Presa, inamicul numărul unu al mai marilor lumii

Un nou scandal de proporţii a fost generat în Statele Unite. Iniţial, acest scandal l-a vizat pe preşedintele Joe Biden. Apoi s-a extins şi în ceea ce-l priveşte pe rivalul său, Donald Trump. Tema este una şi aceeaşi: tentativele de manipulare a opiniei publice prin intermediul presei. La o analiză mai atentă însă, vedem că de fapt libertatea presei se încearcă a fi sacrificată de către politicieni pe întreg mapamondul.

Mai mulţi jurnalişti au mărturisit în aceste zile faptul că stafful lui Joe Biden, mai ales după dezastroasa confruntare a acestuia cu Donald Trump, a încercat să influenţeze opinia publică în mod incorect, prin intermediul presei. Concret, unor solicitări cât se poate de fireşti de interviuri pe marginea dificultăţilor din ce în ce mai vizibile cu care se confruntă Joe Biden din cauza vârstei şi stării sănătăţii sale, li s-a răspuns în mod condiţionat. Jurnaliştilor le-au fost prezentate temele pe care Joe Biden era dispus să le abordeze, întrebările la care era dispus să răspundă, iar acceptarea interviurilor a fost condiţionată de alegerea unor întrebări la care Biden urma să răspundă şi de indicarea expresă a acestora. Ceea ce înseamnă nici mai mult nici mai puţin decât faptul că interviul respectiv era condiţionat de posibilitatea celui intervievat de a alege în prealabil temele, de a-şi pregăti răspunsurile şi de a transforma jurnalistul într-o simplă portavoce. Într-o formă mai mult sau mai puţin brutală, Joe Biden încerca astfel să-şi ia auto-interviuri, evitând cu obstinaţie întrebările incomode, la care răspunsurile sincere erau greu sau imposibil de dat. Nu s-a stins bine acest scandal că, iată, a izbucnit un altul având aceeaşi temă.

Alţi jurnalişti, de la alte case de presă din Statele Unite, au relatat că şi ei au fost condiţionaţi într-un mod asemănător, ceva mai laminat, nu la fel de brutal, de către stafful lui Donald Trump. Şi nu iese nici aici fum, dacă nu s-a făcut foc. Ce jurnalist şi-ar permite, în numele televiziunii sau ziarului pe care-l reprezintă, să mintă aducând asemenea acuzaţii grave unui preşedinte în exerciţiu sau unui fost şi probabil viitor preşedinte? Nu am niciun fel de îndoială că toate aceste acuzaţii, care acum curg în Statele Unite, pot fi probate prin intermediul dialogurilor care s-au desfăşurat pe e-mail sau telefonic. Asistăm în mod clar la o formă de agresiune împotriva presei, care îl are finalmente drept ţintă pe cetăţean. Cetăţeanul trebuie să afle doar anumite lucruri şi sub nicio formă nu trebuie lăsat să obţină informaţii incomode pentru cei care exercită puterea la nivelul Executivului sau din opoziţie. Din această perspectivă, lumea liberă se transformă în mod dramatic în "aşa-zisa lume liberă".

În lumea bipolară în care trăim, începând din momentul în care la Los Angeles puterea globală a fost împărţită de Joe Biden şi de Xi Jinping între Statele Unite şi China, această practică a manipulării presei iată s-a generalizat. Până acum ne-am obişnuit să vedem şi să condamnăm cu vehemenţă cenzurarea brutală a presei din statele cu regimuri totalitare, arestarea şi uciderea unor jurnalişti, ultimele şi cele mai elocvente exemple fiind furnizate de acţiunile criminale ale lui Vladimir Putin. Din această perspectivă au apărut relatări, rapoarte şi luări de poziţii asumate nu numai de presa din întreaga lume, care încerca să fie liberă, ci şi de partidele politice şi guvernele din statele occidentale. De acum încolo însă, când vedem ceea ce se întâmplă în Statele Unite, ca să nu mai vorbim despre ceea ce se întâmplă în alte state democratice, cum e de pildă România, cum mai putem stabili în mod corect o linie de demarcaţie între ceea ce înseamnă reprimarea libertăţii de expresie în Occident şi în lumea non-occidentală? Singurele diferenţe specifice mai sunt reprezentate doar de modul ostentativ şi brutal utilizat în statele non-occidentale în raport cu presa şi modul mascat, viclean, dar în definitiv la fel de ticălos practicat în statele care pretind că sunt democratice.

Este un moment de răscruce , declanşat de dezbaterea care are acum loc în Statele Unite, în care presa din întreaga lume, pentru a se apăra şi pentru a apăra dreptul cetăţenilor la informaţii necenzurate, are obligaţia de a se solidariza şi de a utiliza toate mijloacele specifice de luptă pe care cea de-a patra putere în stat le are la dispoziţie. Victime ale cenzurii sunt, atenţie, atât jurnaliştii bătuţi sau ucişi, cât şi jurnaliştii condiţionaţi şi înşelaţi.