Probleme de biopolitică la români

Astăzi, despre naşterea, copilăria mică, tinereţea, maturitatea, senectutea, decrepitudinea şi moartea partidelor politice!

Observatorul atent al secvenţei vîrstelor enumerate a băgat de seamă, deja, faptul că, pentru uzul discuţiei, am împrumutat matricea shakesperiană a celor şapte vîrste-roluri ale omului pe scena vieţii ("Cum vă place" II,7). Gestul nu este atît o reverenţă făcută "marelui singuratic" al teatrului şi poeziei universale, cît puntea necesară de legătură cu conceptul faucaultian de "biopolitică". O perspectivă pe cît de grea de fructele promise ale "explicaţiei" şi "înţelegerii", pe atît de necesară. Fie şi numai pentru motivul că ingineria a făcut progrese uriaşe învăţînd şi utilizînd soluţiile construite-operate în lumea vie, în contrast, izbitor, cu lipsa de apetit a sociologiei de a înţelege şi folosi paradigmele testate şi acreditate ştiinţific la nivelul cel mai înalt de siguranţă a cunoaşterii, în biologie, spre folosul dezvoltării propriei capacităţi de a explica fenomenele societăţii, ori aspecte particulare ale acestora. Dar, despre "lenea" păgubitoare a "gînditorilor" asupra socialului, altă dată!

Astăzi ne vom ocupa de naştere şi copilăria mică! Iaca, s-a dat şfară în ţară, politica din România e gravidă (rău de tot!) cu un nou partid, care nu mai aşteaptă decît sorocul legiuit, pentru a veni pe lume! Ceea ce biologia ne obligă să înregistrăm, imediat, este metoda prin care a căpătat viaţă încă nebotezatul viitor membru al comunităţii noastre politice: sciziparitate! Nu mai căutaţi printre filele manualelor şi ale enciclopediilor, vă desluşesc îndată "enigma": formă de înmulţire la unele organisme unicelulare, care constă în diviziunea organismului în două părţi, aproximativ, egale. Motivele esenţiale pentru care "natura" a inventat această formă de multiplicare a organismelor nu răsar, prea clar, din definiţia dex-ului. Ele sunt, însă, esenţiale: multiplicarea se face fără nici un fel de participare-ingerinţă a unui factor extern, ceea ce înseamnă, două lucruri: pe de o parte, faptul că fără contribuţia altui organism, dintr-un singur individ, teoretic, pot să populezi o planetă întreagă; pe de altă parte, înseamnă că reproducerea se face fără nici un fel de pierdere, ori posibilitate de eroare la transmiterea informaţiei genetice - şansă zero de eroare, la multiplicare!!!! Faptul că noul partid a fost "conceput" şi realizat astfel este lămurit deplin, atît din declaraţiile celor implicaţi, la vîrf, în realizarea lui, cît şi din probele de teren ale realităţii care arată clar că el a devenit posibil odată cu "ruperea" unor efective din Alde şi PSD. Cum Alde este tot PSD, rezultă clar că este vorba despre acelaşi organism care se mai rupe o dată, ca să nască alt vlăstar!!!

Nici nu am călcat bine pe teritoriul "biopoliticii" dîmboviţene şi avem două concluzii cît se poate de importante. Prima se conjugă cu observaţia că din 1989 şi pînă astăzi, fără excepţie, toate partidele din România s-au născut prin aceeaşi metodă: sciziparitatea pcr-ului. Cei care ar încerca să argumenteze că PNŢ-ul sau PNL-ul ar proveni din altă suşă nu fac decît să se îmbete cu apă chioară, ignorînd realităţile de pe teren şi istoria factuală. În fapt, cîmpul actorilor politici din România a fost populat cu vlăstare provenind din una şi aceeaşi "sămînţă", fără nici un aport "genetic" nou. Rezultatul? Faptul nr.1, remarcat cu obidă, cel puţin din cînd în cînd, de mai toată lumea: toţi o apă şi-un pămînt! Rezultatul remarcabil este că nu doar partidele seamănă între ele, ci şi "liderii" sau figurile de marcă pe care le scot la suprafaţă sunt turnate, toate, după acelaşi calapod. Faptul remarcabil că Preşedintele Constantinescu şi-a dorit sincer să fie "altceva", să genereze o alternativă, nu este şi nu a putut fi înregistrat istoric mai mult decît drept ceea ce a fost: "o dorinţă". Evaluarea-mărturie a propriului mandat, unul dintre episoadele care au atins temperatura tragicului în altfel prea zburdalnica şi fără de griji tranziţie politică a României "am fost înfrînt de sistem" arată clar că Preşedintele Constantinescu nu a evoluat altfel, nu i s-a dat posibilitatea de a avolua altfel, decît în parametrii sistemului din care făcea parte şi pe care, fără de voie, poate, l-a slujit. Faptul nr. 2, cel pe care îl ştim şi îl deplîngem unii mai sincer, alţii mai puţin!!! aproape toţi cei ce vrem şi credem că ţara aceasta şi oamenii ei ar merita măcar o şansă pentru a parveni la un grad de compatibilitate conceptuală şi normalitate funcţională a regimului politic în care evoluează, cu modelele democraţiilor clasice, liberale, niciunul dintre partidele "alternativă" nu a oferit vreodată, practic, vreo alternativă, atunci cînd a avut acces la instituţiile puterii, ori cînd a îndeplinit rolul de "opoziţie". Păi, dacă n-a încorporat nimeni, nici măcar o secvenţă din ADN-ul democraţiei liberale, de unde şi din ce să se nască ea pe meleagurile noastre dragi??!!

A doua concluzie majoră şi cît se poate de surprinzătoare este legată de "gradul de complexitate" al organismelor noastre politice: amibe, unicelulare!!!! Altminteri, dacă ar fi mai complexe, înmulţirea prin sciziparitate nu ar fi practicabilă, mai mult, nu ar fi posibilă! Această concluzie contrastează puternic cu "preconcepţiile" pe care le vehiculăm în spaţiul politic şi al percepţiei politicului, după care partidele sunt nişte "maşinării", relativ complicate. Tot felul de grupuri, grupuleţe, tendinţe, ideologii, centre şi structuri de putere, lideri etc. Apă de ploaie!!! Gradul de complexitate, la care ne aflăm cu instituţiile politice (partide), este cel al protozoarelor!!!

Misiunea acestui nou partid politic este să ţină pe linia de plutire, în cărţi, cum se mai spune, pe cel considerat "marele talent" al social-democraţiei din România care are, însă, toate şansele să moară "speranţă". "Destinul biologic", cel care a prezidat naşterea sa ne spune însă că, spre deosebire de organismele multicelulare dotate cu sisteme complexe de organizare internă şi de răspuns funcţional la solicitările mediului (realităţii), acest partid este condamnat, ca toate celelalte, să reproducă aceeaşi istorie. De la "tinereţe pîn la bătrîneţe" el va rămîne incapabil să facă altceva, să răspundă altor cerinţe, decît nevoia insaţiabilă de "prezenţă publică" şi de "eternizare" de care suferă toţi cei atinşi de molima puterii.

La noi, ca şi la alţii!!!