Pseudo raţionalitatea alegerilor

Alegeri facem în viaţă, la tot pasul. Mereu, fără oprire, nu doar în politică, pe buletinul de vot. Ne alegem pantofii, culoarea şi modelul cămăşii, soţul, soţia, prietenii, oameni cu care ne adunăm sau de care ne despărţim, ne alegem casa sau măcar decorul camerei în care trăim cea mai mare parte a vieţii, ne alegem maşina, schiurile, computerul, mănuşile, bijuteriile, culoarea ochilor la care visăm, desertul sau digestivul după o masă simandicoasă. Dar, ce nu alegem? Puţini oameni ar admite că toate aceste alegeri, pe care le facem zi de zi, de dimineaţă pînă seara şi de cînd devenim persoane cu o minimă înţelegere a lumii înconjurătoare, pînă închidem ochii de-a binelea, sunt altceva decît alegeri raţionale. Undeva, în străfunduri, purtăm chiar credinţa că pînă şi cele mai subiective alegeri din viaţa noastră sunt determinate de nişte criterii pe care, chiar dacă le-am apelat inconştient, au o relaţie strînsă, definitorie, cu raţionalitatea. A noastră sau a altcuiva, de pildă a Celui de Sus! "Dumnezeu ştie de ce-am făcut asta!", zice omul după ce a călcat în străchini şi nu pricepe, neam, cum a putut fi atît de tont. Dar, dacă ştie "El", înseamnă că un motiv trebuie să fi avut şi ţine de o raţiune oarecare!!!

Realitatea psihologică, cognitivă şi decizională este, însă, cu totul şi cu totul alta. Indiferent de miză, majoritatea, majoritatea zdrobitoare a alegerilor noastre sunt doar pseudo raţionale. Cînd nu sunt de-a dreptul iraţionale. Se fac, adică, după algoritmi care respectă doar parţial regulile de raţionalitate. Cel mai des sunt algoritmi de raţionalitate incompleţi. În alte cazuri, sunt algoritmi de raţionalitate alteraţi; lipsesc verigi obligatorii sau sunt înlocuite cu verigi fals-necesare, de unde caracterul de pseudo-raţionalitate al rezultatului deciziei. Mă întorc la politică şi la alegerile pentru funcţia de Preşedinte al României. Faceţi singuri următorul exerciţiu, vă propun. Puneţi pe o foaie de hîrtie tot ceea ce ştiţi, din presă sau din alte surse pe care le consideraţi de încredere, despre cei doi candidaţi rămaşi în competiţie pentru turul doi. Eu am să iau un exemplu gata pregătitit, demolator. A doua zi după alegeri, fără să îl numească nici o dată, Andrei Marga ("Fructele prostiei") face "portretul robot" al candidatului Iohannis. O pictură în toate nuanţele imaginabile de negru pe care, privind-o, Scaraoschi n-ar ezita să se considere, pe bună dreptate, un înger!! Păcatele Preşedintelui Candidat? Urmează lista: "atacă plin de ignoranţă şi de prost gust cetăţenii ale căror drepturi a jurat pe Biblie şi pe Constituţie să le apere"; preşedintele este corupt şi patronează corupţia, "de la preşedinte în jos, corupţia este mai mare ca oricînd"; preşedintele practică o înţelegere retrogradă a statului, refuză numiri după interes, face numiri după interes; preşedintele consideră mişcarea străzii ca pe o sursă de drept, în linie ideologică directă cu mişcările (fasciste ale) anilor 30 ai secolului trecut; preşedintele încalcă mai vîrtos Constituţia decît oricare alt cetăţean; preşedintele nu este dispus-deschis la dezbateri; preşedintele, asemenea lui Mussolini şi Goebels, cere scoaterea din ţară a social-democraţilor; dosarele din justiţie sunt folosite în interesul politic al preşedintelui; înţelegerea politicii de către preşedinte este primitivă şi produce distrugeri sociale. Exact acelaşi exerciţiu poate fi făcut, fără dificultăţi, şi pentru Viorica Dăncilă: agramată, incultă, proastă, incoerentă, indecisă, incapabilă să judece sau să exprime ceva coerent pe baza propriei procesări cognitive, arivistă, oportunistă, trădătoare, răzbunătoare, falsă, dornică de putere etc. Dacă Diavolul se îmbracă la Prada, doamna Dăncilă umblă goală, adică e dracul gol!!! Şi acum, alegerile "raţionale". Cum funcţionează mintea alegătorului confruntat cu această alegere între Ucigă-l Toaca şi Mumă-sa? Pseudo-raţional! Iar prima condiţie este chiar punctul de plecare. Nici pe departe acelaşi pentru fiecare şi oricare dintre alegători. El este radical şi decisiv influenţat de "predispoziţia" politică alegătorului. Dacă l-a votat pe Iohannis, respectiv Dăncilă, în primul tur, atunci punctul de plecare al raţionamentelor de decizie pentru turul doi este unul care ignoră pur şi simplu caracterizările pe care tocmai le-aţi văzut. "Nişte prostii, scrise cu rea voinţă de duşmani". Nici nu-mi bat capul cu ele, nici nu merită să le citesc, darămite pînă la capăt! Cu alte cuvinte, cale liberă pentru actualizarea fără nici un fel de interferenţă a "raţionamentelor" care au determinat alegerea din primul tur. Alegerea inerţială este strategia cea mai frecventă de formare a algoritmilor pseudo-raţionali. În realitate, nu mai este vorba de nici un fel de algoritm, doar de efortul de a justifica menţinerea deciziei luate anterior. Nu vă speriaţi, de cele mai multe ori, aşa vă alegeţi nu doar preşedintele, ci şi pantofii, cămăşile, iubitele, maşinile, periuţele de dinţi etc. A doua categorie de alegători va folosi alt tip de raţionament psedo raţional, bazat pe "comparaţia favorabilă". Îl puneţi pe Iohannis alături de Dăncilă şi constataţi că un drac este mai negru decît altul şi îl votaţi pe cel care vi se pare cel mai puţin negru! Sau, luaţi candidatul pe care îl favorizaţi, de la început, (celălalt nici nu vă interesează!) îi comparaţi calităţile cu defectele şi constataţi că are mai multe calităţi, ori că nu are defecte chiar aşa de mari şi rele, deci, merită să îl alegeţi! În sfîrşit, o a treia categorie este formată din cei care îşi bazează alegerea de vot nu pe vreun proces de evaluare, fie el complet sau incomplet raţional, ci pe cu totul alte criterii: cum ar fi conformitatea de grup. Votez aşa cum votează cei mai mulţi din cercul meu, cel din care fac parte, cu care comunic, cu care mă identific, de care depinde acceptarea şi ascensiunea mea socială etc. În sfîrşit, există o categorie de alegători, pentru care alegerea de vot o fac alţii şi acei alţii sunt în măsură să le-o impună, imperativ şi fără nici un fel de puţinţă de scăpare. Există "alegători captivi" nu doar în sensul apartenenţei stabile la o anumită arie/opţiune politică, ci şi în sensul dependenţei materiale sau pe linie de autoritate. Orice baron local al politicii din România vă poate spune cum funcţionează "algoritmul" acesta, pe viu!!

Mă rog, pînă la turul doi mai este timp, oamenii pot deveni şi raţionali în alegerile lor, dar acesta este un eveniment excepţional, nu doar prin raritate, ci şi prin dificultate. Multă lume merge pe munte, dar pe Everest ajung doar cîţiva. Oamenii nu iubesc dificultăţile, iar în politică cel mai puţin!