Proteste şi alegeri

Dincolo de anchetele DNA - care continuă în pofida campaniei electorale, producând reacţii ale liderilor politici care văd în aceste acţiuni o încercare de deturnare a votului popular - ajunşi aproape la jumătatea campaniei, nu observăm nimic interesant. Nu doar campaniile standard, dar nici măcar campaniile online nu par a avea energia de la alegerile din 2014. Nici dezbateri electorale, televizate sau nu, nici evenimente de campanie, nici măcar panotajul agresiv atât de obişnuit în campaniile pentru alegerile generale locale de altă dată nu se pot observa. Această letargie electorală avantajează primarii în funcţie, sau, acolo unde aceştia nu mai pot candida, pe candidaţii care au reuşit să fure startul. Challengerii nu au prea multe şanse să poată concura candidaţii instalaţi comod pe primul loc dacă situaţia rămâne aceeaşi. Să fie liniştea dinaintea furtunii?

Cele două mari partide sunt sigure că nu vor avea prea multe pierderi colaterale în urma alegerilor din 5 iunie, dar nu pot neglija cele câteva confruntări simbolice, în special cea pentru primăria generală a Bucureştiului. Sistemul electoral, nu doar cel majoritar într-un tur pentru alegerea primarilor, dar şi cel proporţional pentru alegerea consilierilor locali şi judeţeni, avantajează partidele mari. Chiar şi sistemul de finanţare a alegerilor, cu toate fricile privind supravegherea DNA, favorizează tot aceleaşi partide mari care pot recurge în lipsa finanţărilor din trecut la clientela pe care şi-au constituit-o în timp. Pentru PSD, alegerile din Bucureşti, în particular cele pentru primăria generală, sunt importante. Partidul condus de Liviu Dragnea, aflat într-un moment politic dificil, ar vrea să transforme o posibilă victorie a Gabrielei Firea, într-un avantaj competitiv puternic pentru alegerile legislative din toamnă.

Pentru PSD, eventualele eşecuri în alte oraşe mari unde se porneşte aproape de la zero (Iaşi, Constanţa, Ploieşti, sectoarele 1, 2, 4 şi 6) ar fi compensate de o victorie la Bucureşti. În rest, la calculul general de după alegeri scorurile celor două partide vor fi relativ echilibrate, mai ales în zona rurală, care înseamnă 40% din localităţile României, unde vor fi foarte puţine surprize. Aceeaşi situaţie se va regăsi şi în cazul oraşelor mici şi mijlocii, doar în oraşele mari, cu peste 100.000 de locuitori, care nu reprezintă mai mult de 20% din populaţia ţării, vor fi posibile unele surprize, dar chiar şi în acest caz variabila determinantă va fi prezenţa la vot. Or, în mod normal, prezenţa la alegerile locale în marile oraşe este foarte mică.

În ciclul electoral care a început cu alegerile locale din 2012 protestele au jucat un rol important în influenţarea rezultatului la alegeri. Vor influenţa oare cei ce au protestat periodic din ianuarie 2012 până în noiembrie 2015 rezultatul alegerilor locale din 5 iunie? În 2012 protestele de la începutul anului au destabilizat majoritatea prezidenţială organizată de Traian Băsescu şi au permis USL o victorie categorică la alegerile locale. Elanul electoral de atunci s-a menţinut, în ciuda peripeţiilor legate de a doua suspendare a lui Traian Băsescu, până la alegerile parlamentare din decembrie. Mişcările de protest din toamna anului 2013 au contribuit la răcirea relaţiilor, şi aşa tensionate, din interiorul USL. Iar în 2014 mişcările, stimulate de reacţia electoratului român din diasporă, au făcut sondajele electorale să se înşele.

Alegerile locale din iunie reprezintă prima confruntare electorală după manifestarea fenomenului Colectiv. Oare mişcarea de la Colectiv va influenţa în vreun fel rezultatul alegerilor din 5 iunie? Ar putea, doar dacă ar reuşi să mobilizeze şi la vot participanţii la marea manifestaţie din 3 noiembrie 2015.