Proiectul arădean "Drumul vinului", "secat" în faşă de o lipsă acută de fonduri

Proiectul "Drumul vinului - între tradiţie şi modernitate", bate pasul pe loc din cauză că autorităţile arădene nu au găsit resurse de finanţare pentru acest obiectiv. Proiectul ar trebui să fie, în varianta propusă de cei din conducerea judeţului Arad, un itinerariu care să cuprindă cele mai importante localităţi din Podgorie. Conform datelor din proiect, "Drumul vinului" va fi presărat cu locuri speciale în care trecătorii să se poată opri şi să deguste, respectiv să cumpere cele mai bune sortimente de vinuri care se produc în zonă.

• Banii, eterna problemă

Dar, deşi proiectul a fost îndelung mediatizat totul a rămas la stadiul iniţial, adică nu s-a făcut nimic pentru punerea în aplicare a proiectului. Recent sosită de la Bruxelles, unde a efectuat un stagiu la sediul UE, Consuela Pop, consilier relaţii externe în cadrul Consiliului Judeţean Arad a declarat că se depun toate eforturile pentru ca "Drumul vinului" să devină realitate. "Proiectul nu s-a materializat pentru că nu am avut resursele financiare necesare. Însă ne preocupă, în continuare, acest obiectiv", a precizat Consuela Pop.

Pînă cînd preocupările se vor materializa, turiştii ajunşi pe ruta Măderat - Mîsca - Galşa - Şiria - Covăsînţ - Cuvin - Ghioroc - Miniş - Păuliş, trec, zilnic, fără să ştie pe lîngă o adevărată "comoară viticolă". Ei nu au de unde să facă rost de o sticlă de vin de calitate. Nimic în zonă nu arată că se traversează o zonă de Podgorie, în condiţiile în care lipsesc locurile speciale în care să se poată degusta cîteva so-iuri de vinuri.

Podgoria Aradului a fost cunoscută, pe vremuri, în toată Europa. Vinurile produse în această zonă erau gustate şi degustate la cele mai mari mese, fiind apreciate asemenea celebrelor licori de Porto sau Tokay. În ciuda tuturor greutăţilor, a problemelor de natură economică sau a bolilor, viile din această Podgorie au continuat să dea struguri. După evenimentele din 1989, din ce în ce mai multe hectare cu vii au rămas în paragină. Oamenii care şi-au recăpătat terenurile luate cu forţa de regimul comunist nu şi-au mai putut permite să le lucreze, iar roadele nu mai aveau căutare.

• Vinul de Miniş, la concurenţă cu celebrul Tokay

Primele plantaţii de vie făcute în Podgoria Aradului datează din anul 1179. Datorită condiţiilor foarte bune oferite de Podgorie, vinurile au ajuns cunoscute în toată Europa. În 1783 vinul roşu de Miniş era trimis în Anglia, Boemia, Fiume. În 1862, acelaşi vin de Miniş a primit medalia de argint la Londra, "aurul" fiind cîştigat de vinul de Tokay. Rivalitatea dintre cele două podgorii a dat naştere unei zicale. Se spunea că "vinul de Tokay este bun pentru oamenii bolnavi, iar vinul de Miniş pentru oamenii sănătoşi".

În 1874, un vin aromat de Păuliş a cîştigat, tot la Londra, premiul I. Se spune că în acea perioadă, membrii Casei de Habsburg preferau vinul de Miniş, şi nu pe cel de Tokay.

Apariţia filoxerei în 1883 a creat o mare problemă pentru proprietarii de vii. În cîţiva ani, cea mai mare parte din Podgorie a fost distrusă. Dar, cu sprijinul mai mare sau mai mic primit din partea statului, plantaţiile au putut fi repuse pe picioare. În 1885 s-au pus bazele Şcolii de viţă a statului de la Baraţca - Păuliş, iar doi ani mai tîrziu oamenii au reuşit ca de la această pepinieră să replanteze primele suprafeţe. Cum arădenii au avut cele mai bune rezultate în replantarea viilor distruse, mulţi străini au venit să înveţe de la oamenii de aici. În condiţiile în care viticultura era o sursă importantă de venit pentru oamenii din Podgorie, copiii învăţau încă din clasele primare cum să îngrijească plantaţiile. Mai mult, în 1881, a luat fiinţă la Miniş o şcoală de "vinţeleri" (îngrijitori de vii).

• Producţia de vin, decimată drastic

Faţă de cele 7.186 hectare de vie, cît se lucrau în 1911, în prezent sînt înregistrate la Direcţia Agricolă a judeţului Arad doar 3.605 hectare de terenuri viticole, din care vii lucrate 1.720 de hectare. Hibrizii producători direcţi ocupă 223 de hectare, majoritatea viilor fiind plantate înainte de 1989. Viticultorii arădeni mai deţin 22 hectare de portaltoi şi 7 hectare sînt ocupate cu şcoli de viţă. Asta este situaţia în acte. Dacă treci însă cu maşina de-a lungul Podgoriei, vezi că majoritatea plantaţiilor au fost lăsate de izbelişte. Totodată, plantaţiile de viţă-de-vie lăsate pîrloagă nu au mai putut fi reînfiinţate din cauza preţurilor prohibitive. Specialiştii susţin că pentru plantarea unui hectar, viticultorul trebuie să dispună de 60.000 RON. În aceste condiţii, nici nu mai e de mirare că în ultimii 16 ani au fost înfiinţate plantaţii pe mai puţin de 20 de hectare.

Un alt mare hop pe care mulţi dintre deţinătorii de vie nu pot să-l treacă este lipsa unei pieţe de desfacere pentru produsul finit, adică pentru vin. Micii producători au de ales între a vinde strugurii, cu un preţ de nimic sau de a-i vinifica, pentru consumul propriu, căci de vîndut nu se prea pune problema.

Specialiştii susţin că Uniunea Europeană nu are nici un interes ca România să vină cu vin pe piaţă. Apar tot felul de vinuri din Africa de Sud, Argentina, Chile, Australia, Noua Zeelandă cu preţuri foarte mici, iar statele UE rămîn cu vinurile scumpe nevîndute. De asemenea, producătorii nu sînt încurajaţi deloc de vreme ce subvenţia pe care o acordă statul la un hectar plantat cu viţă de vie este de doar 200 RON la hectar, în timp ce pentru aceeaşi suprafaţă cultivată cu soia se dau 500 RON. În Podgoria Miniş-Măderat se cultivau odinioară 5.000 de hectare de viţă-de-vie, iar acum, au mai rămas aproximativ 700 de hectare.

• Comoara de la Miniş

O sticlă prăfuită de "Riesling Italian" de Miniş din producţia 1926 valorează 600 de dolari. Pivniţele Minişului adăpostesc zeci de mii de sticle cu vin nobil şi sute de butoaie cu vin pus la învechit. "Stăpîn" peste această avere este un inginer care cunoaşte hrubele locului ca pe propria casă. Numai el ştie unde se află sticlele de Riesling italian din recolta anului 1926, care conţin un vin de un dolar gramul. Colecţia actuală a Staţiunii de Cercetare şi Producţie Viniviticola Miniş cuprinde peste 50.000 de sticle cu vin de diferite vîrste, din soiurile Riesling, Mustoasă, Fetească, Roşu Burgund, Cabernet şi Merlot. Pe sticlele sigilate cu parafină se află încrustată din turnare cîte o pecete regală, care atestă valoarea şi vechimea vinului. Înainte de îmbuteliere, vinurile de calitate se învechesc 3 sau 4 ani în butoaie de stejar, pentru buchetul specific, care activează gustul şi mirosul cunoscătorilor. Numai astfel sînt supuse unor reacţii chimice de lungă durată, ce nu se pot produce în laborator.