-a dat cu 14,5 mii de lei. La scurt timp s-a dat, tot de Nicu Enea, un "Joc de copii", dar cu 9,8 mii de lei.

Dacă tot am coborît sub suta de milioane, să mai amintim şi de un Mircea Ciobanu, un "Triptic" destul de mare ca dimensiuni, plecat pentru 8,2 mii de lei. Se termină luna şi sună a chemare de vacanţă. Aşa că, dacă sînteţi în stare să vă ţineţi să nu daţi banii de vacanţă pe tablouri, nu pierdeţi ultimele licitaţii ale sezonului.