Războiul din Ucraina a intrat în faza ameninţărilor directe la adresa aliaţilor occidentali?

"Trebuie să fiu pregătit, echipa mea trebuie să fie pregătită pentru războiul lung, iar din punct de vedere emoţional sunt pregătit", a declarat preşedintele Ucrainei într-un interviu acordat zilele trecute revistei The Economist.

Dar pregătirea "emoţională" nu este nici pe departe suficientă. Pe fondul consumului masiv de muniţie, a pierderilor masive de personal şi tehnică militară, Ucraina are nevoie de amplificarea susţinerii din partea aliaţilor din Vest.

The Economist subliniază că "preşedintele Ucrainei este foarte conştient de riscurile la care este expusă ţara sa dacă Occidentul începe să îşi retragă sprijinul economic", în condiţiile în care "acest lucru ar afecta nu doar economia Ucrainei, ci şi efortul său de război".

Pentru a clarifica de la început situaţia, preşedintele Zelensky a declarat că "dacă nu eşti cu Ucraina, eşti cu Rusia, iar dacă partenerii nu ne ajută, înseamnă că vor ajuta Rusia să câştige".

Aceste acuzaţii nu sunt doar extrem de grave, ci şi extrem de iresponsabile. Oricum nu par a fi declaraţiile unui lider care spune că este pregătit emoţional pentru un război lung. Iar apoi, de ce nu ar avea "aliaţii" occidentali şi opţiunea să fie "pentru ei"?

Volodimir Zelensky nu s-a oprit aici. "Reducerea ajutoarelor ar putea să-i supere nu doar pe ucraineni, ci şi pe alegătorii occidentali", iar "oamenii nu îşi vor ierta liderii dacă pierd Ucraina".

Preşedintele Ucrainei nu a oferit niciun argument în favoarea acestor afirmaţii, mai ales că titlurile din presa occidentală oferă tot mai mult un tablou al disperării populaţiei, pe fondul creşterii preţurilor alimentelor şi energiei. Jurnaliştii revistei britanice nu au insistat asupra subiectului.

Preşedintele Ucrainei şi-a exprimat şi încredere că o posibilă victorie în alegeri a lui Donald Trump nu îl va ajuta pe Putin, deoarece "nu asta fac americanii puternici".

Toate aceste declaraţii acoperă, din păcate, tot mai greu realitatea din teren, aşa cum recunoaşte şi The Economist: "după luni de zile în care a creat aşteptări pentru contraofensivă, dl. Zelensky îşi adaptează cu grijă mesajul la realitate".

Iar realitatea spune că "victoria nu va veni mâine sau poimâine", după cum a declarat Volodimir Zelensky, dar nici nu este "un vis fantastic", deoarece "Ucraina merită să învingă, iar Occidentul ar trebui să o sprijine".

Apoi a venit o declaraţie stupefiantă. După ce a bătut cu pumnul în masă şi a respins categoric ideea unui compromis cu Vladimir Putin, după cum scrie The Economist, preşedintele Ucrainei a subliniat că "reducerea ajutorului pentru Ucraina nu va face decât să prelungească războiul" şi "ar crea riscuri pentru Occident în propria curte".

Riscuri pentru Occident? Adică ceva şi mai rău decât declinul economic tot mai accentuat determinat, printre altele, de creşterea susţinută a preţurilor energiei?

Se pare că da, iar riscul vine de la faptul că "nu există nicio modalitate de a prezice cum ar reacţiona milioanele de refugiaţi ucraineni din ţările europene dacă ţara lor ar fi abandonată".

Adică ce ar putea face ucrainenii? Se vor "îmbrăca" în C-4 şi vor lua metroul în Paris, Londra, Berlin sau la Bucureşti?

Zelensky a mai declarat că "în general ucrainenii s-au comportat bine şi sunt recunoscători celor care le-au oferit adăpost", dar "nu ar fi o poveste bună pentru Europa dacă ar trebui să îi împingă pe aceşti oameni într-un colţ".

Ce ar mai fi de spus în faţa acestor declaraţii scelerate? Că toate serviciile de informaţii din UE ar trebui să intre în alertă şi să se pregătească pentru noi ameninţări teroriste? Sau nu este nevoie de aşa ceva, deoarece orice moarte nu poate fi decât glorioasă, indiferent de front, în lupta împotriva Rusiei?

La scurt timp după interviul acordat revistei britanice de preşedintele ucrainean, a venit rândul ministrului de externe Dmitry Kuleba să ridiculizeze poziţia Germaniei chiar în faţa ministrului de externe Annalena Baerbock.

În cadrul conferinţei de presă de la finalul convorbirilor, ministrul Kuleba a fost întrebat dacă întâlnirea i-a dat speranţe că Berlinul ar putea dona Ucrainei rachete de croazieră Taurus în viitorul apropiat.

"Nu. Nu aş spune că Annalena a trecut dincolo de poziţia oficială a guvernului german", a răspuns ministrul ucrainean, care apoi s-a întors către ministrul german şi a subliniat că "o veţi face oricum, este doar o chestiune de timp, nu înţeleg de ce mai pierdem timpul".

Annalena Baerbock nu a avut niciun fel de replică în faţa acestei atitudini arogante, care nu are nimic de a face cu diplomaţia. Doar a tăcut ca o slujnică care îşi recunoaşte nimicnicia.

Oare aşa vor face şi ceilalţi lideri europeni în faţa ameninţărilor prea puţin voalate care vin din Ucraina?