PROVOCAREA IMPOSIBILĂ PENTRU POLITICA MONETARĂ: DOBÂNZI NEGATIVE PENTRU TOTDEAUNA Nu există pastile pentru impotenţa băncilor centrale

"Mântuirea" aşteptată de la Federal Reserve nu a venit la Jackson Hole în cadrul simpozionului anual organizat de Federal Reserve Bank of Kansas City, a cărui temă a fost "Provo­cări pentru Politica Monetară".

A avut loc, în schimb, "un exerciţiu suprarealist în ceea ce priveşte ştirile de pe pieţe", după cum scrie Zerohedge.

Înainte de discursul lui Jerome Powell, preşedintele Federal Reserve, de la deschiderea conferinţei, autorităţile de la Beijing au anunţat reintroducerea şi majorarea unor tarife aplicate importurilor din SUA.

Declinul burselor de peste Ocean s-a oprit după declaraţiile lui Powell, care a reafirmat hotărârea Fed-ului de a "acţiona adecvat pentru susţinerea expansiunii economice", deşi aceasta nu este în mandatul instituţiei, dar a urmat prăbuşirea cu peste 600 de puncte a indicelui Dow Jones odată cu anunţul administraţiei americane privind noi majorări de tarife pentru importurile din China.

Declaraţiile lui Powell nu au fost suficiente pentru preşedintele Trump, care nu a pierdut nici acum ocazia de a lansa un nou atac la adresa Federal Reserve. "Ca de obicei, Fed-ul nu a făcut NIMIC!", a scris acesta pe contul său de Twitter, unde a mai subliniat că "avem un dolar foarte puternic şi o bancă centrală foarte slabă".

A urmat apoi o declaraţie care poate conduce la schimbarea radicală a relaţiei dintre preşedintele american şi cel chinez: "Cine este cel mai mare inamic al nostru, Jay Powell sau Preşedintele Xi?"

După cum arată presa internaţională, trecerea liderului chinez în categoria "inamicilor" a venit la câteva săptămâni după ce Donald Trump l-a numit "prietenul meu" şi la aproape trei luni de când Xi Jinping a folosit acelaşi apelativ pentru preşedintele american.

Extinderea războiului comercial dintre China şi Statele Unite a creat cele mai bune condiţii pentru lansarea unei "ofensive" din partea oficialilor Federal Reserve.

"Centrul de greutate al politicii economice din SUA nu este astăzi politica monetară, ci incertitudinea comercială", a declarat Robert Kaplan, preşedintele Federal Reserve Bank of Dallas, în cadrul simpozionului de la Jackson Hole.

"Auzim în mod repetat de la companii că problema este incertitudinea comercială, nu costul capitalului", a subliniat şi Patrick Harker, preşedintele Federal Reserve Bank of Philadelphia, iar Jerome Powell, preşedintele Fed-ului, a precizat că "incertitudinea comercială reprezintă o nouă provocare pentru politica monetară".

Din păcate, incertitudinea comercială nu este suficientă pentru a justifica impotenţa politicii monetare. Chiar acest termen este utilizat de Larry Summers, profesor la Harvard, fost Secretar al Trezoreriei SUA şi fost participant la simpozioanele Federal Reserve, într-o analiză recentă publicată pe site-ul Project Syndicate (n.a. "Whither Central Banking?", 23.08.2019).

"Inventivitatea bancherilor centrali în găsirea unor căi noi de relaxare monetară este exact ceea ce nu avem nevoie. În schimb, avem nevoie de recunoaşterea impotenţei, astfel încât să fie stimulate eforturile guvernamentale de promovare a cererii prin intermediul politicilor fiscale şi alte mijloace", se arată în analiza semnată de Summers şi Anna Stansbury, doctorand la aceeaşi universitate.

Cadrul actual al politicii monetare, marcat de dobânzile zero sau negative, este comparat de profesorul Summers cu găurile negre, de unde nu există cale de scăpare.

De asemenea, fostul Secretar al Trezoreriei, pune sub semnul întrebării şi ipoteza scăderii ratei naturale a dobânzii în ultimii ani, care a fost susţinută de bancherii centrali doar pe baza scăderii dobânzilor de pe piaţă şi a inflaţiei scăzute.

"Există motive puternice să credem că s-a atenuat capacitatea dobânzilor scăzute de a stimula economia şi poate s-a ajuns chiar la situaţia unui efect negativ", mai scriu Summers şi Stansbury.

Mai mult, cei doi autori susţin că "scăderea dobânzilor dincolo de un anumit punct poate impune restricţii asupra cererii în loc să o stimuleze".

"Aceste consideraţii sugerează că reducerea dobânzilor nu este doar insuficientă, ci chiar contraproductivă ca răspuns la stagnarea seculară", este concluzia lui Summers şi Stansbury, iar tocmai de aceea "inventivitatea bancherilor centrali în găsirea unor căi noi de relaxare monetară este exact ceea ce nu avem nevoie".

În ceea ce priveşte trecerea do­bânzilor din SUA în teritoriul negativ, Alan Greenspan, fost preşedinte al Federal Reserve în perioada 1987 - 2006, a declarat recent că nu l-ar surprinde, în condiţiile în care "zero nu are nicio semnificaţie, în afară de a fi un anumit nivel".

Chiar aşa? Nici pe departe. Pe o piaţă liberă de manipulările băncilor centrale, dobânzile negative ar reflecta o preferinţă de timp negativă a consumatorilor şi investitorilor, cu alte cuvinte situaţia în care ar fi preferate 90 de unităţi monetare după 10 ani în locul a 100 de unităţi monetare astăzi.

Tocmai din acest motiv, analistul Mike Shedlock, de la Global Economic Trend Analysis, subliniază cu tărie că "randamentele negative sunt fundamental imposibile în absenţa manipulării din partea băncilor centrale sau a fraudei monetare".

Dincolo de argumentele profesorului Summers şi a "nonşalanţei" de astăzi a lui Greenspan, chiar fostul preşedinte al Federal Reserve a oferit argumente pentru impotenţa băncilor centrale cu mai bine de 10 ani în urmă

În toamna anului 2008, Alan Greenspan a fost audiat de o comisie a Camerei Reprezentanţilor pentru stabilirea rolului instituţiilor federale de reglementare în declanşarea crizei financiare.

După ce a amintit că profesorul Paul Krugman l-a desemnat drept principal vinovat, deoarece "a minimalizat avertismentele privind o bulă financiară şi nu a făcut nimic pentru a opri creditarea iresponsabilă", preşedintele comisiei l-a întrebat pe Greenspan dacă are "o responsabilitate personală pentru criza financiară".

Fostul şef al băncii centrale americane nu şi-a asumat în niciun fel res­ponsabilitatea şi a încercat să ocoleas­că subiectul prin diverse "poveşti".

În cele din urmă, Greenspan a declarat că "am găsit o eroare în modelul pe care l-am perceput de o importanţă critică pentru definirea modului în care funcţionează lumea".

"Cu alte cuvinte, aţi determinat că viziunea dumneavoastră asupra lumii, ideologia dumneavoastră, nu a fost corectă şi nu a funcţionat", a fost concluzia preşedintelui comisiei.

Este aproape o certitudine că eroarea băncilor centrale cu privire la "definirea modului în care funcţionează lumea" este astăzi mult mai mare, în condiţiile în care dobânzile negative sunt promovate agresiv de propaganda oficială ca parte a "noii normalităţi".

După ce a subliniat că "economia mondială se prăbuşeşte din cauza dobânzilor negative", analistul american Martin Armstrong îşi declară scepticismul în ceea ce priveşte acţiunile guvernelor pentru corectarea actualei stări de lucruri.

"Nu vor asculta până când nu va fi sânge pe străzi", iar atunci "vor asculta numai din teama de a nu le veni rândul", este concluzia lui Armstrong, care a amintit şi lecţia oferită de Marea Depresiune Economică din anii '30: "scăderea dobânzilor nu a oprit declinul, iar pieţele şi-au reluat creşterea doar când s-au dovedit corecte zvonurile privind devalorizarea dolarului de către administraţia Roosevelt, astfel încât să fie creată inflaţie".

Iar dacă băncile centrale sunt impotente, în timp ce autorităţile fiscale nu dau niciun semnal că ar avea o idee mai bună despre ceea ce trebuie făcut, oare cât va mai trece până când se va pune sub semnul întrebării însăşi exis­tenţa băncilor centrale?